Another problem

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand am ascultat ultimele cuvinte ale lui Bell am tresarit usor. Abia acum cand rostea acest lucru stiam ca avea dreptate...mare...ca in sfarsit stam linistite fara a ne gandi la ce va urma,desi de multe ori suntem tentate sa face asta. Am privit din nou spre cer sa observ cum zapada se asterne pe pamant si desi era spre sfarsitul iernii mantia cristalina nu disparuse nici acum. Salcia Batausa avea crengile grele,pline de ninsoare aratand totusi foarte frumos. Parca acum nu mai parea doar un copac vechi, 'raufacator'. Intr-un fel nu mai imi era teama acum sa nu ne loveasca,fiindca parea imposibil asa ceva acum. Mi-am mutat privirea catre Bellishor si i-am spus razand aratand cu mainile spre cer:

"Ah,e atat de bine sa ai o zi linistita. Imi vine sa strig de...fericire!", dar ma abtineam fiindca stiam ca totusi,asta va provoca salcia.
Am privit din nou copacul vechi de mii de ani care statea doar la cativa metri de noi si am ramas din nou pe ganduri. Si aici aveam multe amintiri: fiecare loc din castel si din afara sa semnifica un tezaur in sufletul meu...