put that gun right to my heart

[Isolde du Maurier]

• Isi stranse mai bine pelerina in jurul corpului sau subtire, si continua sa mearga, infruntand zapada care-i intra in ochi si i se incurca in parul lung, ce-i cadea pe umeri si pe spate in inele mari. Incerca sa-si tina deschisi ochii mari si verzi, care aveau mereu tendinta sa te priveasca naiv si cu un aer nedumerit. Scoase din nou scrisoarea de la Sasha, scrisa special pentru ea, in care ii spunea sa se intalneasca la marginea Padurii lui Dean, si o puse la loc in buzunarul pelerinei. Vantul se mai potolise, si acum putea sa mearga fara sa ii fie frica sa nu cada pe jos, si ofta, insa regreta imediat, caci aerul rece si aspru aproape ca o facu sa nu mai aiba suflu. Se ineca si incepu sa tuseasca, ducandu-si la nas esarfa verde, parfumata, cu un miros delicios de lavanda, si incepu sa respire prin ea, altfel risca sa moara asfixiata.
  "Sasha...", incepu ea nervoasa, nedumerita de locul ciudat de intalnire.

[Lucas Sasha Neitzke]

Deschise inca o data cutiuta uitandu-se inauntru..era in regula..totul la locul sau si asa mai departe. O puse in buzunar si deschise usa iesind imediat pentru ca daca se lua dupa ceasul sau, era in intarziere. Desi nu ii placea sa faca oamenii sa-l astepte se mai intampla sa sa nu tina cont de timp si sa se trezeasca intr-o zi de care nu avea habar si ora care nici nu se gandea ca poate fi treaz un om. Dar bine, nu asta conta, ci faptul ca India probabil il astepta sau daca era ca toate femeile atunci nu va fi la locul stabilit. Ar fi facut foarte bine sa dispara si sa apara in padure insa nu vroia sa repete experienta de cateva zile in urma cand nimerise pe o masa intr-o cafenea dar nu in fata ei, si fusese nevoit sa stearga memoria unor incuiati pentru ca in ultimul timp era mai mult decat confuz, nu consumase demult ceva otrava.
Isi incheie si ultimii nasturi de la palton cand iesi din metrou si se indrepta in graba spre padure. Cand o vazu de la distanta nu se abtinu sa nu schiteze un zambet se o auzi spunandu-si numele cand era deja la spatele ei.
"Ce e?" Zise el si o apuca imediat de umeri intorcand-o cu fata la el si luandu-i mana intr-a lui o duse usor la gura sarutand-i dosul palmei aplecandu-se in fata. Se ridica uitandu-se in ochii ei si spunandu-i cu sinceritate."Imi pare rau ca am intarziat"

[Isolde du Maurier]

• Fu surprinsa cand il auzi pe Sasha in spatele ei, si mai ales, cand se trezi fata in fata cu el. Ii zambi, un zambet care ii lumina fata palida. Isi retrase mana dintr-a lui, si se aproapie de el, imbratisandu-l strans. Isi apropie buzele de urechea lui, soptindu-i incet, fara nici o inflexiune in vocea sa fina : "Deci, ce facem in frigul asta?"
  Nu i se mai intamplase sa aiba un loc mai ciudat de intalnire. Insa, uitase tot din momentul in care il simtise langa ea. Era atat de bine sa-l aiba acolo, stiind ca se putea baza pe el in orice situatie. Spera...Ar fi dorit sa-i spuna toate astea, insa pur si simplu nu putea. Buzele nu i se deschideau, iar cuvintele nu vroiau deloc sa iasa. Se departa de el, uitandu-se in ochii sai, genele sale negre si lungi adumbrindu-i ochii verzi, ca de jad. Parul ii revenise la culoarea saten inchis, si se multumea ca se intamplase asta, caci nu prea ii placea sa fie asa blond-roscat.

[Lucas Sasha Neitzke]

O vazu indepartandu-se si nu se abtinu sa nu chicoteasca evident, ii era frica de el? sau ce naiba..dar bine, era obisnuit cu ea si ii placea aceste miscari ale ei, aceste ezitari pe care le facea uneori insa nu ar fi trebuit de atatea ori sa dea inapoi atunci cand era evident ca il vroia alaturi, sa-l atinga, sa-i simta rasuflarea in parul ei, si spre norocul ei, el vedea perfect acest lucru acesta fiind si motivul pentru care nu o lasase pana acum. Se apropie de ea fara a o atinge, pur si simplu mergea incet spre ea si zambea. Ii auzi intrebarea..ce faceau ei in frigul acela..ei bine..avea sa afle curand. "Acum..o primblare nu ar fi deloc rea." O lua cu ambele maini de talie si o ridica in sus punand-o pe umarul sau ca pe un sac cu cartofi tinand-o cu o mana de picioare si cu cealalta de fese. Cu tot cu ea pe umar porni in padure fredonand ceva, o melodie stiuta doar de el..sau poate nu doar de el. Nu ii pasa daca avea sa protesteze..asa vroia el sa o ia.
Cand se asigura ca erau deja in inima padurii unde nimeni nu ii vedea si nu ii auzea, se opri si apucand-o din nou pe India o cobori din nou cu picioarele pe pamant. Se uita inocent in ochii ei si o saruta scurt pe frunte. Ii captura buzele cu un sarut in caz ca ar fi vrut sa spuna ceva si tinand-o de mana rupse sarutul si asezandu-se jos intr-un genunchi scoase cutia din buzuvar deschizand-o. Zambi si o intinse inainte spunand cu o joce joasa. "India, mereu mi-ai fost alaturi si apreciez asta. Nu vreau sa te pierd, vreau sa te am langa mine cat timp mai bate inima mea..si de aceea te intreb.." Trase adanc aer in piept si spuse uitandu-se in ochii ei. "Vrei sa fii sotia mea?" Norii se imprastiara si soarele se reflecta in diamantul inelului din cutia alba ca zapada din jur.

[Isolde du Maurier]

• Se uita urat la el cand o lua pe sus, si aproape ca ii veni se sa tipe, insa se abtinu si nu spuse nimic, insa tare si-ar fi dorit sa-si scoata bagheta si sa arunce un blestem asupra lui. Incepu sa-l traga de palton, dorind de fapt sa-l sacaie, poate ar fi lasat-o jos, insa nu functiona, si fu nevoita sa renunte. In final, Sasha o lasa jos, si ii arunca iar o privire urata, apoi sceptica, cand il vazu asezat in genunchi in fata ei. Privi speriata cutia, o mica idee conturandu-i-se in minte, insa o indeparta repede, nevrand sa-si faca sperante. Inima ei incepu sa bata din ce in ce mai tare, si respiratia i se accelera, privindu-l uimita si peste masura de tulburata. Auzindu-i cuvintele, simti ca mai avea putin si lesina, insa se stapani. Mintea ei incerca cu rapiditate sa gaseasca o reactie potrivita, insa pur si simplu nu reusea, si pana la urma inceta. Se aseza in genunchi, acestia facand contact cu pamantul rece acoperit de zapada, insa nu ii pasa. Se uita in ochii lui, privindu-l cu iubire si afectiune, punand mana sa gratioasa pe cea care tinea inelul. Isi apropie buzele de ale lui, lipindu-le, si imbratisandu-l cat de strans putea.
  ”Daaa, sigur ca vreau!”exclama ea emotionata, cu lacrimi in ochi. Incepu sa-i sarute fata, si gatul, si tot ce nimerea.

[Lucas Sasha Neitzke]

Toti muschii ii erau incordati, iar inima ii pulsa din ce in ce mai accelerat avand impresia ca are un motoras in miscare in piept care in orice moment era pe cale sa-i sara. Inghitea in sec de cateva secunde bune de cand astepta raspunsul ei, raspunsul care avea sa le decida soarta. Incepu sa-i tremure necontrolat mana in care tina intinsa cutiuta, iar cea care ii tinea mana Indiei o stapani cu greu. Clipi de cateva ori cand ea se apropie incet de chipul sau si credea ca in clipa urmatoare va fi ciocnirea insa nu. Schita un zambet destul de larg cand ii auzi cuvintele si prinzand-o de ambele maini in incercarea lui de a o potoli un pic ii captura buzele cu ale lui sarutand-o apasat si intr-un mod diferit de cel pe care il facea pana acum, totusi..se considera ca erau deja logoditi.
Opri sarutul si lipindu-si buzele de dosul palmei fetei se uita la ea in ochi si spuse:
"Imi permiti sa te duc intr-un loc mult mai cald decat acesta?"
Si fara sa mai astepte un raspuns se ridica de jos cuprinzand-o in bratele lui pentru a o incalzi si a o mai linisti un pic. Isi strecura mana dupa talia fetei tragand-o mai aproape astfel incat sa o simta lipita de el. Ii sufla in par acesta facandu-se aproape alb de la aburii respiratiei lui care intrau in contact cu frigul din jur.

[Isolde du Maurier]

• Ii zambi, inclestandu-si mainile in jurul gatului sau si cuibarindu-si capul in pieptul sau. Realiza brusc ca totul mergea mult prea bine si ceva avea cu siguranta sa-i fure sau sa-i distruga aceste clipe efemere. Isi dadu seama ce era si ofta, privindu-l pe Sasha cu amaraciune. Se gandi cat de prost ii mersese in ultimul timp, si cate tampenii facuse. Intrebandu-se daca avea sa o accepte asa, se uita adanc in ochii lui, si il intreba:
  "Esti sigur? Eu sunt..."
  Facu o pauza, apoi isi lua inima in dinti si sopti: devoratoare. Nici acum nu stia de ce acceptase sa se alature lor, insa cu siguranta ca pentru ea nu mai exista lumina si zambete senine. Cel putin, Sasha avea sa o salveze, insa sufletul ei era distrus pentru aproape totdeauna. O lacrima ii scalda obrazul, si duse o mana sa si-o stearga.

ooc:lack of inspiration

[Lucas Sasha Neitzke]

Zambi larg concentrandu-se asupra chipului ei, vedea cum lumineaza, cum fata ii era plina de fericire si implinire. Insa zambetul i se stingea incet cand ii auzi nesiguranta din voce, de fapt Indiei mereu ii era frica sa nu spuna vreo prostie si de fiecare daca simtea in glasul ei ezitarea si stinghereala. Isi trecu dosul palmei de-a lungul fetei domnitei din fata lui care in scurt timp avea sa fie cu adevarat doar a lui, iar acest lucru il facu sa chicoteasca incantat. Se apleca un pic avand in vedere ca el era cu mult mai inalt decat ea si o auzi soptindu-i un cuvant care il facu sa inghete imediat.
Inghiti in sec, aplecandu-si un pic capul in partea stanga, oasele gatului pocnind cu un sunet neplacut, iar zambetul ii pieri de pe buze, inevitabil. O apuca de umeri cu ambele maini, eliberand-o in scurt timp cu o mana pe care o duse la barbia Indiai prinzand-o intre degete si fortand-o sa-l priveasca.
"Devoratorii..hm..crezi ca ma speri cu asta? Uite ce e..esti destul de mare incat sa hotarasti ce e mai bine pentru tine, insa asta nu inseamna ca grupul devoratorilor e ceva bine. Si totusi, vreau sa te stiu in siguranta, de aceea..ca o fetita cuminte ce esti o sa-mi spui despre fiecare pas pe care il fac.."Zise el stergandu-i lacrima de pe obrazul fin. Nu era el cel care se implica foarte mult in politica asta aiurita pentru ca isi vedea el incet de cartile lui insa in ultimul timp era imposibil sa nu o faci. "Nu fac parte din nici o grupare..asa ca stai linistita ca ceea ce o sa-mi spui nu va mai sti nimeni..ai incredere in mine?"

[Isolde du Maurier]

• Il privi speriata, crezand ca pentru o clipa avea sa-l indeparteze iar, asa cum se intampla mai mereu. Se incrunta intr-un mod naiv, neintelegand de ce el credea ca asta reprezenta un lucru rau.
  "Am facut-o pentru propria siguranta. Nu vreau sa ma vad moarta, pentru ca nu sunt destul de puternica sa infrunt intunericul. Daca nu-l poti bate, alaturate-i-l. Nu este pentru ca nu stiam ce nu e bine pentru mine, ci pentru ca sunt lasa si egoista. Nu voi omori pe nimeni, pentru ca de asta nu sunt in stare."
  Spuse toate aceste lucruri pe un ton trist si monoton. In ultimul timp se gandise la Piatra Filozofala, asa ca alaturarea ei la Devoratori nu era un alt lucru tampit. Vroia glorie si viata lunga. Ridica privirea speriata, ochii sai de culoarea jadului fixandu-se in cei de smarald ai lui Sasha.
  "De ce crezi ca nu am incredere in tine?" il intreba ea, cu un aer naiv, si nespus de nedumerita. Isi incredinta viitorul lui, si tot nu credea ca are incredere in el?

[Lucas Sasha Neitzke]

Ii auzi cuvintele si nu se putu abtine sa nu pufneasca, iar apoi sa rada copios pentru ca ea spuse ca nu o sa omoare pe nimeni, pur si simplu nu e in stare sa o faca, si era adevarat insa nu poti sa faci parte din randul Devoratorilor si sa nu omori pe nimeni avand in vedere ca aceasta era ocupatia de baza a lor. Se opri in scurt timp avand grija sa-si strecoare mana dupa talia fetei tragand-o mai aproape de el si isi uni gura cu a ei framantandu-i buzele destul de linistit. Nu il afecta in nici un fel faptul ca ea devenise "rea", el avea destul timp sa o imblanzeasca la loc. Isi desparti buzele de ale ei si ii sopti la ureche: "Asta vroiam sa aud."
O cuprinse cu ambele maini si o lua in bratele lui incepand sa mearga incet prin padure spre iesire. Parfumul ei ii patrunse in nari ametindu-l un pic si zambi incantat. Ii atingea cateva suvite de par cu nasul, mangaindu-i si obrazul in acelasi timp.
"Te iubesc atat de mult!" Ii sopti el sarutandu-i repede fruntea, pentru ca nu ii era foarte comod sa o faca cu ea in brate.