Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ema Snow]

Am pufnit delicat.

- Prea bine! Barbata! am zambit putin fortat. Haideti!

Am inaintat cativa pasi pe poteca din fata ochilor mei. Deveneam din ce in ce mai sigura pe mine cu fiecare pas. Acum nu mai puteam da inapoi. Puteam doar sa merg inainte. Nu puteam nici macar sa sar peste ce va urma. Si sincer, nici nu vroiam. De ce sa omit etapele ce mi-ar fi dezvoltat capacitatile, aptitudinile. De ce sa trec peste ceea ce mar maturiza mai mult. De ce? Pentru ca-mi este teama? Nu accept asa ceva!

M-am intors si le-am privit zambind pe cele doua.

[Scarlett Soul]

"Gata...",le-am anuntat eu...

Chiar.... nu mai aveam ce sa facem... totul era deja aranjat parca dinainte, nimic nu se petrece intamplator, caci chiar si o pana cazuta din cer, adusa de un vultur maret, insemna ceva, era semnul deminitatii, a daruirii unei farame de libertate, de fericire...

"Gata, acum suntem ca niste pasari pe sarma...", am repetat eu constiincioasa.
"Suntem pe drumul vietii !", zise o voce, pe care nici macar acum nu o recunosteam.
"Suntem pe propriul drum, iar un om, in proportie de macar 1 % isi poate manipula viata in functie de cum doreste.
"Ruthie, esti bine ?", am intrebat-o eu, facand-o sa tresara pe biata fata.
Statu putin pe ganduri, dar in cele din urma, clatina din clap, lucru ca ma facu sa inteleg ca inca era speriata !
"La multa lume am mai spus asta, insa nu uitati :
Frica este ucigasul mintii.Frica este moartea cea lenta aducatoarea anihilarii complete.Voi infrunta frica, o voi lasa sa treaca prin mine si peste mine si cand va fi trecut, ma voi intoarce in urma mea si voi privi.Pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi, numai EU voi ramane."

M-am oprit, dandu-le fetelor timp sa se gandeasca, apoi le-am mai adresat o singura propozitie :

"Frica taie mai adanc decat sabiile ..."

[Ruthie Allen]

Nimicul ce ii era impregnat in fiecare bataie a inimii,il simti mai intens la auzul acelor vorbe,ce desi se vroiau a cuprinde un soi de blandete,nu reuseau a provoca altceva decat reamintirea incapacitatii in care se afla.
Captiva fiind in inertul ce il purta,pulsu-i agonic abia reusea a mai zvacni,incet,in valtoarea existentei.
Gramajoara inutila de oase si ganduri ce nu indraznea a se mai abandona in incercarea de a isi ridica,cat de jos,bratele batrane si pline de riduri adanci,perceptibile doar simturilor ei deteriorate.
Se pierdea in disperarea amanarii acelui adevar ce ii ameninta intregul haos comfortabil,temandu-se de inabilitatea de a se mai ascunde in dezordinea eului ei.
In timp ce celorlalte fete li se parea a fi cumplit refugiul in propria fiinta,lui Ruthie acesta ii era singurul mod de existenta cunoscut,ce prin cunoasterea de sine ce o implica drumul,ii devenea inaccesibil.
Izbucni intr-un moment de pura nebunie,in care se intoarse inapoi,printre copacii ce pareau a se inclina in ritmul renuntarii ei,fugind de propriul eu.
Constienta fiind de greseala in care se cufunda,nu se opri nici o secunda,caci prefera intunericul,haosul,dezordinea,doar pentru acel soi ciudat de comfort ce i-l ofereau...

[Scarlett Soul]

"Singurul secret in viata este sa nu iti fie teama. Niciodata sa nu iti fie teama de ceea ce vei deveni...", rosteam eu aceste cuvinte, fara noima pentru unii, insa in esenta lor aveau un sambure de adevar, ceva de care toata lumea se temea... niste cuvinte mult prea DIRECTE !

'oFF.....Trebuie sa inteleaga ca nu-i putem schimba pe oameni, ii putem doar ajuta sa descopere ceea ce se afla deja in ei...', imi spuneam eu, nevrand sa rostesc nici un cuvant, caci gura-mi era lacat incatusat.

"Stai... Nu ne poti lasa aici !", tipa si Ema.
"Da... ne poti lasa aici, dar nu-ti poti lasa aici propriul suflet, chinuit de durerea unei morti care are loc doar in mintea ta , insa care te doare. Chiar daca acum trupul tau fuge departe de noi si de tot ce inseamna a-ti descoperi propria fiinta, tu esti inca aici ! Chiar aici ! " , am tipat eu aratandu-i locul in care statuse mai devreme...
"Daca nbu infrunti acum ceea ce ai de infruntat, atunci nu vei infrunta niciodata nimic, iar candva lucrurile vor lua o intorsatura nedorita.. Una importriva ta ! Nu fugi, ci infrange !", mi-am strigat eu vorbele in intuneric, parca asteptandu-ma la un raspuns din partea lui Ruthie.

[Ema Snow]

Le-am privit pe cele doua un moment lung. O neliniste adanca ma cuprindea cand ma gandeam cate si cate se pot intampla numai cand eram toate impreuna, dar despartite... Am scuturat din cap, incercand sa alung imaginea din minte si urma de agonie.

'Aduna-te!' mi-am ordonat. 'Chiar acum!'. Ce o sa se intample acum? Ce o sa pandeasca urmatorul nostru pas?

- Ar... Nu ar... Nu ar trebui sa ramanem impreuna? Siguranta este un element subred aici... am rostit eu incet.

Nu ma interesa ce se intampla cu mine mai departe prea mult. Cel putin nu acum. Trebuia sa le stiu pe ele in regula. Trebuia sa le stiu inconjurate in acel val de siguranta care nu te poate opri din a-ti gasi drumul. Valul ce nu intervine in destinul tau...

[Scarlett Soul]

"Ne-a parasit ... De fapt s-a parasit pe ea insasi !", i-am spus lui Ema, constienta de vocea mea calma, in care nu se putea remarca nici o tresarire, desi in inma mea nu simteam decat franturi din mesajul ce il furnizam soimaritei.

"Cum ?", izbucni aceasta nedumerita.

"Gata ! Nu se mai suporta, vrea sa-si traiasca viata in propriul intuneric, in abatuta-i fiinta, in aceasta existenta cenusie.
Ruthie nu se mai accepta !", am lamurit-o pe Ema, spunand ceea ce vazusem in gesturile ei neputincioase, ceea ce investigasem in ultima ei privire spre destin, ceea ce era.

Apoi am observat un mic detaliu ce nu-l puteam sterge din minte...

Urmele lui Ruthie se inbibasera bine in pamantul moale, mocirlos ce era peste tot, urmele ei lasasera o cale ... una diferita, o cale pe care nimeni nu mai putea ajunge, una individuala. Cine stie, poate ca ea alesese corect si noi nu stiam sa ne urmam drumul , sau ...

"Ohh, cat as vrea sa-mi poate raspunde cineva la aceasta gramada de intrebari fara sens !", am rostit eu vorbind cu parfumul cel lasase Ruthie Allen in urma.

"Se pare ca caile noastre se separa, desi vom ramane mereu una langa cealalta, precum apa, care este luata un intreg, insa care pe masura ce inaintezi se adanceste tot mai mult. Vom fi la fel ca doua picaturi de ploaie, de aceasi natura, dar diferite !", i-am soptit eu Emei in linistea mormantala ce pusese stapanire pe padure, iar apoi am alergat spre propriul drum, lasand pasi plini de noroi in urma, pasi ce peste ani si ani vor forma un nou drum, o noua deschidere spre o lume diferita .

Nu stiam ce avea sa se intample cu Ema, insa eram sigura ca o luase pe o alta bifurcatie, o cale proprie, tivita cu pavaj din propriul sau trup si lacrimi din sufletul ei, de muritor !

OOC : Topic Closed

[Raizen Isildur]

180p Cercetasi
140p Ochi-de-Soim
40g Ruthie Allen

Closed.