Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Scarlett Soul]

Asa precum promisesem, aveam sa vizitez pana la urma mareata padure a lui Dean. Auzisem atatea lucruri care se intamplasera acolo... Prima data Aylee, o prietena foarte buna care vietuise acolo un timp destul de indelungat, apoi mi se povestise de niste varcolaci...
Totul parea cuprins de mister si parca prins cu o fundita ce ar fi trebuit sa o deschid cat de curand posibil, dar poate imi era teama sa ma incumet singura in acea salbaticie.
Vedeam cum copacii isi lasau crengile marete, ajutandu-ma sa trec peste tot prezentul meu si asternundu-mi un nou drum in fata, un drum cu petice de frunze colorate in mii de culori si praf de vise...
Daaaa, praf de vise....
Incepeam sa cred ca aveam sa explorez intreaga padure de una singura, pierduta printre liane si serpi, sau poate rapita de cine stie ce creatura, dar totusi in mine o dorinta crescanda imi spunea ca totul va fi bine si ca pana la urma cineva avea sa ma gaseasca.
"Dar singura am ales sa vin aici !!!", tipam eu padurii,singura care-mi raspundea oricum.

Dar ceva ma facu sa tresar, era o mana rece, dar un suflet cald, cu toate ca poate nu cunosteam acea inima...
Poate nu o vazusem niciodata...

[Ruthie Allen]

Trupul parea sa i se unduiasca in miscari mecanice,parca controlate de o cu totul alta entitate decat ea.
Un fel de chemare,un impuls,se trezi in ea,promitandu-i,intr-o maniera lipsita de cuvinte,ca nu o va parasi pana ce nu ii va da ascultare.
Fara a indrazni a se opune si traind cu siguranta ca ceva o astepta acolo,alerga fara de a se opri,mai mult din teama ca vreo ezitare sa o cuprinda si sa o incetineasca.
Inceputul de zi incetosa acel pustiu,accentuandu-i nuantele de necunoscut,de ascuns,insa era un soi de mister ce nu trezea in ea nici o urma de spaima,ci o primea cu voiosie in profundul sau.
Intreaga natura ii parea ca fiind fluida,in continua miscare,parca insotind-o in drumul ei,indemnand-o isi continue drumul prin revarsari de vitalitate.
Singurul lucru ce ii inunda auzul era pulsul acelui spatiu,ce,dintr-un motiv necunoscut ei,isi releva firea,atat de nonsalant,in fata-i.
Orizontul decolorat de excesul de lumina parea a isi pierde conturul,creand impresia unei lipse de inceput si sfarsit,unei singure realitati in care avea un scop binedefinit.
Incepu a face pasi mai mici,mai nesiguri,dar nu din vreo sfidare a ceea ce credea din tot dinadinsul,ci din teama ca nu cumva sa raneasca fragilitatea acelui loc,atat de unitar,incat probabil la bruscarea oricarui detaliu,ar fi izbucnit haosul.
Reusi sa destinga o silueta stearsa printre norii densi de ceata,insa,in mod straniu,nu tresari la vederea ei,ci se lasa in voia unui val de liniste si incantare,presupunand ca asa ar trebui sa fie.
Abia cand ii atinse,incet,umarul,o urma de indoiala ii strabatu simtirea,neavand certitudinea unei reactii pozitive din partea ei.
Isi ondula buzele intr-un zambet timid,infatisand,astfel,un fel de atitudine defensiva.

Out of character:Imi cer scuze ca am scris despre sentimente oarecum similare cu ale tale,mi s-a parut mai...potrivit in context.

[Scarlett Soul]

OOC : Nu ai de ce sa-ti ceri scuze Imi place mult cum ai scris si desigur vreau sa-ti urez bun venit

"Nimic nu e perfect in aceasta lume, nici macar cercul ! Insa daca se intampla ceva, voi sti, da asa a fost scris sa fie, caci destinul este dat de cer, dar se oglindeste in oameni, reiese din parfumul florilor si zboara in vant alaturi de pasari. Noi ne respiram propriul destin, fara a face diferenta dintre acesta si niste simpli vapori de apa."

Imi repetam vorbele cu voce tare, zambind si spunandu-mi acelasi citat mereu :

"Daca as sti sa ma privesc, m-as intelege !"

Nu stiam ce reactie ar putea avea fata vazand ca vorbeam aparent singura, insa eu ei ii vorbeam. Cele spuse de mine spre ea se indreptau, facand-o sa-si dea seama de realitate.
Ma privi indelung neincrezatoare inca in vorbele sau siguranta pe care totusi o prezentam.
Am privit-o in ochi si i-am vazut sufletul mult prea puternic pentru a fi inchis intr-o singura fiinta.
Daaa, era o persoana puternica.... si totusi parea atat de visatoare si linistita.
"Sunt Cryss...", am inceput eu.

[Ema Snow]

"Sunt Cryss...". Soapta accea fina m-a facut sa tresar, dandu-mi speranta. Mai era cineva aici pe undeva. Si din moment ce se prezenta, ar trebui sa fie mai multe persoane. Problema ramane doar cum sa le gasesc...

M-am ridicat de pe pamantul rece, asteptand un alt sunet, o voce, orice. Orice imi dovedea prezenta altor oameni prin apropiere. Stand cateva clipe fara sa primesc un alt "indiciu", m-am indreptat pe cararea serpuita printre copaci. Eram sigura ca vocea se auzise de aici.

Aplecandu-mi capul dupa ultimul copac, nerabdatoare sa vad daca nu aveam halucinatii. Am vazut doua fete. "Ei bine", mi-am zis, "daca am halucinatii cu siguranta sunt foarte realiste". M-am indreptat usor spre ele.
- Salut... am spus usor ragusita.
Mi-am ds vocea si am asteptat raspunsurile lor.

OOC: Sper ca este in regula daca particip si eu. Daca nu, spuneti-mi, nu vreau sa ma bag cu forta

[Scarlett Soul]

OOC : Nu e nici o problema, esti binevenita
Doar RPG -ul specifica ca poate intra oricine...

Calma, precum matasea verii, m-am intors spre silueta supla, care tocmai ma salutase.Stiam exact cum sa reactionez, fiind calculata, ca de fiecare data, nu-mi era nici rusine sa ma prezint, dar nici nu saream in sus, caci nu puteam spune ca ma aflam intr-o stare tocmai favorabila, iar decat sa-i intristez pe oameni...

"Vrei sa plec ? ", ma intreba fata.
"Nu, Doamne, nu, nu ! Numai ca nu stiam cine esti si asa mai departe.De aceea te-am privit probabil atat de atent, dar nu interpreta astfel.
Lumea nu este ceea ce pare, ci ceea ce vrea sa para !", i-am spus ei, la fel de linistita, dar de data asta cu o unda de caldura in glas, apoi am gandit automat :
'Sper ca nu o zapacesc cu filozofie asta, dar nu pot sa gandesc altfel....Face parte din mine !'
Am privit ingandurata spre Ruthie, care nu mai spusese nimic de cand ne intalnisem, zambindu-i sincer...Pana la urma ma bucuram ca se aflau amandoua cu mine...

Si cum am mai spus : 'Pe zi ce trece, lumea ma ia din ce in ce mai mult prin surprindere.'

[Ema Snow]

- Oh, cred ca inteleg ce vrei sa spui... am adaugat oarecum confuza.
Aveam sentimentul acela ciudat ca stiam ce vrea sa spuna, desi imi venea greu sa gasesc cuvintele pentru a exprima asta. Mi-am amintit apoi ca nu m-am prezentat. Cu un zambet linistitor, am adaugat:
- Ema. Ma bucur sa gasesc pe cineva aici!
M-am uitat printre copacii din spatele meu infrigurata. O adiere rece mangaie usor padurea, asa ca mi-am inodat esarfa in jurul gatului.
"Padure, padure, dar plina de magie si mister..." am gandit, mirosind parca atmosfera.

[Scarlett Soul]

Ema era atat de profunda, sau cel putin asa mi se parea mie...
Imi dadea un ciudat sentiment de liniste, de pace interioara, iar apoi mai era ceva : Prietenie, desi parea ca increderea o capata destul de greu.
Uneori chiar ma intrebam anumite lucruri, aparent absurde...

'Oare Soarele fuge de stele ?'

Era intr-adevar o intrebare buna, atat de buna incat nu se gasea raspuns, sau poate ma evitam eu gandul de a o descrie pe Ema ?
Hmmmmm... nu asta nu poate fi.
Am mai privit-o odata pe Ema, apoi pe Ruthie si le-am luat pe amandoua de mana indreptandu-ma spre misterul si intumecimea padurii.

"Am fost atat de singura inainte de a va cunoaste pe voi... atat de singura si peirduta in mine.
Singuratatea - ... ochiul tau priveste inghetat in ochiul gandului neimprastiat..."

'Oare ma intelegeau ? Sau spuneam doar vorbe-n vant ? '

[Ema Snow]

Am zambit auzindu-i vocea si nu m-am putut abtine.
- Oamenii fug de ei insisi? am soptit, in timp ce Crystal ne ghida prin padure. Scuza-ma, dar incotro mergem?
Fata era atat de profunda! Felul ei de a vorbi te facea sa iti analizezi gandurile si faptele.
- Imi pare rau ca ai fost singura... am soptit nelinistita. Dar acum va fi in regula, nu?
Gandul ca o creatura atat de "diafana" putea sta singura intr-un loc ca acesta putea inebunea pe oricine. Ma simteam brusc protectoare. Parca toate simturile mele se tisera dintr-o amorteala: eram atenta la orice in jurul meu.
'Poate este un fel de spirit?' m-am intrebat. 'Nu, prostuto!'. Si totusi, stiam cumva ca pot avea incredere deplina in cele doua fete. Nu ma mai temeam.

[Scarlett Soul]

"In toata lumea oamenii fug de ei insisi, le e frica de propria lor persoana, se risipesc in vant ducand cu ei ... praf de vise si tacere."
Acum eram convinsa ca Ema ma intelegea, stiam asta caci prin putinele cuvinte care mi le spuse.... tocmai isi dezvaluise cealalta latura.. una la fel de sensibila si sentimentala.
Nu reuseam sa-mi tin gandurile in mine, asa ca :
"Cred ca am putea deveni prietene bune..."
Intr-adevar asta gandeam, trecutul, prezentul si poate viitorul avea sa-l afle dupa aceea, iar alte laturi ale mele.. tot atunci avea sa le stie.
Nici un gand rau nu-mi mai strabatu fiinta, doar o vaga speranta a unei noi prietenii....

[Ema Snow]

- Bun raspuns! am zambit larg.
Pur si simplu, ma uimea prin rapiditatea cu care intelegea ce vroiam sa spun. Intodeauna ma gandisem ca daca imi voi arata latura asta, nu voi fi bine primita, dar acum nu numai ca nu-mi pasa, dar eram sigura ca ma inselasem.
- Da, si eu cred asta! am zambit si mai larg. Un prieten este intotdeauna precum pana matasoasa din aripa unui porumbel. Te ajuta sa zbori...
Ok, nu era cea mai buna si indicata metoda de a-mi exprima gandurile si sentimentele, dar ce e facut, e facut. Si ce e spus, e spus.