Equinox

[Bella Emily Rose]

Inseamna ca ai nevoie de un control .
Iti recomand un oftalmolog

[Desiree Rose Goth]

Inseamna ca ai nevoie de un control .
Iti recomand un oftalmolog

Uite cine vorbeste
Pe 27 o sa am grija sa-ti cumpar din banii tai o pereche de ochelari cu rama roz.

[Bella Emily Rose]

Haide pa
Mersi pentru comentariu de pe blog
Si . tot nu mai criticat :-w

[Katya Sokorov]

E super, Dess cand ne vine nextul ? ;

[Desiree Rose Goth]

Azi Equinox implineste un anisor ( siii...e o data atat de penibila incat trebuie sa va pun un next plictisitor ).
Vreau pareri

Capitolul 30

-Hei, chiar îmi pare rãu cã te târãsc la club.
La naiba, minciunile sunt într-adevãr bune dacã încerci sã fii diplomatã.În fine, mai aveam nevoie de un zâmbet tãlâmb ºi de un glas adecvat aºa-zisei afirmaþii.Dar având în vedere cã Mel era în spatele meu îmi permiteam sã joc mai uºor.Odatã ce vom fi puse faþã-n faþã la o masã, va trebui sã-mi schimb tactica.
Ce?Nu era nimeni disponibil în seara asta ca sã mã suporte.Exceptând-o pe surioara mea, bineînþeles.Deodatã m-am gândit sã o zbughesc afarã pe primul geam pe care îl voi întâlni.Adicã…Melissa într-un club?Cred cã glumeºti.
Nee, se schimbã vremurile.Deºi încã am vaga impresie cã m-am schimbat ºi eu dacã am invitat-o pe sora mea aici.
Oh ,Doamne, cât urãsc monologurile mele interne.
-Nu puteam sã mã mai ascund în casã, rãspunse ea intransigentã.Oricum, eram sãtulã sã te vãd cum te fâþâi încontinuu, sunând pe toþi din cartier ºi întrebând cine voia sã-þi facã cinste la club.
Aproape m-am înroºit; asta clar era loviturã sub centurã.
-Tot cartierul însemnând Josh, am rectificat agitatã.
Hmm…plus încã câþiva tipi din jur.Nu stricã sã fii pregãtit în cazuri extreme precum ãsta; dar, din nefericire, toþi par ocupaþi astãzi sã taie frunze la câini sau sã se scobeascã în nas.
Bine, bine, Josh era plecat din oraº.Cazurile specificate mai sus se aplicau celorlalþi idioþi care mã refuzaserã într-un mod nu tocmai galant.
-Ai vorbit cu el douã ore întregi? meditã Melissa calmã, distrugându-mi simultan liniºtea sufleteascã.
Nu o sã clachez, nu o sã clachez, nu o sã clachez…chiar dacã lovitura s-ar simþi al naibii de rãcoritoare.Existã ºi virtuþile tãcerii, aºteptând silenþioase într-un colþ.
Am scrânºit din dinþi.Nu a câºtigat rãzboiul, ci doar bãtãlia.Mai vedem noi pe urmã.
Încã nu i-am trântit o replicã monosilabicã când ne-am aºezat la masã.Mel se holba la mine într-un mod nu tocmai cuviincios, aºteptând niºte cuvinte care nu aveau sã vinã în urmãtoarele douã secole.Eh, ce sã faci, discrepanþa e evidentã; din pãcate, ea nu o prea observã.
Hei, nimeni nu spune cã e necesar sã-þi placã!
Am avut destui bani ca sã-mi comand un Martini, iar Melissa a avut destulã demnitate încât sã comande o bere.Crezusem cã venise echipatã cu o sticluþã de apã platã.Asta îmi dovedea cã nu o cunoºteam mai deloc.
O micã recapitulare de ultimã orã.Amorul meu propriu fusese rãnit ºi perturbat de fiinþa care teoretic ocupa locul surorii mele, care reuºea sã pretindã cã era entuziasmatã; eu nu izbuteam sã fac aºa ceva.
Nu o duc tocmai bine, dar putea fi mult mai rãu de atât.
Mi-am plimbat degetele de-a lungul mesei, dorind sã-mi vinã alcoolul cât mai repede.Îmi era dor de zilele în care eram o beþivancã înrãitã ce se strecura în cluburi din ºase în ºase ore.
ªi îmi era dor sã am companie adecvatã în timp ce mã strecor în club.Am oftat compasional pentru frumuseþea vremurile apuse.
-Seara asta bem pentru tine, am hotãrât , fãrã sã mã gândesc la consecinþe.
Mel mã privi ca ºi cum în faþa ei ar fi zãcut cineva evadat de la spitalul de nebuni.Avea o pãrere extraordinar de bunã despre mine; cam aceeaºi opinie care o purtam eu în legãturã cu ea.
-Ai luat ceva în seara asta? mã întrebã cu un sarcasm neprevãzut de sarcastic.
Mda, sigur, am rãmas fãrã cuvinte.
-Mnu, încã nu, i-am replicat în timp ce mã strâmbam a lehamite.Aº dori sã trag ceva pe nas, dar…criza financiarã nu-mi prea permite sã cumpãr chestii de astea rafinate.
Am oftat din nou, de data aceasta adãugând ironia teatralã.Dupã cum am mai remarcat, soarta e o jigodie abdominabilã ce necesitã dresatã.
Ea avea pe faþã o expresie încruntatã, deºi parcã era gata sã izbucneascã în chicote impozante de râs.
-No comment la adresa mea, am zis glacialã.Tu niciodatã nu ai rãmas în panã de bani?
-Cu siguranþã nu atât de des ca tine.
Se sprijini relaxatã pe spãtarul scaunului- aº fi vrut sã fiu ºi eu aptã pentru o destindere, dar nu mã concentram la aºa ceva.Plictisitã, mi-am scos telefonul din buzunar ca sã verific ora.
Chelnerul veni ºi ne lãsã bãuturile comandate – nu m-am putut abþine sã nu-l supun unui mic test de…bine, sã uitãm de partea asta.Melissa pãrea ok; mult prea ok ºi degajatã pentru stilul meu.Cât de impasibilã ºi indiferentã poate fi o fiinþã normalã cu normã întreagã?O mulþime de tipi miºunau în jur iar ei pur ºi simplu nu îi pãsa.
-Apropo, nu ai vãzut cumva niºte bani dispãruþi în casã?
Probabil cã încerca sã facã loc unei discuþii de complezanþã.Dacã bancotele acelea s-au pierdut înseamna cã Mel nu avea idee unde erau.Auzi, în casã.Am început sã mã joc amuzatã cu restul de lãmâie în formã de spiralã din paharul de Martini.
-Sunt o grãmadã de bani împrãºtiaþi prin toate camerele, am replicat, conturând prea evident aluzia.
-Da, numai cã cei 2000 de dolari pierduþi sunt cei mai voluminoºi dintre toþi, aprobã scurt din cap.
Oh.Asta explicã situaþia imbecilã de acum câteva sãptãmâni. Întotdeauna îmi ia timp sã-mi reamintesc cã Josh nu era singurul cu buzunarele full.Dar, sincer, tot nu am habar cum de am pus mâna pe toþi banii aceia.Mãcar þin minte exact în ce locuri m-am dus pentru a-i face nevãzuþi.
Am tãcut câteva secunde, temându-mã sã nu aiurez numai în interjecþii ºi înjurãturi.
-Te-ai dus la poker cumva? am glumit, sarcasmul meu denotând falsitate.Sau, în niºte împrejurãri foarte fericite, mi-ai construit afacerea cu etnobotanice?
-No comment la adresa mea, mã plagie Mel, luând în acelaºi timp o gurã de bere.Voiam sã vãd dacã ºtiai ceva.Parcã au intrat în pãmânt banii aceia.
De fapt, au intrat în cizmele mele de la Deichman, dar partea asta nu conteazã.Tu concentrezã-te acolo.
Urmã o tuse cu subînþeles din partea mea.Am dus paharul la buze, simþind gustul înþepãtor de Martini.Plãcut.
-O sã te anunþ dacã îi gãsesc, am minþit, privind-o direct în ochi.
-Sã nu cumva sã îi cheltuieºti atunci când vei da de ei, mã avertizã ea râzând.Sper totuºi sã nu îi gãseºti tu…vor fi mai în siguranþã aºa.
O, da, of course.Nu aº face niciodatã un lucru atât de nechibzuit ºi pueril.Poate în trecut, dar în momentele astea nu.Eu sunt îngeraºul întruchipat, îmi vezi aura?
-Mai vedem noi, am rânjit veselã, evaporând ºansele de a fi suspectatã de furt neintenþionat.Sunã mult prea tentant, dar mã pot abþine cât de cât.
Iar asta era tot ce aveam de menþionat.Nu aºa cã eºti euforic dupã ce îþi procuri un alibi ca lumea?Eu cel puþin simþeam tot entuziasmul acela nestãvilit ºi irascibil.
Nu pare atât de greu sã fiu eu însãmi, la urma urmei.
Mel continua sã aibã licãrul acela bizar în ochi; dar parcã suspiciunile s-au mai dizolvat, slavã Domnului.Crezusem cã toatã seara voi sta ca pe ace din cauza chichiþei ãsteia.
2000 de lei , o chichiþã.Exact asta am îndrugat mai devreme.
-În regulã, vom vedea pe urmã, fu ea de acord, ridicând placid umerii.
Am rãsuflat uºuratã.Poate cã nu voi sfârºi prin a da explicaþii într-un viitor apropiat; în fine, poate nu voi fi nevoitã sã dau explicaþii nici în viitorul îndepãrtat.
Ce perspective frumoase mi se deschideau în faþã.Gata cu descurajatul planurilor mele în urmãtoarele ore.Doar mã voi sprijini relaxatã de spãtarul scaunului, voi bea din Martini ( hai sã ghicim cine îl va plãti… ºi îmi voi intervieva surioara într-o micã-mare chestiune delicatã.Comparabil cu celelalte relaþii diplomatice pe care le-am distrus, asta era o nimica toatã.
Bãteam cu vârful degetelor în masã când o palã de aer rece se strecurã lent pe lângã mine.Mi-am întors capul ºi, fix în aceeaºi secundã, telefonul porni a-mi vibra în buzunar.
Nu te pierde cu capul.Orice ai face, nu cumva sã-þi pierzi capul!
Ordinele se bâþâiau ameþitoare în mine.Am apucat mobilul cu mâinile tremurânde, rugându-mã ca Melissa sã nu se uite fix în spatele ei.Speram cã expresia de pe chipul meu sã nu mã dea de gol, dar aspiram deja la prea multe lucruri odatã.
De unde sã ºtiu eu cã Sean va intra în acelaºi club?Am analizat repede opþiunile.Sigur, nu sunt clarvãzãtoare, dar sora mea sugerase localul ãsta ( liberã alegere-oricum era o torturã mai mare sau mai micã pentru ea ), deci îl mai vizitase.Cu cine îl vizitase?Nu era atât de greu sã dai un rãspuns concludent.
La naiba, întotdeauna cineva are chef sã-mi strice buna dispoziþie.Tocmai cãutam sã înfirip o conversaþie cu sora mea despre fostul ei iubit când respectivul intrase peste noi.Mã rog, aproape.Mai avea doar douã secunde…
Nu observasem pânã acum cât de enervant suna melodia mobilului meu.Contrariatã, am apãsat pe butonul de apelare rapidã ºi am dus telefonul la ureche.
-Te distrezi?
Ar fi trebuit sã-mi imaginez cã era Josh.Apelul nu lovise în mod neaºteptat; dovedisem ºi în trecut cã el dã buzna peste situaþiile jenante în sutã la sutã din momente.
Inevitabil, dar tot m-a lãsat fãrã cuvinte.
Am inspirat zgomotos, iar Melissa îmi aruncã o cãutãturã exasperatã, fãrã însã a descoperi sursa ce îmi provoca agitaþia.Conflictul a strãbãtut cu viteza luminii secunda aceea, cuvintele izbucnind violent în capul meu.
Nu cumva sã…
ªi-a schimbat brusc punctul de interes, uitându-se fix în direcþia lui Sean.
…te uiþi.
Mi-am ascuns amãrâtã faþa în mâini.S-a întâmplat, asta e.Oare a observat persoana ce venise împreunã cu el sau eram la adãpost?
-Oh, mã distrez de minune, i-am rãspuns într-un final, trântind prima replicã ce-mi trecuse prin minte.Speram sã nu punã alte întrebãri fãrã sens- seara era mult prea încãrcatã ca sã accept alte reproºuri inutile.
Am riscat, aruncând o altã privire spre locul unde se aflau.Am fost pe punctul de a suspina- situaþia asta era, pe departe, cea mai penibilã dintre toate.
Acum cine îmi va plãti Martini?

[Bella Emily Rose]

Din cate imi amintesc asta a fost primul tau fic .
Primul pentru care am inceput sa te admir
Si deja ti'am zis ce cred despre capitolul asta.
Ma bucur ca ai modificat partea aia care ma ... deranja ar fi prea mult spus
Ma rog.
Sunt mandra de tine , Dess

[Alice Morris]

Abia acum am citit si eu ultimele douia capitole, spre rusinea mea am observat o mica greseluta in asta ai scris intai 2000$ si apoi 2000 lei sunt uimitoare capitolele, iar tu esti din ce in ce mai buna la scris cu fiecare capitol defapt stai, la tine nu se poate mai bine chiar sunt curioasa ce o sa se intamle in continuare, ficul asta cred ca e preferatul meu

[Desiree Rose Goth]

Abia acum am citit si eu ultimele douia capitole, spre rusinea mea am observat o mica greseluta in asta ai scris intai 2000$ si apoi 2000 lei sunt uimitoare capitolele, iar tu esti din ce in ce mai buna la scris cu fiecare capitol defapt stai, la tine nu se poate mai bine chiar sunt curioasa ce o sa se intamle in continuare, ficul asta cred ca e preferatul meu

Uhm...probabil ca am ratat la faza cu banii Scuzele mele.
Multumesc pentru sustinere, Al Siii...multumesc si tie , Bells

[Desiree Rose Goth]

Nota: Ma apuc de next dupa ce isi dau cu parerea cel putin 5 persoane pe aici. [Pentru...linistirea sufletelului meu , asa ca sa aveti motiv sa-mi dati reputatie negativa ]


Capitolul 31

Realitatea o constituia faptul cã venisem în faþa casei lui lipsindu-mã de starea aceea detaºatã ce mã însoþise dimineaþã.Mã concentram mai mult pe ascunderea dezaprobãrii pe care mi-o adresam cu cel mai mare dispreþ.Cum rãmânea cu acea uitare de sine pe care o aduceam la suprafaþã ori de câte ori aveam nevoie?Nu reuºeam sã o gãsesc, de parcã sensibilitatea croit loc în mine, obligându-mi sã las garda jos.
Mi-era dor de sarcasmul de acum câteva ore, mai ales cã incertitudinea punea stãpânire peste ironie ºi degajare.

Dilema asta nu era problema mea.În fine, nu ar fi trebuit sã fie problema mea, dar nu puteam sã las lucrurile aºa cum erau.Ca întotdeauna.
Am inspirat adânc când Sean mi-a deschis uºa.
-Avem câteva lucruri de discutat, i-am rãspuns glacial privirii lui mirate ºi neprimitoare.Nu mori dacã mã primeºti în casã pentru prima oarã în viaþa ta.
Am tuºit cu subînþeles când i-am servit replica, iar el îmi deschise larg uºa, având întipãritã pe faþã o uºoarã nedumerire amestecatã cu resemnare.M-am strecurat pe sub braþul sãu, atentã sã nu mã împiedic de prag din cauza tocurilor.
Ce? Nu am rezistat sã nu-mi iau tocurile cumpãrate vara trecutã..
Aruncând o privire scurtã holului în dezordine, mi-am impus un ritm normal de respirat; spre exasperarea mea, bãtãile inimii se înteþirã.Le puteam auzi în tãcerea aºternutã în încãperea parþial goalã.De-a dreptul jenant ºi netrebuincios.
-Presupunând cã nu ºtii sã numeri, þin sã-þi reamintesc cã e cel puþin a douãzecea oarã când treci pragul ãsta, zise Sean, trântind uºa ºi întorcându-se cu faþa spre mine.

Mi-am încordat buzele într-o linie durã.Sprijinindu-mã de perete, am observat un detaliu ce-mi putea salva în câteva secunde mândria.
-Uºa e nouã, pragul e nou, am remarcat triumfãtoare.În cazul acesta, mã tem cã tu ai nevoie de o socotitoare nouã.
El râse în timp ce înghiþeam aproape panicatã în sec.A fost o idee foarte, foarte proastã sã vin aici.Mai proastã decât atunci când am hotãrât sã-mi chelutui toþi banii pe haine la reduceri.E cea mai proastã idee ce mi-a trecut vreodatã prin cap.Pur ºi simplu stau ºi mã holbez la el încercând sã încropesc niºte replici în fugã.Proastã, proastã, proastã.
Crezusem cã îºi va cere scuze sau ceva de genul ãsta…dar Sean stãtea ºi mã privea cu un mãnunchi de întrebãri în ochi.Iar eu nu ºtiam cum puteam sã-mi exprim gândurile- adicã, în afarã de a face o crizã de isterie ce ar fi reuºit sã afecteze cu succes întreaga planetã.

În fond, era de aºteptat ca eu sã creez toatã discrepanþa asta.Întotdeauna izbuteam cumva.
-Trebuie sã vorbim.
-Mi-ai spus asta când ai intrat.Altceva?
Am scrânºit din dinþi, dându-mi seama cã va face lucrurile mai grele decât erau deja.Mult mai grele.ªtiam cã abia îºi ascundea curiozitatea în ciuda expresiei calme ºi politicoase de pe chipul lui.M-am întrebat brusc ce înjurãturi ar folosi Josh dacã afla cã eram aici; am zâmbit involuntar la acest gând.Probabil cã avea limitele lui când vine vorba de rãbdare.
-Îmi cer scuze pentru asearã, am minþit degajatã.Serios, chiar îmi pare rãu.Cred cã m-am îmbãtat puþin cam mult.
Mi-am coborât privirea, sperând sã sesiseze aºa - zisul ton umil din vocea mea.Pentru prima tentativã de cerºit pe ziua de azi o duceam destul de bine.
-Nu îþi iese, Lily.S-a terminat cu minciunile planificate ºi cu ochii de potaie adorabilã.

Uitându-mã în ochii lui, am cãutat un semn cât de mic de slãbiciune.Nu am gãsit niciunul.Neîncrederea ºi îndoiala îmi strãbãturã corpul precum adrenalina; nu mai conduceam eu jocul.Iar originile neputinþei zãceau în faptul cã nu cunoºteam noile reguli…
-Hai sã trecem direct la subiect: care e motivul pentru care ai venit?
Mi-am muºcat buza.Una era sã cunosc terenul pe care mã aflam, iar alta era sã-l descopãr în timp ce jucam.Presimþeam cã va fi riscant, dar subconºtientul meu mã împingea sã merg mai departe.Am ezitat sã-i trântesc replica.
-Asearã, tu ºi cu Aoede...
Se afla atât de aproape încât rãsuflarea lui fierbinte îmi izbea contradictorie pielea.Am încercat a doua oarã sã-mi calmez rãsuflãrile agitate.Trebuia sã mã concentrez pe scopul meu, sã reacþionez raþional, însã nu prea eram sigurã cã aº fi izbutit sã gândesc ca lumea.
Pur ºi simplu nu era corect ca eu sã mã pierd cu firea în momentele astea.

Sean mã privi de parcã vedea conflictul meu interior ºi rãspunse sec, schiþând un zâmbet slab în colþul buzelor:
-Asearã, tu ºi Melissa.
-Eu am fost prima, am ripostat cu repeziciune.Mi-am zgâriat din greºealã podul palmei în biata mea tentativã de a-mi masca nervozitatea.Nu voiam sã recunosc, dar, undeva îngropat adânc în orgoliul meu rãnit, ºtiam cã nu aveam nicio ºansã sã câºtig în faþa lui.ªi era pentru prima datã…
-Hai sã mã justific, zise el, întorcându-ºi privirile de la mine ºi mergând înspre living.Niciodatã nu ai fost cea mai înrãitã adoratoare a lui Mel, dar acum prezinþi o anumitã simpatie pentru ea.Aºa, brusc ºi fãrã motiv.
Ai vrea sã pretind altceva ºi sã dau adevãrul la o parte?
L-am urmat într-o tãcere înfrântã, încã încercând sã-mi þin capul sus.Mai fusesem de multe ori în casa lui ºi mi-am dat imediat seama cã nu s-a schimbat nimic- exceptând uºa.Supradoza de sensibilitate a pus stãpânire pe mine, aducând cu sine firul amintirilor. Senzaþia tulburãtoare de deja-vu devenea înebunitoare.
Sã zicem cã asta era o bilã albã pentru el.

Am aruncat o ocheadã scurtã prin camerã, de la perdelele crem din brocart pânã la vechile discuri cu niºte formaþii ce-mi erau încã necunoscute.Trecuse atâta vreme de când nu mai îndrãznisem sã vin aici din simplul motiv cã aº fi putut-o lua razna.ªi, mda, faza cu nebunia se aplica ºi pentru momentele acestea.
-Nu am voie sã petrec ceva timp cu surioara mea? i-am trântit un rânjet politicos.M-am perindat în jurul lui Sean cu mâinile încruciºate la spate, bãgând de seamã cã cel mai bun remediu pentru el era ironia.Speram doar sã-mi revin din starea de amorþealã cauzatã de amintiri înainte ca Sean sã remarce.
-Tocmai dupã ce m-am despãrþit de ea? Un moment mai bun decât acesta nu puteai alege?
Aleluia, omule.Mã bucur cã te-ai luminat într-un final.
Îmi adresã un zâmbet îngâmfat.De când naiba era atât de încrezãtor ºi fãrã menajamente în conversaþii? Eu eram cea care rezolva totul prin sarcasm, iar orgoliul lui nu-mi convenea deloc. Fusesem convinsã cã La dracu’ cu onestitatea! constituia deviza principalã…dar doar în cazul meu.

În þopãiala mea nebunã, i-am atins neintenþionat braþul cu cotul; spre satisfacþia mea, nu se dãdu înapoi.Doar îmi aºteptã rãspunsul de geniu ce nu se grãbea sã vinã.
-Îþi pare rãu cã te-ai despãrþit de ea?
Dacã nu aº fi acþionat dupã o ultimã alternativã disperatã, chiar mi-aº fi cerut scuze cã l-am întrebat aºa ceva. Însã, fiind în defensivã, îmi permiteam cam orice, indiferent de rezultat. Venisem cu un scop precis acasã la el, nu aveam timp pentru discuþii lungi ºi inutile.
Din seara aceea, la club, mi-am dat seama cã nu mai puteam merge mai departe, constrânsã între douã alegeri la care nu voiam nici sã mã gândesc. Oricât de pueril sunã, simþeam cã nu eram în stare sã admit ceva simplu…concret. Momentul de asearã, când l-am zãrit cu Aoede, fusese clipa deciziei mele.Trebuia sã aflu…

Chipul îi deveni inexpresiv. Impenetrabil. Am realizat cã am atins o coardã puþin cam sensibilã, mai brusc decât ar fi fost nevoie.Punct ochit, punct…ratat.Nu-mi aducea nicio satisfacþie tangibilã.
-Sã vãd cum poþi repara asta… inima pe care ai dezlipit-o, deºi fusese încã înfiptã în a ta , am adãugat cu amãrãciune, în sinea mea.
Am aruncat o privire scurtã spre fereastrã, aºteptându-i replica.Fluturi de gheaþã se aºterneau pe suprafaþa fragilã de sticlã, împodobind pervazul cu mici þurþuri.Era prima ninsoare din anul acesta.
Nostalgicã, am meditat la motivele pro ºi contra.Dar, într-un colþ al fiinþei mele, se adunau imaginile unei amintiri...

Îi numeam fluturi de gheaþã pe acei fulgi ce se lãsau precum un voal în jurul nostru.Niciunuia nu ne plãceau denumirile ce se aflau pe buzele tuturor oamenilor: bucãþi de omãt, zãpadã, nea, fulgi...prea banale, prea obiºnuite.
Fluturi de gheaþã suna mult mai bine.
Pluteau în vãzduh cu sutele, unduindu-se delicat în bãtaia uºoarã a vântului.Întinsã printre particule de zãpadã , i- am lãsat sã-mi cadã uºor în palmã.La naiba, se topeau imediat ce îmi atingeau pielea.
-Nu ai îngheþat?
Am clipit, uitându-mã spre Sean, ce mã privi cu o îngrijorare frãþeascã.Rãsuflând zgomotos, am creat aburi plutind în aer, alãturi de fluturii de gheaþã.
κi scoase mâna din buzunar ºi o întinse deasupra mea.Am clãtinat dezaprobatoare din cap, sperând cã-ºi dãdea seama câte amintiri preþioase pierdea.
-Hai ºi tu lângã mine, am zis rugãtoare, prinzându-i mâna ºi trãgându-l înspre mine.Cãzuþi din cer, câþiva fluturi se rostogoleau pe chipurile noastre.
-Ca sã îngheþ ºi eu?
Mã gândeam cã i-ar prinde bine câteva tachinãri, dar m-am abþinut.Voi amâna scenele de isterie pe mai târziu.
-Nici dacã te rog foarte frumos? m-am milogit, clipind mai des decât ar fi fost nevoie.Începusem sã sesisez frigul ce îmi izbea pielea cu sãgetãri ascuþite, dar izbuteam sã nu-l bag în seamã.Voiam doar sã-i aud rãspunsul final.
Crezusem cã va afirma cã sunt prea copilãroasã pentru vârsta mea.Crezusem cã hotãrârea de a pleca îi va rãmâne fixã, nezdruncinatã.Crezusem cã va þâþâi a nerãbdare pânã când mã va scoate din sãrite ca sã propun eu însãmi sã mergem înapoi în oraº.
În loc sã-mi confirme suspiciunile, Sean se trânti în zãpadã, lângã mine.Buzele lui erau arcuite într-un zâmbet sincer, ceea ce-mi fãcu inima sã-mi batã nebuneºte.
-Mãcar ºtim unde sã sunãm dacã intrãm în hipotermie, spuse el optimist.
Îi simþeam prezenþa vibrând din fiecare fibrã a corpului meu, fiind mult prea conºtientã de asta.Era singurul care conta.Mã rog, în afarã de frigul ce se rãspândea în jur.
-Nu vreau sã te dezamãgesc, dar nu prea avem semnal pe aici…
A râs, sunetul strãbãtând dulce ºi cãlduros adierile de vânt.M-am trezit memorându-i inflexiunile râsului.M-am apucat sã-mi dau câteva palme mentale.Nu acum, mi-am zis încrezãtoare.Mai târziu, când voi avea timp îndeajuns.
Am stat cufundaþi pe jumãtate în zãpadã, privind acoperiºurile încãrcate de nea ale caselor din oraº.Iar în vãzduh pluteau…
-Fluturi de gheaþã, ºopti el, mâna lui întâlnind-o pe a mea.

Trecuserã numai câteva secunde, dar imaginile se derulau încontinuu, precum un film vãzut cu un proiector stricat. Ameþitor, acþionând precum un sedativ.
Sean se apropie de mine ºi , liniºtit, îºi lãsã braþele în jurul meu. Am perceput ºocul înainte sã realizez ce se întâmpla cu mine.
-Eu nu cerºesc suflete, Lily.Nu ca tine.

Mã strânse într-o îmbrãþiºare adevãratã, prieteneascã.De parcã nimic nu s-ar fi petrecut.De parcã ultimele luni au fost un loc gol în inimile noastre, nu un ºir nesfârºit de dezamãgiri.
-Mereu am fost acolo pentru tine.Mereu am fost prietenul tãu, indiferent de situaþie.Un singur lucru a stat în calea noastrã: faptul cã tu eºti prea încãpãþânatã sã vezi altceva în afarã de ce crezi tu cã se întâmplã.

Mi-am odihnit capul pe umãrul lui, îmbrãþiºandu-l la rându-mi. Tot am remarcat ciudata lui eschivare în a-mi rãspunde la întrebare. Tãcerea era tensionatã, cãci ne atingea pe amândoi acolo unde durea mai tare.Nu ºtiam cum aº fi reuºit sã-l privesc altfel.
Oare e posibil sã-þi încui inima ºi sã arunci cheia?

[Bella Emily Rose]

-Tocmai dupã ce m-am despãrþit de ea? Un moment mai bun decât acesta nu puteai allege?

O greseala mica , dar in rest nu am absolut nimic de corectat .
Ti.am dat reputatie . dar nu negativa