Inca o zi la biblioteca

[Ramona Neardow]

Cercetasa apuca brusc pelerina de pe spatele fetelor si o baga cu repezeala in geanta sa. In ochii sai se vedea clar ca ii era frica sa nu descopere cineva strain ca detine aceasta „patura”. La urma urmei, desi era doar o bucata de material vrajit, care isi va pierde proprietatea de invizibilitate dupa o perioada de timp, Ramona se atasase destul de mult de ea.

„-Fi linistita, nu este nimeni pe aici!” zise Ema calm, intrand pe usita.

Primul sector era ingust si lung, prezentand pe fiecare parte cate un raft imens de carti cu coperte negre. Din fundul fiecarui coridor venea o lumina muta, adusa de catre niste lampi mari, vechi si vrajite.
Ramona inainta cu grija, urmand-o pe Ema si privind-o cu interes. Continuand sa mearga, cercetasa se lipi de un raft de carti si scoase o carte mica si aproape noua, facand si alte carti sa alunece de pe bucata veche de lemn, pe care erau ca si lipite.
Ema se intoarse si ridica manualele, miscandu-si degetul la gura si facandu-i semn Ramonei ca ar trebui sa faca liniste.
Dintr-un colt indepartat incepu sa se auda un scartait lin, iar inima Cercetasei incepu sa bata din ce in ce mai tare. Fata inainta pana la coltul micului sector si o lua pe Ema de roba.
„-Cine crezi ca o fi?” intreba Ramona.

OOC: Paște fericit! Hristos a inviat!