Misterele din Biblioteca

[Bell Evans]

O noapte senina ca in poveºti. O noapte cu luna plina, misterioasa si fermecata, care domnea peste stelele ce se nasteau incet incet pe bolta senina. Norii indigo curgeau ca o perdea ce permite astrelor sa'si joace rolurile, pe scena vazduhului impetuos. Padurea Interzisa, cu privirea ei maiastra, statea in picioare, spectator la grandoarea de pe cer si la miracolul noptii. Si ce oglinda este mai frumoasa decat aceea in care luna se oglindeste, facand cu ochiul stelelor ce apar ca niste licurici pe bolta senina? Lacul argintiu se rasfata in umbra aurie a razelor de luna, ce se teseau lenese prin aerul inmiresmat, ca o panza de paianjen.
In patul ei din Turnul Cercetasilor, Bell privea fermecata bolta intunecata a vazduhului scanteios, Luna Plina impiedincand'o sa adoarma. Dara de praf de pe marginea ferestrei stralucea ca diamantele in lumina stravezie a astrului dominant.
Hotarata sa plece din dormitor si sa se lase purtata prin misterele castelului, fata se dadu jos din pat si isi lua roba, bagheta si pelerina invizibila. Iesi incetisor din camera, incercand sa nu faca prea mult zgomot ca sa'si trezeasca prietenele. Cobori in camera de zi, unde arunca o ultima privire in urma. Iesi prin portretul Doamnei Grase si porni spre bilbioteca. Vroia o carte, dar nu din Sectorul Interzis. Minune! se gandi ea in sine, chicotind. Se indrepta spre etajul bilbiotecii, iar pe drum...