Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »
/ you're my reflection in the mirror

**Kurt F. Malfoy** · 16 Dec 2011, 21:56

OOC: Privat
BIC:

Cand isi simti talpile atingand o suprafata solida,inima i se mai linisti. Nu stia ce avea sa urmeze dupa portalul acela nenorocit,cert era ca nici o viziune nu ii tulbura mintea in acea seara. Era pe cont propriu.
Recunoscu imediat incaperea. Mirosul specific Hogwarts-ului si decorul la fel de clasic si elegant ii ofereau fiori durerosi pe toata suprafata pielii. Nici un fel de melancolie. Nu era sentimentul acela pe care il simteai cand te intorceai acasa,ci opusul.

Observa oglinda si observa ca era singur. Pelerina invizibila il acoperea astfel incat prezenta sa nu-i fie stiuta. Eventual,daca ar mai fi existat animale de companie care sa il simta,pericolul ar mai fi crescut putin.Dar oricum sarpele pe care il observa langa usa nu reprezenta un pericol. Nu era un reptomit insa un boa constrictor avea sa urmareasca mereu o prada mai maricica dar nu imensa. Dupa cum se asteptase,reptila se indeparta,lasandu-l singur.

Lasa pelerina sa ii cada la picioare. Considerand ca nimeni nu avea sa il tulbure,se apropie de oglinda,dar nu intr-atat incat sa apara cea mai mare dorinta a lui. Uneori nu era nevoie de asa ceva,mai ales cand erai un Clarvazator insa nu venise acolo pentru profetii si oglinzi magice.

**Veronique A. Dupont** · 16 Dec 2011, 22:25

Obisnuia sa-si petreaca nopti intregi asteptand langa Oglinda lui Erised sa-l revada pe Arty. Nu era sigura daca-i credea in totalitate povestea, dar gasise mult lucruri in jurnalul pe care i-l lasase ce confirmau anumite intamplari invocate de el. Stia ca mai mult se amagea si ca degeaba astepta la lumina palida a lunii reintoarcerea lui. Ii spusese ca daca dorea sa-l mai vada, va gasi o modalitate sa-l cheme, dar ea era debusolata si n-avea nici cea mai vaga idee la ceea ce se referea.

In seara aceea luna stralucea mai frumos ca niciodata. Razele sale protectoare intrau cu grija prin obloanele de sticla lasand pete argintii sa impodobeasca din loc in loc podeaua de piatra. Fata ocolea cu grija si eleganta acele spatii iluminate pentru a nu fi observata de vreun elev ce se plictisise in patul lui si se hotarase sa aiba parte de o escapada nocturna. Isi urmarea in linsite sarpele ce evadase din dormitorul sau si nu raspundea la soaptele fetei in reptomita ce-l somanu sa se intoarca la dansa. In aceea seara nici nu dorea sa se afle in camera in carui centru trona oglinda veche de sute de ani, dar se parea ca astrele vroiau cu totul altceva.

'Vino aici' spuse ea incet in reptomita, iar War, sarpele sau i se tarai pe palmele facute caus si apoi se incolaci pe antebratul stang acoperindu-i semnul intunecat.
Se ridica in picioare si se indrepta inapoi catre camera sa. Era noapte si frig, iar ea era imbracata doar cu un maiou negru ce-i venea pana deasupra genunchilor si care ar fi trebuit sa serveasca pe post de pijama. Era bun pentru dormitor pentru ca acolo era cald si bine, dar restul castelului purta ampreta dura a iernii ce-i inghetase peretii de piatra si odaile pe care nimeni nu le mai folosea, precum cea in care se afla in acel moment.

**Kurt F. Malfoy** · 16 Dec 2011, 22:37

Se intoarse repede inspre ea,uimit. Aproape ca darama oglinda,lucru ce il facu sa se panicheze si aproape isi dori sa ia inapoi pelerina insa era prea tarziu. Inchise ochii si avu o viziune care deveni apoi realitate. Sarpele se indrepta inspre el. ''Ia-l de langa mine.'' -spuse el calm,mai mult ca un ordin decat ca un strigat disperat. Isi ridica apoi privirea asupra ei si o analiza. Parea reptomit. Si Viperin. Nu avea de ce sa isi faca griji,deci.

Sarpele era foarte activ in acea seara pare-se dar in cele din urma ramase pe loc,incolacindu-se. Carsten ii zambi scurt si ii facu semn sa se apropie. ''Daca faci liniste nu vor exista probleme. Viperin,nu?''
O privi adanc in ochi. Lumina lunii cadea asupra ei,atingandu-i pielea alba cu raze reci. Nici unul dintre ei nu se afla foarte aproape de oglinda iar Carsten nici nu dorea sa se aproprie.

Privi apoi inspre usa care se inchise brusc. Vrajile non-verbale ajutau la ceva,pare-se. Se indeparta de oglinda,facandu-i in continuare semn sa il urmeze. Cu mana cealalta,isi acoperi buzele,indemnand-o sa taca. Care ar fi fost rostul cuvintelor acum?

**Veronique A. Dupont** · 16 Dec 2011, 23:35

Vazu o silueta inalta si supla aparand in fata oglinzii. Realiza pe loc ca era vorba de un barbat, iar cand acesta lovi oglinda, viperina se dadu cativa pasi mai inapoi. Nu ii era frica, dar nu-l cunostea pe individ. In obscuritatea camerei putea vedea cu greu ca barbatul era cu mult mai are decat dansa, iar acel lucru o facea sa se intrebe ce cauta el in mijlocul noptii intr-o incapere a castelului. Cu siguranta nu era profesor pentru lua masa zi de zi la masa profesorilor si discuta cu ei tot felul de nimicuri legate de scoala si de elevi, dar era clar ca fusese lasat sa intre in incita Hogwarts-ului de unul dintre locatari pentru ca nu exista nicio alta cale de acces.

'Nu face niciun rau' spuse ea avand grija ca sarpele sa nu se desprinda de mana sa.
Se uita curios la barbat si se gandi daca acela era momentul potrivit sa fuga. Nu stia daca era o idee buna sa ramana in compania sa si se intreba daca nu cumva el era un spion trimis de catre adeptii intunericului. Desigur, mari erau sansele ca paranoia sa gandeasca pentru ea in acele momente, dar nu dorea sa-si asume niciun risc.
'Sefa de casa la viperini, mai exact' ii raspune fata dorind sa-i dea de inteles ca nu era o eleva si ca putea foarte bine sa se descurce daca venea vorba de un duel.

Auzi usa in spatele sau trantindu-se si tresari fara a se putea controla. Sarpele incepu sa sasaie spunandu-i ca nu are de ce sa-si faca griji, dar nu avea incredere in el. Stia prea bine cat de mincinosi pot fi serpii. Din pura curiozitate sau simpla nebunie, insa, il urma pe barbat. Se indepartara impreuna de oglinda in liniste. Ar fi dorit sa-l intrebe cine era sau ce dorea, dar faptul ca-i acoperea buzele dadea un semn clar ca individul nu venise sa se converseze cu dansa.

**Kurt F. Malfoy** · 17 Dec 2011, 14:11

Nu gasea vreun motiv pentru care sa continue mascarada asa ca se prezenta in liniste.'' Carsten Wildrig. Fost Viperin,ca si tine,de altfel. Am venit pentru a gasi un reptomit. Si un Intunecat. O anumita domnisoara Dupont.'' Nu stia unde avea sa gaseasca acea tanara,dar ceva ii spunea ca respectiva se infatisa chiar inaintea lui. Mintea ii era din nou invadata de viziuni. Nu era prea placut sa fi un clarvazator,deoarece te plictiseai,avand in vedere faptul ca de cele mai multe ori stiai ce avea sa se intample cu tine si cu apropiatii tai.

Dupa acea viziune,intelesese clar cu cine avea de-a face. Isi indeparta mana de la buze,semn ca urmarea sa poarte o conversatie cu ea. Dupa cat se putea vedea,incerca sa o tina departe de oglinda pe cat posibil. Ii era teama de ce ar fi putut vedea. Ii era teama de el insusi si de dorintele sale,iar lucrurile care tineau de alte persoane nu il interesau catusi de putin. Tocmai de aceea,ramase calm,lasand sarpele sa se incolaceasca in jurul bratului sau stang,desi forta reptilei era cam alarmanta,caci circulatia sangelui aproape i se opri,bratul fiindu-i amortit. ''Am un mesaj.''

**Veronique A. Dupont** · 18 Dec 2011, 18:15

Isi deschise ochii larg si il privi speriata cand spusese ca o cauta pe domnisoara Dupont. Un fior rece ii traversa intregul corp, iar fata incepu sa se imbratiseze singura. Nu erau multi cei care o cunosteau dupa numele de Dupont pentru ca il luase dupa ce intreaga sa familie fusese omorata, in semn de respect pentru raposatii din partea tatalui sau. Un alt motiv pentru care si-l schimbase fusese acela ca ii fusese cerut de catre devoratori sa renunte la toti prietenii si la toate cunostintele pe care le avea si sa fuga, lasandu-i pe acestia sa creada ca murise.

Rasufla incet cand barbatul isi lua mana de la buze si incepu sa se uite ingrijorata in jurul sau. Nu parea sa mai fie nimeni implicat, dar daca individul era un devorator experimentat, se putea sa fie de ajuns pentru tanara viperina. Isi uitase bagheta in camera sa in virtutea dorintei de a nu-si pierde sarpele, iar in acel moment regreta din suflet gestul necugetat. Desigur, se pricepea la vraji non-verbale si vraji fara bagheta, dar nu era destul de experimentata ca sa le faca la perfectie. De obicei, cel mai bine ii ieseau blestemele de neiertat, dar nu stia daca mai era capabila in acel moment sa practice acel tip de magie neagra.

'Veronique Alys Dupont' se prezenta fata afisand un zambet malitios si putin sfidator. 'Pana acum, nu cred ca este o incantare sa va cunosc....Domnule....Wildrig'
Se departa putin de el pentru a putea fugi in caz ca lucrurile devenea urate, dar spera sa nu trebuiasca sa se rezume la acea tactica de evadare primitiva. Putea mult mai mult decat s-o ia la goana, dar nu stia sigur daca era in stare sau daca era recomandabil sa-l atace. Stia un lucru despre devoratori si acela era ca nu-si alegeau adeptii pe ochi frumosi.

**Kurt F. Malfoy** · 19 Dec 2011, 18:22

O privi superior,strambandu-se in clipa in care o vazu ca se departa. Incepu sa rada apoi,spunandu-i.'' Astepti un Devorator,asa-i? Prea bine. Urmeaza-ma.'' O prinse de ambele maini,tragand-o dupa el. Avea neaparat nevoie sa o simta aproape. Nu era un Devorator dar nici un membru al Ordinului. Desi nu participase la vreo actiune de-a lor,se considera un...gri. Nici alb,nici negru. Nu il deranja sa foloseasca blestemele de neiertat si nici alt tip de vraja Intunecata dar facea totul cu o limita.

In cele din urma se opri in dreptul Oglinzii,indreptand-o,stand cu spatele. In clipa in care el avea sa se dea la o parte,cea mai mare dorinta a Veronicai ar fi fost vizibila. Nu-si dorea nimic mai mult in clipa respectiva.'' Esti foarte draguta,domnisoara.Oare subconstientul tau,mintea ta,este la fel de impresionanta?''

**Veronique A. Dupont** · 19 Dec 2011, 20:19

Incerca sa se elibereze din stransoarea barbatului, dar se dovedi a fi neputincioasa. Nu detinea vreo putere fizica extraordinara si nici nu crezuse vreodata ca ar avea nevoie s-o faca, intreaga sa credinta punandu-si-o in bagheta alba din lemn de trandafir ce avea in componenta un fir de par de unicorn, lacrima unei iele si franturi din inima unui dragon si pe care nu si-o lasa niciodata in urma. Blestema in gand si se uita furioasa la micutul sarpe si apoi continua sa-l urmeze fortat pe barbat.
Cand ajunsera in dreptul oglinzii, viperina incerca sa-si acopere ochii. Nu vroia sa stea acolo, in fata bucatii de sticla stralucitoare ce era in stare sa-i spuna cu precizie ce isi dorea inima sa cu adevarat. Ii era frica.

'Cu ce te-ar ajuta pe tine daca mi-ai cunoaste cea mai ascunsa dorinta?' intreba decoperindu-si ochii si deschizandu-i larg. 'Nu uita, oglinda nu prezice viitorul, ci numai secretele inimilor disperate ce spera la ceva mai bun' continua ea stiind ca multi locuitori ai castelului venisera in acea camera, isi privisera reflexia in oglinda si nu vazusera nimic schimbat. Aceia erau oamenii care se impacasera cu soarta sau, care, nu puteau visa la ceva mai bun decat aveau deja.
Ronnie, insa, era constienta e ca mintea sa era bantuita zi si noapte de imagini si dorinte absurde ce nu ar fi putut lua contur decat in subconstientul sau bolnav. Nici ea nu stia ce-si dorea cu adevarat, dar stia ca nu avea sa fie ceva simplu de obtinut si ca nu ar face altceva decat sa se amageasca uitandu-se ore intregi, poate, pe suprafata lucioasa a oglinzii ce nu promitea nimic mai mult decat dezechilibru psihic. In urma cu un an nu era atat de tematoare de acel instrument malefic pentru ca atunci stia cu siguranta care ii era scopul in viata: s-o gaseasca pe Helena, dar intre timp reusise sa-si reintalneasca sora, iar totul revenise oarecum la normal. In acel moment, insa, era debusolata si se gandea ca ori s-ar fi vazut predand in continuarea orele de la Hogwarts in calitate de profesoara de transfigurare, ori aflandu-se la comanda devoratorilor. Stia ca nu-l putea lasa pe Carsten sa vada dorintele sale pentru ca niciuna nu era adecvata pozitiei sale de slujitoare a intunericului.

**Kurt F. Malfoy** · 20 Dec 2011, 15:57

Cuvintele ei il amuzara nespus de mult,facandu-l aproape sa se clatine din cauza rasului care-i curpinse intreaga fiinta. '' Doamne,stiu! Stiu ca nu prezice viitorul. Eu il prezic.'' Era o adevarata placere sa fii un clarvazator mai ales dupa ce reuseai sa scapi de senzatia de vinovatie data de faptul ca numai tu vedeai ceea ce urma sa se intample,fara a avea neaparat voie sa intervii. Niciodata nu incercase sa intervina in ceea ce avea sa urmeze,la inceput mintindu-se singur cu privire la faptul ca era un clarvazator,apoi cu privire la autenticitatea si siguranta faptului ca viziunile erau cu adevarat potrivite. In timp insa,invatase sa nu spuna nimanui nimic din ceea ce vazuse si sa astepte ca soarta sa isi faca treaba.

'' As putea compara aceste circumstante in care ma aflu cu un labirint. Nu stiu pe unde s-o iau,insa daca voi avea cea mai mare dorinta a ta va fi ca si cum as avea planurile labirintului,ramand numai ca in urma unei analize atente sa imi dau seama pe unde sa ma duc pentru a iesi din aceasta situatie neplacuta.'' Era una din putintele dati cand vorbise atat de direct cu cineva,aproape dezvaluind tot ce avea in gand. De cele mai multe ori ramanea inchis in sine,metidand atent la ceea ce dorea sa realizeze. Pare-se deci,ca existau anumite persoane care il faceau sa accepte si exceptiile.

**Veronique A. Dupont** · 21 Dec 2011, 17:38

Isi simti mainile tremurandu-i cand barbatul incepu sa rada, dar incerca ca slaba senzatie de teama sa nu-i fi vizibila pe chip. Isi dadu capul intr-o parte si incepu sa se uite ingandurata la unul dintre colturile intunecate ale camerei. Il auzise spunand ca putea prezice viitorul si se intreba pentru cateva secunde daca nu cumva si el era un clavazator precum Sal. Nu cunostea multi vrajitori care sa detina acea putere, dar de fiecare data cand o facea incerca sa se tina cat mai departe de ei. Era constienta de faptul ca un clavazator ar fi putut sa-i vada oricand viitorul, iar prezentul parea si asa prea coplesitor pentru tanara vrajitoare care de abia daca implinise optsprezece ani si deja ii era frica de ce avea sa se intampla cu viata sa. Cateodata, era mai bine daca anumite lucruri ramaneau nespuse, iar viitorul nu facea exceptie de la acea regula.

Se apropie de oglinda si trase usor bucata de material alb ce o acoperea. La inceput statuse impietrita cu ochii inchisi in fata ei, dar dupa ce trecusera cateva secunde ii deschise treptat. Isi vazu mai inainte imaginea incetosata, iar apoi observa ca arata diferit. Era cu cel putin zece ani mai batrana si zambea calduros catre ea cea reala. O vazu descoperindu-si mana se sub greutatea rochiei negre din satin pe care-o purta si intinzand-o catre oglinda. Ronnie se dadu cativa pasi inapoi speriata cand vazu ca bratul sau nu mai purta semnul intunecat.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised « Previous 1 2 3 4 5 6 Next » //  / you're my reflection in the mirror

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »
/ you're my reflection in the mirror