Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ You should listen to me

Ema se stramba cand simti mirosul. Ochii ei cautau instinctual sursa, desi nu zarea nimic. Mintea ii zbura in zeci de idei, trecand in lista orice posibilitate. Un foc de tabara, un incendiu, o farsa. Abia dupa cateva clipe se concentra pe vocea Torei.
" - Nu cred ca ne putem permite sa plecam, desi, probabil ca asta ar fi cea mai buna solutie"
Ema atinse scoarta unui copac, aoi ciocani usor in ea.
" - Totul e uscat aici, chiar daca acum e acoperit de o pelicula de apa. Daca fumul provine de la un incendiu, nu putem risca sa intampinam o furtuna de foc"
Soimeanca citise in multe carti despre aceasta devastatoare putere a naturii. Furtunile de foc erau incendii ce se intindeau pe hectare intregi, consumand orice le iesea in cale. Erau celebre pentru un singur lucru: viteza cu care se raspandeau. Ema socoti in minte. Probabil, in doar doua ore, puteau cuprinde mai mult de jumatate din padure. Tanara se uita ganditoare spre Tora.

Tora era ingrijorata. Ii place padurea asta prea mult. Daca era un incendiu nu putea sa-l lase sa se raspandeasca. Se gandi la o solutie.
"Daca plecam sa anuntam pe cineva, focul s-ar putea raspandi. Cred ca ar trebui sa mergem si sa incercam sa-l stingem noi."
O studie pe Ema. Aceasta dadu din cap in semn de aprobare. Incepura sa fuga in directia din care venea mirosul de fum. Mirosul devenea mai puternic cu fiecare pas pe care il faceau. Tensiunea crestea tot mai mult.
"Sigur e un incendiu." isi spuse cercetasa in gand.
Se privira una pe alta. Incepura sa alerge si mai repede. Ajunsera la foc si fura uimite de ceea ce vazura.

'La naiba!' gandi Ema.
Incendiul cuprinsese cei mai apropiati trei copaci si o parte din ferigile de la nivelul solului. Se uita spre pamant. Vedea o gramada de insecte tarandu-se din fata pericolului.
" - Trebuie sa-l izolam" spuse Ema cu o voce sugrumata. " Stii sa faci vraji cu apa?" intreba ea in timp ce-si scoase bagheta.
O indrepta spre flacari.
" - Aguamenti!"
Apa izbucni din varful baghetei. Si-ar fi dorit sa fie mai buna la vraja asta, sa poata sa o largeasca, sa o foloseasca la o scala mai mare.

Ema incepuse deja sa incerce sa stinga focul. Tora i se alatura.
"Aguamenti" spuse aceasta tare si clar. Un jet de apa iesi aproape imediat din varful baghetei. Tora il indrepta inspre foc.
Cele doua reusira sa stinga ferigile si tufisurile ce luasera foc, insa copacii erau inca in flacari si focul se putea raspandi farte usor. Vraja nu parea sa functioneze atat de bine pe copaci. Era prea slaba.
"Am o idee!" tipa cercetasa spre Ema. "Fa o bila de apa."
Astropufa o asculta si facu intocmai cum ii spusese. Apa se materializa sub forma unei bile de marimea unei mingi de fotbal. Tora isi indrepta bageta spre bila si spuse in timp ce o sficuia:
"Engorgio!"
Bila incepuse sa se mareasca . Incerca sa mentina vraja cat mai mult. Era novoie de cel putin doua din sfere pentru a stinge un copac. Cand bila se facu destul de mare Tora intrerupse vraja, iar Ema directiona apa inspre unul din copaci.
Reusira sa-l stinga in mare masura.
Cele doua se privira. Caldura era suportabila, insa fumul le ineca. Insa cotinuara sa faca vraji pentru a stinge focul.

O flacara pali, apoi doua. Incetul cu incetul, focul scadea in intensitate. Fetele repetara trucul cu mingea de apa de cate ori fusese necesar.
Parul ii era imbaxit cu funingine; il simtea mai greu pe umeri.
Ema se uita spre Tora. Avea fire firave de cenusa pe pometi, de parca acolo ar fi fost locul lor. Stia ca nici fata ei nu era diferita. Se sterse din reflex, lasandu-si incheietura gri.
Era o imagine dezastroasa, in ciuda bucuriei ca focul se afla sub control si nu afectase o arie mare. Cenusa de pe pamantul negru, acum tare, o facea pe Soimeanca sa se cutremure. De ce oare? Imaginea vie a insectelor ce fugeau si tipetele alarmate ale pasarilor o tulburau.
Deja se obisnuise cu fumul, linistea dezastrului fiind intrerupta doar de tusea ocazionala. Nu-i placea. Isi simtea gatul uscat, dar incarcat, de parca fumase toata viata. Isi simtea caile respiratorii precum un horn. Simtea nevoia sa bea apa, desi, cand se gandea la asta, in minte ii venea imaginea nechemata a cenusii ce s-ar fi lipit de carne.
Ii era cald. Bretonul era ud pe fruntea ei.
Curand, focul inceta, lasand in urma doar urmele ciudate si gri. Emei ii veni in minte citatul lui Tom Stoppard.
" - Noi trecem podurile cand ajungem la ele si le ardem in urma noastra, lasand nimic ce sa arate progresul facut, exceptand amintirea mirosului de fum si o prezumtie ca, odata, ochii nostri au fost umezi" sopti ea pe un ton sumbru.

Tora se prabusi la pamant. Reusisera sa stanga focul. Se lasa pe spate. Cenusa se ridica in aer, ajungand pe parul ei. Nu prea mai conta acum. Hainele ii erau pline de funingine. Tricoul ei odata alb ajunse sa aiba o nuanta de gri deschis.
Se uita la Ema. Si ea era in aceeasi situatie. Parul ii era ravasit. O pata gri ii murdarea obrazul. Mainile ii atarnau pe langa corp. Privea inspre partea arsa.
Tora se uita in directia in care privirea Emei era prinsa. Focul nu se extinsese. Insa nu reusisera sa salveze prea mult din partea ce luase foc. Se incrunta. Imaginea din fata ei o infuria.
"Cine ar putea face asta?" spuse aceasta. "E ingrozitor."

Ema ridica din umeri si se lasa sa alunece jos, pe pamantul tare. Nu-i pasa daca se va murdari mai rau. Si asa era nevoie de o baie zdravana si probabil multe, poate prea multe, vraji ca sa scoata mirosul de fum din par si piele. Se uita la Tora cu ochii intredeschisi. Vroia sa o faca sa se simta mai bine. Ce-i drept, reusisera sa stinga focul. Era o victorie, nu?
" - Va trebui sa avem grija la cina" spuse Soimeanca pe cel mai obisnuit ton posibil. " Dupa miros, riscam sa fim confundate cu pastrama afumata"
Chicotira. Ema se simti putin mai bine. Era placut sa ai zambetul pe buze. Mai multe crengi trosnira sub greutatea unui salt, iar fetele isi intoarsera privirile spre sursa zgomotului. Silueta unui om se pierdea printre copaci.
" - Stai pe loc!" sari si Ema si isi scoase bagheta, incercand sa se decida daca era mai bine sa fuga dupa el sau sa ramana pe loc.
Sa fuga. Intotdeauna sa fuga si sa urmareasca.
" - Stai pe loc!" striga din nou.

Dupa ce Tora se mai inveseli putin o auzi pe Ema Strigand dupa cineva. In mai putin de doua secunde aceasta era in picioare alergand. Zari o silueta indepartandus-e rapid in padure. Se ridica repede si o lua pe urmele Emei. O ajunse rapid din urma, insa isi consumase o parte de energie. Cele doua gafaiau, incercand sa-l ajunga pe barbat.
"Stai!" strigara acestea aproape simultan.
Erau aproape. Nu indeajuns, insa aproape. Barbatul se opri si se intoarse spre ele. Trupul ii era acoperit de o roba lunga. O gluga ii ascundea chipul. isi scoase bagheta. Fetele se oprirz la zece metri de el.
"Deci vrea o confruntare..." isi spuse Tora in gand.
O privi pe Ema. Amandoua credeau acelasi lucru. Isi scoasera baghetele simultan si se pregatira de duel.

" - Avifors" rosti Ema, indreptandu-si bagheta spre pamant.
Cele mai apropiate pietre se transformara in pasari aurii. Se ridicara in aer, gata sa se lanseze intr-un atac asupra barbatului. Soimeanca nu rosti nimic, doar il pironi cu privirea.
" - Cruciatus!" striga el ca un nebun.
" - Protego Maxima"
Vraja venise din instinct. Ochii Emei se intoarsera cu rapiditate spre Tora. Soimarita avea o privire ciudata, iar corpul ii era alert, gata sa sara in orice directie. O privi pe Cercetasa in ochi.
" - Esti bine?" intreba cu blandete, tonul vocii contrastand cu expresia de pe chip. " Avis!"
Pasarile pornira atacul, adunandu-se gramada peste necunoscut.

Vraja Emei le protejase de blestemul aruncat asupra lor.
"Da, sunt bine!" spuse Tora sigura pe ea. "Se pare ca vrea sa joace murdar..." spuse aceasta.
"Crucio!" se auzi dinspre barbat.
"Protego Maxima!" striga Ema.
Scapasera ca prin urechile acului. Reflexele Emei erau uimitoare. Trebuia sa se gandeasca. Cum puteau sa-l invinga.
"Stupefy!"
O lumina rosiatica iesi din bagheta Torei. Insa adversarul se proteja. Trebuia sa aleaga altceva. Dar nu stia ce...
O privi pe Ema. Nu avea nici o idee. Soimarita se uita la ea. Atunci ii pica fisa. Trebuia sa foloseasca mai multe vraji impreuna. La fel ca si cu incendiul.