Misterele din Biblioteca

[Bell Evans]

Bell se indrepta spre usa bibliotecii si o deschise sovaitor. Rose sari pe ea din prima, incepand sa rada.
"-Eee, Bellyshor!!" chicoti ea.
"-Mda, ai ascultat, nu?" intreba Bell, incomodata.
"-Logic, adica scuze. Nu m'am putut abtine, pur si simplu e foarte..amuzant" izbunci fata.
"-Sincer, mie nu prea imi vine sa rad. Adica, am impresia ca l'am suparat" spuse Bell, intristandu'se.
"-Si ce vroiai sa faci? Sa minti si sa zici "da" cand tu nu simti acelasi lucru? Nu fi patetica, Bellyshor, tu nu te minti pe tine insuti, dap'ai sa ma mai minti si pe mine, care sunt nunima ta" zise Rose, pe un ton serios de data asta.
"-Stiu, dar totusi. Il consider un prieten foarte bun si nu vreau sa'l pierd" murmura fata.
"-Daca e destept, si cred ca are putin creier in capul ala, nu o sa se supere. Trebuie sa inteleaga ca tu.." dar lasa fraza in aer, iar Bell nu o continua nici ea.
"-Da, ai dreptate. Trebuie sa scap de sentimentul asta de vinovatie" spuse ea.
"-Atunci, pot incepe eu cu coreeana? Nunim?" intreba Rose, cu un zambet sclipitor.
"-Asta nu! Nici daca as muri de tristete nu te'as ruga sa incepi cu coreeana. Ma stresezi mai mult decat sa ma linistesti" riposta Bell, speriata ca Rose ar putea incepe iar cu obsesia ei..