|
|
28 Jan 2012, 12:56
|
|
Bell Evans
|
Posts: 11,394
RP Posts: 2896
Joined: Jan 2010
Reputation:
2
Casa: Niciuna
Galeoni: 4367
Animal: Bufnita alba - Eowyn
|
|
- Isi imbratisa din nou genunchii cu bratele, simtind cum durerea pune iar stapanire pe fiinta ei chinuita. Devenise atat de slaba si vulnerabila in cele cateva luni care trecusera incat simtea ca la orice amintire avea sa-si simta intreaga fiinta dezmembrandu-se; lacrimile fierbinti alunecara in graba pe obrajii albi, lasand dare umede in urma lor. Se risipeau pe podeaua cenusie si rece, ca amintire a prezentei ei acolo.
Nu mai realiza cum trecea timpul. Nu mai avea nici cea mai mica idee in ceea ce privea persoanele din jur, sau ce se intampla in lume; probabil devenise egoista sau egocentrica, dar avea vaga senzatie ca nu mai suporta pe nimeni. Voia doar sa se piarda in propria singuratate, sa nu fie nevoita sa afiseze zambete false si sa asculte compatimirile celor din jur. Chiar daca stia ca ii vor binele - sau cel putin, macar unii dintre ei.
Isi duse o mana la frunte, simtind durerea de cap ce se instalase de cateva ceasuri bune; nu mai putea dormi noptile, nu putea sa se concentreze si devenise un dezastru pana si la ore. Ar fi trebuit sa tina asta sub control, dar totul i se parea mult prea greu, prea dificil de realizat. Astepta vacanta, poate mai mult ca niciodata.
Realiza ca udase genunchii blugilor negri cu care era imbracata si un mic oftat ii strabatu buzele intre-deschise; isi trase manecile bluzei albastre pana peste incheieturile albe si se ridica in cele din urma, privind pret de cateva clipe locul unde zacuse timp de ore intregi. Isi sterse si ultimele urme de lacrimi si iesi din spatele armurii care ii fusese martora la toata acea furtuna de sentimente si trairi interioare.
Auzi insa o voce cunoscuta si surase incet, recunoscand silueta lui Ronnie; incepu sa mearga cu pasi mici si nesiguri spre locul acela, gandindu-se la cat de rau arata probabil. Isi zari reflexia intr-o armura si inchise ochii, sfarsita de puteri. Era atat de palida si obosita incat ar fi putut fi cofundata usor cu o fantoma. Mai lipsea sa devina si transparenta.
"-Buna" sopti ea, cand ajunse in dreptul celor doi.
|
|
Messages In This Thread |
RE: Don't say - by Bell Evans - 28 Jan 2012, 12:56
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|
|