Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ You better keep a distance

**Aylee L. Lovel** · 22 Sep 2012, 20:33

Degetele sale descopereau modelul coplicat de pe rama oglinzii putin cate putin. Insa chiar cand credea ca isi daduse seama de mersul acestuia, ceva se schimba, de parca cineva ar fi modelat-o in timp ce ea isi plimba degetele putin mai jos sau mai sus. Isi indrepta spatele si zambi. Nu mai fusese aici de atat de mult si atatea se intamplasera de cand se uitase ultima oara in oglinda, incat acum frica incepea sa fie mai mare decat curiozitatea. Se intreba daca ii tremurau genunchii, insa probabil ca nu. Ar fi vrut sa rada de ea insasi, insa nici un sunet nu ii parasi gatlejul.
-Sunt patetica, isi zise, insa nu se misca din locul sau din spatele oglinzii. Stia si recunostea. Si nu putea sa dea vina pe trecutul sau, pe parintii sai, nici macar pe prietenii sau. Sau lipsa lor. Singura pe care se putea supara era ea insasi si asta era trist. Zambetul ii pieri, transforadu-se intro grimasa macabra.
Se departa de oglinda, pornind inapoi inspre canapea, caci o pierduse din vedere pe Ema. Se comporta in continuare de parca ar fi fost singura, ca de obicei, vorbind cu voce tare, fara sa ii pese de ceilalti. Si de ce o facea asta sa zambeasca? Se aseza inapoi pe canapea, privind-o pe soimeanca cum isi acopera fata cu mainile. Probabil ca ceea ce ii povestise avusese un efect neasteptat, trimitand-o in taramul indepartat al amintirilor. Nu vroia sa o deranjeze asa ca se lasa pe spatarul prafuit, urmarindu-si propriile ganduri.
Insa rapid isi dadu seama ca asta nu fusese o idee buna. Vocea aceea se auzea si mai tare acum, nu ii dadea pace. Ii soptea lucruri oribile despre oameni fericiti, lucruri mizerabile despre oameni impliniti, secrete macabre despre oameni luminosi. Nu putea sa spuna cea era real din ceea ce ii spunea, nu putea sa isi dea seama cand mintea si cand spunea adevarul. Trebuia sa o faca sa taca, trebuia sa o faca sa inceteze.
-Spune drept, incepu viperina intr-o soapta usoara la ureche Emei, chiar ai venit aici din intamplare sau ai venit pentru oglinda?

**Ema Snow** · 22 Sep 2012, 21:48

Isi ingropa iar fata in maini, ascultand cu atentie pasii delicati ai Viperinei. Ema isi dadu seama ca mergea ca o felina: usor si fara prea mult zgomot. Isi lasa mintea sa analizeze pentru cateva clipe actiunea scurta: cum Aylee se apropie de ea, cum se asaza pe canapea, amintindu-i Emei de felul in care statusera prima oara, cum se rezema de spatar... O distragere. O mica pauza in sirul gandurilor.
O fetita mica ce se juca in curtea din spatele casei. Aceeasi fetita, invartindu-se de zor pe langa sora ei si razand de mama focului. Barbatul ce ii zambea din pragul usii, cu o scanteie trista in privire. Barbatul pe care ea va ajunge sa-l urasca si cel al carei morti o va lasa indiferenta. Cel care o va priva de anii normali de studiu, dar cel care o va ajuta, fara sa-si dea seama, sa devina mai puternica. Cel care ii va deschide mintea si cel care ii va oferi sansa de a lega prietenii puternice cu oameni incredibili.
Nu. Trebuia sa se opreasca din a gandi asa ceva. Nu facea bine. Se abtinu ca sa nu ofteze. Cumva, muschii ei erau aproape in totalitate relaxati, iar asta ii facea greu de controlat. Ca si cum era paralizata. Asa ca nici macar nu tresari cand o auzi pe Aylee vorbind, chiar daca faptul ca vocea ei venise de undeva atat de aproape o surpinse. Isi deschise ochii, usurarea pe care o simtea aproape vizibila in verdele lichid. Ema isi intoarse privirea spre fata, zambind bland. Nu avea nici cea mai mica idee cum ar putea sa ii multumeasca pentru distragere, dar stia ca o va face candva.
Ridica din umeri.
" Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Constient vorbind, da, am venit aici din intamplare. Insa nu neg posibilitatea ca inconstientul sa ma fii adus aici, desi acum nu vad exact motivul" ridica iar din umeri. " Dar tu, Ayls?"

**Aylee L. Lovel** · 23 Sep 2012, 16:56

Zambi si isi indrepta spatele, considerand ca era prea aproape de fata din fata ei. Da, se parea ca si aceasta venise fara un scop anume intr-o camera atat de importanta. O camera care cunoscuse rasete si plansete, tristete si agonie. Cata lume venise acolo stiind cu adevarat care le era cea mai mare dorina, stiind ce aveau sa vada in oglinda? Si oare cati dintre acesti vazura intradevar ceea ce se asteptau sa vada. Incerca sa isi imagineze fata cuiva care venea acolo stiind, sau crezand ca stie ce va vedea, poate o casa la mare, poate pe mami si pe tati impacandu-se si tinandu-se de mana. Si, in loc de asta, oglinda o arata tinandu-se de mana cu profesorul de vajhat, cu un baietel in brate. Viperina rase la gandul acesta, insa zambetul i se sterse repede de pe buze. Privitul in oglinda aceea putea oare sa te schimbe, sau deveneai pur si simplu constient de un fapt? Era un risc pe care vroia sa si-l asume?
-Eu am venit aici din greseala. Incercam sa ajung in dormitoarele din pivnita Viperinilor, dupa o zi lunga, in care am ocolit cu pasiune oamenii, raspunse simplu, fara inflexiuni in voce, de parca ar fi fost intrebata cat e ceasul. Rece, monoton, impersonal. Se parea ca nu reusea se fie apropriata de o persoana prea mult timp. Si acum, ca nu se mai putea ascunde in spatele tacerii, asa cum o facuse mereu, iesise la iveala partea ei de papusa. Papusa de portelan. Rece, moarta, ochii fiind singura parte vie.
Se ridica din nou de pe canapea, nelinistea punand stapanire pe ea. Nu ar fi trebuit sa intre, nu ar fi trebuit sa stea odata ce isi daduse seama unde era. Nu ar fi trebuit sa intre in vorba cu Ema. Atatia de 'nu ar fi trebuit'... Insa era prea tarziu. In minte ii rasunara cuvintele barbatului din pictura de langa usa. "Intra pe usa asta, aici nu va intra niciodata." Se intreba ce o impiedica pe Margareth. Era posibil sa fie ceva din viata modelului, cea dupa care i se facuse portretul femeii somnambule? Nu stia daca asa ceva era posibil, nu se interesase prea mult de asa ceva.
-Hai sa ne uitam in oglinda, Emm, zise Aylee, intorcandu-se brusc inspre fata de pe jos.

**Ema Snow** · 23 Sep 2012, 17:27

Poate era mana destinului la mijloc. Poate ca vreun zeu - sau mai multi - sau orice putere supranaturala exista se jucase cu ea. Ii daruise dorinta de hoinarire si ii oferise singura cale de scapare intr-un moment pierdut. O usa banala care avea sa o duca spre o personalitate total opusa. Si asta deoarece zeii ii aruncasera o fata care sa-i trezeasca curiozitatea, asigurandu-se ca Ema nu avea sa plece, insa o fata care sa o faca pe Soimeanca mai retinuta decat de obicei. Si asta pentru ca isi dadea seama ca relatia ei cu Aylee era ceva mai deosebit. Ceva cu schepsis. Daca in mod normal nu ar fi trebuit sa o bucure asta, Ema isi dadea seama ca ii convenea mai mult situatia actuala. Pentru ca isi dadea seama ca daca cele doua vor ajunge candva sa lege o prietenie, atunci era pentru ca fiecare depusese ceva efort. Era pe merit. Zambi usor la gandul asta. Poate ca pana la urma chiar era mana destinului la mijloc, desi ea nu stia daca putea sa se increada sau nu in astfel de teorii si concepte.
Isi intoarse privirea spre Viperina, pe jumatate surprinsa sa o vada acolo unde era. Nu-si aducea aminte cand o vazuse miscandu-se si pentru o clipa se simti neatenta. Se culese de pe podeaua rece, scuturandu-si cu miscari scurte blugii. Isi indrepta spatele si ii zambi bland Viperinei. Nu spuse nimic, doar aproba cu o miscare a capului si pasii inainte.
Isi inchise ochii si se opri in apropierea Oglinzii. Nu stia ce sa zica. Avea senzatia ca stie ce urma sa vada, insa exista o voce mica in mintea ei ce-i spunea contrariul. Mai facu un pas si isi deschise ochii, insa se intoarse spre Aylee. Nu avea sa se uite inaintea ei, deoarece fata folosise cuvintele 'hai sa ne uitam in oglinda', nu 'hai sa te uiti'. Asa ca se intoarse cu spatele spre Oglinda. Continua sa zambeasca usor, asezandu-se intr-o asteptare rabdatoare.

**Aylee L. Lovel** · 16 Oct 2012, 15:01

Porni impreuna cu soimeanca inspre oglinda, fiind nevoita sa reziste impulsului de a o lua de mana pe drum. Era mirata si speriata totodata de "chestia" aceasta care se forma intre ele. Insa o dadu la o parte cu o miscare din incheietura. Sa simta un soi de frica in mod constant nu era nimic nou pentru ea, asa ca putea sa treaca cu usurinta peste asta. Atat de usor cum cineva calca pe iarba intr-o zona cu tablitele acelea micute si dragute 'nu calcati iarba'. Distanta dintre canapea si oglinda nu era mare. Cativa pasi neinsemnati. Insa, din ceva motiv, avea impresia ca are de trecut un coridor lung, la capatul caruia nu stia ce o astepta.
Insa ajunsera la oglinda, ajunsera undeva. Da, ajunsera la un inceput. Multa lume fusese schimbata de ceea ce vedea in oglinda. Auzise de vrajitori care inebunisera, doar din cauza ca oglinda le-a aratat alaturi "femeia ideala", insa pe care ei nu au mai gasit-o niciodata sau alte cate si cate exemple. E randul meu sa o iau razna...
Insa Emm se opri, dupa care se intoarse cu spatele la oglinda. Se parea ca daca vroia sa o faca pe soimeanca sa se uite, trebuia sa dea un exemplu. Sau poate ca pur si simplu fata incerca sa fie politicoasa si sa o lase pe ea prima, doar ca Aylee complica totul. Din nou. Insa, oricare ar fi fost raspunsul, ideea era ca avea sa fie prima care se va uita in oglinda. Trecu in fata ei, inchizand ochii, ca atunci cand astepti o surpriza. Se intreba daca avea sa fie una placuta. Inspira adanc, iar palmele de obicei uscate i se umezira intr-o clipita. Bun moment ti-ai ales sa iti doresti sa dai inapoi, rase vocea in capul sau. Insa de data asta, de data asta era altfel. Stia cum sa o opreasca. Deschise ochii.
Un ras nebun iesi din gatlejul viperinei. Ar fi vrut sa il opreasca, dar nu putea. Avea, iar, una dintre crizele acelea de ras in care tu stii ce se intampla, vrei sa te opresti, dar nu poti, de parca muschii tai s-ar fi hotarat ca e randul lor sa decida. Asa ca radea, radea. Imaginea care ii aparuse o socase atat de tare, incat avea impresia ca in curand creierul sau o sa se blocheze. Daca asta era posibil.
-Randul tau, reusi sa zica intr-un final, printre sughituri, aproape inecandu-se.

**Ema Snow** · 16 Oct 2012, 17:01

Ema privi neutra inaintarea Viperinei, intorcandu-se usor spre Oglinda. Se ocupa cu o grija migaleasca sa evite cu privirea suprafata lucioasa, uitandu-se fix la umarul lui Aylee. Era o senzatie ciudata. Era nerabdatoare si in acelasi timp avea tot timpul din lume. Isi dorea sa stie la ce sa se astepte, isi dorea sa stie exact ce va vedea, dar in acelasi timp vroia sa fie luata pe nepregatite. Privirea ei se pierdu in gol, iar chipul ii deveni inexpresiv.
Tresari puternic atunci cand fata de langa ea incepuse sa rada. Era un sunet ce o scoase pe Ema din peisaj, derutand-o pentru o clipa. Insa atunci cand in sfarsit intelesese ca Aylee radea - radea! - Soimeanca nu putu sa nu zambeasca. Ema vazuse prea multi morti si prea multa suferinta, asa ca orice zambet si orice chicot o inveselea. Era ca o reamintire a faptului ca lumea nu era colorata numai in negru si gri. Exista si alb, nu nega, insa cele mai fascinante erau culorile calde, puternice. Rosul, galbenul, verdele, albastrul deschiderii...
Reveni la realitate si se simti brusc foarte batrana. De parca ar fi trait de zeci de ani, bantuind prin umbre. Gasi imaginea tare stranie si se intreba in treacat care era sursa. Se apropie cu un pas usor de Aylee, postandu-se langa ea, si se uita in Oglinda. Surase si isi inclina usor capul, parca simtind caldura care-i acoperea obrazul. Isi inchise o clipa ochii, concentrandu-se pe furnicaturile simtite in varful degetelor. Se simtea de parca reusise sa ajunga in mijlocul fiintei ei, acolo unde era protejata si totul era simplu. Insa ea nu-si putea permite asa ceva. Trebuia sa fie logica, rationala. Isi deschise ochii inainte sa cada prada propriei sale minti. Se uita spre Aylee si zambi bland, dar cald.
" Ce-i asa amuzant?"

**Aylee L. Lovel** · 22 Oct 2012, 14:38

Gandeste-te la ceva urat, gandeste-te la ceva trist. Gandeste-te la pisici moarte. Nu, nimic nu functiona, nu reusea sa se opreasca din ras. Trecuse de mult de faza in care rasul era ceva vesel, acum era ca un fel de corvoada. Gura ii zambea insa ochii aproape ca ii plangeau. Se aproprie din nou de oglinda, ca sa se mai uite odata in ea. Imaginea nu se schimba, vazu exact acelasi lucru ca si inainte. Asta ii curma rasul intr-o secunda, de parca cineva ar fi apasat pe un intrerupator. De parca cineva ar fi stins dintr-o data lumina.
Reusi, in sfarsit, sa sa uite la Ema. Aceasta zambea cald, ceea ce o duse pe viperina cu gandul la o mama. Da, probabil ca Soimeanca va creste, se va marita cu Darren, sau cu altcineva si vor avea cativa copii draguti, cu ochi verzi, care o sa isi iubeasca parintii. Poate ca o sa se certe din cand in cand, insa vor stii cu totii ca in adancul sufletului le pasa. Vor avea o casa draguta cu etaj si un servici unde se vor duce cu placere. In antiteza, Viperina era fericita daca peste cinci ani mai era vie. Oh, cat de diferite erau lumile din care proveneau...
Fara sa ii adreseze vreun zambet, se ca saturase de ras pe ziua aceea, insa isi indulci expresia cu o privire blanda. Se uita in ochii Soimencei.
-Nu nu, nu asa functioneaza jocul. Mai intai te uiti si tu si apoi iti spun ce am vazut.
Facu un pas in spate, ca sa ii ofere spatiu Emei, desi stia ca oricum nu avea cum sa traga cu ochiul. Isi gasi de lucru cu fundita verzuie ca sa ii dea de inteles ca nu are de gand sa spuna nimic. Doar tacerea era elementul ei... Da, lumile difereau atat de mult...

**Ema Snow** · (This post was last modified: 09 Nov 2012, 23:07 by Ema Snow.)

Ema clipi spre Aylee, luandu-i ceva pana cand cuvintele fetei sa se inregistreze in mintea Soimencei. Ah... Ema isi scutura capul, facand cateva suvite de par sa tremure zburlite. Fara sa mai adauge un cuvant, se intoarse iar spre Oglinda lui Erised, iar de data asta se uita de-a binelea. Tremura usor. Avea parte de ceea ce dorea sa vada: ceva la care sa se astepte, dar ceva care sa o ia prin surpindere. Refuza sa-si inchida ochii, iar capul ei se pleca iarasi intr-o parte, de parca astepta sa simta mana care-i mangaia obrazul in reflexie. Era chipul pe care Ema il iubea atat de mult! Imaginea nu era surprinzatoare, dar o bucura peste masura. Asta nu ridica mari sentimente neasteptate in inima ei. Ema surase, insa isi controla repede expresia fetei, amintindu-si cumva ca nu era singura. Insa ceea ce o intriga era cel de-al doilea chip din Oglinda. Feminin, cu un par negru precum pana de corb cazand intr-o cascada usor ondulata in jurul fetei palide, acolo unde, intr-o pereche de ochi de un verde marin, se reflecta zambetul delicat. Asta o lasa pe Ema in transa, intrebandu-se cine era fata si de ce i se parea atat de cunoscuta. Realiza aproape instantaneu ca o mai vazuse inainte si isi dorise sa afle mai multe despre ea.
Soimeanca isi inchise ochii si expira zgomotos pe nas, rupand contactul cu Oglinda. Se intoarse acolo unde stia ca trebuie sa se afle Aylee si abia atunci isi deschise ochii din nou. O urma vaga a zambetului de mai devreme ramasese precum o ruina pe buzele ei palide. Nu-si gasi vocea pentru a putea vorbi, iar varfurile degetelor o furnicau, de parca abia astepta sa se intoarca si sa atinga suprafata rece a Oglinzii. Ema insa isi impuse sa ramana pe loc.

**Aylee L. Lovel** · 09 Nov 2012, 22:56

Aylee se opri, stand nemiscata aproape, cat timp soimeanca privi in oglinda. Stia ca imaginea nu se poate schimba daca te gandesti la altceva sau esti distras. Magia oglinzii nu avea nici o legatura cu asta, insa asa i se parea in regula. Contactul, chiar daca doar spiritual, cu oglinda era ceva destul de personal, iar cel ce nu intelegea asta nu simtea cu adevarat magia din spatele ramelor de lemn. Nici ei nu i-ar fi placut ca cineva sa o tina de vorba in timp ce isi aflase cea mai adanca dorinta. Ceva atat de adanc, incat nici ea nu isi recunoscuse asta niciodata. Si nu vroia sa o recunoasca nici acum, fiind mai degraba inclinata sa creada ca Oglinda s-a defectat. Poate mai nou iti arata cea mai mare temere... Rasul ironic din capul sau ii raspunse in mod direct la intrebare.
Cand isi cobora ochii din tavan observa ca Ema se intoarse inspre ea. Probabil ca oglinda ii aratase ceea ce asteptase sa vada. Isi aminti de o sintagma citita pe ambalajul unei pungi de pufuleti verzi, cu ceva timp in urma. "Oamenii buni primesc ceea ce merita, oamenii rai priesc ceea ce vor." Nici atunci nu neglijase citatul acela, insa cu timpul incepea sa inteleaga altfel acest lucru.
-Acum ne impartasim ceea ce am vazut, dupa care ne facem unghiile si ne batem cu perne? Sau cum?
Ii venea sa isi dea una peste gura. Nu ar fi trebuit sa spuna asta, nu avea motive sa fie nesimtita. Si totusi, ii scapase. Isi apasa degetele peste tample ca sa isi revina, caci dintr-o data i se parea ca este foarte cald in sala cea prafuita. Nu avea in obicei sa isi ceara scuze, asa ca pur si simplu isi atinti privirea in podea.
-Vrei sa imi spui ce ai vazut? intreba pe o voce lina, calma, neutra. Vocea ei naturala.

**Ema Snow** · 10 Nov 2012, 00:08

Clipi derutata, oarecum socata. Din cate stia pana la ora actuala despre Aylee Lola Blast nu exista nimic in stilul fetei care sa o faca pe Ema sa-si doreasca sa se dea un pas inapoi. Nu i se parea o nesimtire, ci mai degraba o gluma spusa pe tonul gresit. Asa ca se trezi ca nu poate sa-si stapaneasca zambetul ce i se intindea treptat pe buze.
" Vrei sa-ti impletesc parul? Preferi oja rosie sau cea neagra?"
Ridica o spranceana si o privi pe Ayls cat de serios putea. Insa zambi iar, privind-o amuzata. Apreciase intotdeauna umorul, constient sau nu, in note cat mai exuberante sau cat mai subtile. Si o bucura sa simta aceasta noua atmosfera ce se lasa in incaperea intunecata. Nu simtea schimbari fizice, dar existau cele interne, cele la un nivel ce nu se putea vedea, nu se putea auzi, dar se putea simti.
Ema facu un pas mic spre Viperina, cu un zambet delicat, linistitor pe buze. Aproba cu o miscare scurta a capului. Nu vedea motive ca sa-si ascunda 'viziunile' de Aylee.
" L-am vazut pe cel drag mie..." incepu ea nesigura, intrebandu-se daca Viperina si Darren se cunosteau. Dintre toate subiectele pe care le puteau aborda, nu se ocupasera niciodata prea detaliat de cercurile de prieteni.
Se incrunta usor, o linie usoara decorandu-i fruntea. Asta o sa fie greu de explicat.
" Si am mai vazut o fata. E putin mai inalta decat mine, bruneta si oarecum ondulata, cu ochi albastri-verzui si un zambet cunoscut. Am mai vazut-o inainte, stiu asta, desi nu-mi pot aminti unde sau in ce conditii. Nici macar nu cred ca-i stiu numele. Dar sunt sigura ca ea trebuie sa existe undeva..."
Afisa un zambet scuzator si isi feri privirea pentru cateva clipe.
" Randul tau?"

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / You better keep a distance

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ You better keep a distance