Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ A smile is the prettiest thing you can wear

• "Darren Longdon!"
  Ii zambi larg. Se parea ca gasise in sfarsit persoana aceea care il cunostea intr-un alt mod fata de cel cu datele personale, numele, locul nasterii si alte cele.
  
  Tresari usor gandindu-se la faptul ca nu se putea apropia prea tare de ea, din moment ce nu stia nici macar daca are prieten sau nu. Insa din moment ce era atat de deschisa cu el si nu protesta cad acesta isi strecura mainile in jurul corpului ei, asta insemna ceva.. insa nu! Nu vroia sa intreaca masura fara vointa ei.
  "Cum spuneai ca te numesti?"insa nu era sigur daca fata precizase asta. Acum gresea. Isi umezi buzele, inghitind in sec. Isi muta privirea spre pietre. Avea o colectie de fosile acasa. Pietre vechi. Antice chiar.

Fara sa realizeze, desi mai mult ca un reflex, Ema facu o mica analiza a numelui. Darren... Origine irlandeza si poate si galica... Daca nu se insela, numele baiatului insemna 'maret'. Zambi ca o copilita si aproape ca-si dadu un sut mental pentru asta.
" Ema!" sari ea ca o repezita, dar se redresa repede, indreptandu-si spatele si privind cu umilinta spre picioare. Cu cel mai potolit si lipsit de inflexiuni ton posibil, vorbi asa cum fusese invatata. "Ema Grace Snow. Ma bucur sa te cunosc, Darren"
Isi duse mainile la spate si privi spre suprafata apei, intr-un moment ciudat de liniste. Macar acum isi stiau numele. Ema nu mai era o ea, iar Darren nu mai era un el. Situatia i se paru tare abstracta pentru o clipa. Avea senzatia ca il cunostea de ceva vreme, poate de ani. Il simtea apropiat de inima ei, desi nu cunostea cine stie ce filozofie despre el. Ii trecu un gand jucaus prin minte, dar il indeparta repede.
Cand isi ridica din nou privirea spre el, i se paru ca intampina o retinere in ochii tanarului.
" Te... Te macina ceva, Darren?" intreba Ema incet.

• "Doar faptul ca nu te-am cunoscut mai devreme."spuse acesta aproape razand. Ii placea faptul ca.. inteligenta ei nu acoperea frumusetea. Era la fel de rafinata ca si mama lui.. care crescuse printre aristocrati.. si care nu fusese de acord ca fiul ei sa paraseasca Franta.
  Isi ciufuli stresat parul si se ridica de acolo. Apuca mana Emei, sarutand-o. Ar fi trebuit sa faca asta mai devreme.
  "Imi permiti sa iti arat imprejurimile?"intreba el, destul de galant. Spera ca aceasta sa accepte. Merita. Merita totul din partea lui. Era probabil, cea mai interesanta fata pe care o intalnise pana atunci. Parfumul, parul, privirea, mersul elegant.. accentul ei.
  Putea spune ca s-a indragostit.. insa era mult prea simplu. Era dat peste cap. Indragostit lulea. Dar daca.. era refuzat? Nu trebuia sa gandeasca negativ. Nu aducea bine.

Ema auzi un tronc mental cand primi raspunsul. Se inrosi cand el ii saruta mana. Intelegea prea bine eleganta si respectul acestui gest, dar era doar faptul ca nimeni nu mai facuse asa ceva pentru ea. Nimeni nu mai fusese atat de tandru, nobil, dar in acelasi timp atat de plin de caldura. Facu o mica reverenta in fata lui Darren, mai mult datorita faptului ca asa simtise nevoia.
Miscarile lui, zambetul, glasul, lumina din ochi. Toate aceste detalii trageau disperate de atentia Soimencei, iar asta spunea multe. Da, Ema retinea detalii, dar niciodata nu statea sa se gandeasca la ele. Le lua ca atare, insa acum vroia sa le descopere stralucirea 'interna', de parca asta i-ar fi adus mai multe cunostinte.
' Ema, te-a atins Cupidon' sopti o voce in mintea sa, iar ea nu putu nega. Nici nu vroia de altfel.
Zambi cam sfios si se uita in sus, spre Darren, privindu-l in ochi.
" Desigur! Mi-ar placea la nebunie"
Inainta un pas spre el si simti o frustare. Ceva ii spunea ca nu trebuie sa-i convina locul unde se afla acum. Se apropie si mai mult de tanar, stand langa umarul lui. Atat de aproape incat Ema se simtea nemaipomenit. Era multumita acolo unde era acum si s-ar fi luptat cu oricine i-ar fi spus sa plece - atata timp cat nu era Darren. Atat de aproape incat mainile li se atinsera pentru o clipa.

• Se bucura sa o stie langa el, tinandu-l de brat. Nu prea erau locuri.. pe masura ei acolo. Ar fi putut sa ii arate locuri din Franta, casa parintilor lui, insa din moment ce era acolo si probabil ea ca si el nu prea agreea Dispartitiile si Aparitiile, era bine acolo. Orice loc din Pestera era frumos aranjat si cu siguranta pe placul oricui. Exceptand-o pe mama lui.
  "Las la alegerea ta. Nu sunt sigur daca gusturile noastre se aseamana."spuse el.
  
  Se bucura ca avea ocazia de a o cunoaste mai bine. De a ii cunoste temerile, visurile de cand era mic copil, totul. Exceptand momentele personale, cu adevarat personale. Insa, spera sa o cunoasca in mare parte, bine.
  Isi sufleca manecile bluzei subtiri, verzi, pentru ca Ema sa nu se simta incomod.
  Era sigur ca.. avea sa o castige cu comportamentul de gentleman si pura lui doza de sinceritate pe care o servea pe tava domnitelor ca ea. Desi daca se gandea mai bine.. nu exista decat una anume pe lumea aceea.
  

Ema se uita cu privirea pierduta inainte. Da, venise de multe ori pe aici cand era mica, dar nu vizitase niciodata cine stie ce. Isi aminti de parcul cu lalele unde o ducea matusa ei si de un desen al varului sau agatat pe frigider, un desen cu un foisor inconjurat de trandafiri. Recunoscu lipsa ei de informatii cu un zambet stramb.
" Exceptand parcul, foisorul si aleea cu case dinspre nord, nu stiu cine stie ce din Pestera."
Isi pleca privirea, temandu-se sa nu-l fi jignit. Nu vroia sa-l piarda. Se simtea atat de libera si de sigura langa Darren. Se simtea calda, asa cum nu i se mai intamplase de mult. Ultimul an din viata ei fusese greu, o facuse sa fie distanta si neinduplecata, iar acum... Acum totul se rasturnase si Emei ii convenea de minune.
Isi ridica iar privirea spre el, simtind nevoia de a stii cat mai multe. Avea atatea intrebari in minte pe care vroia sa i le puna, intrebari atat de simple, dar atat de importante pentru ea. Emei ii venea usor sa-i intrebe diverse lucruri pe altii, dar Darren nu era un orisicine. Nu pentru ea.
" Darren " incepu Soimeanca, bucurandu-se pentru o clipa de felul in care suna numele lui, " Ce ai zice daca mergem spre foisor si schimbam directia cand ajungem in centru? Daca nu ma insel, ca sa ajungem la locul la care ma refer trebuie sa trecem prin centru."

• Intr-adevar. Ce nepoliticos din partea lui.
  "Te-as putea duce acolo sus."zise brunetul, ridicandu-i barbia Emei cu un singur deget, pentru a putea vedea varful stancii de deasupra lor. Insa prea tarziu auzise si parerea ei. Centrul? Nu mergea prea des acolo. De cele mai multe ori mergea pe diferite campii din imprejurimi pentru a da lectii de vajthat copiilor, in rest.. lacul si stancile erau casa lui.
  "Putem proceda si asa.."continua el dupa aceea. Era ceva temporar.. pana cand aveau sa nu se mai simta atat de stanjeniti unul langa celalalt.
  Continua sa mearga, alaturi de ea, pe cararile cimentuite, inconjurate de arbusti, frumos decorati. Probabil satenii aveau grija si de imaginea Pesterii, nu numai de a caselor lor.
  
  Era tulburat intr-un mod placut. De prezenta ei. Era frumoasa. Era impresionanta, radianta. Parca trecea prin el, ceea ce-l facea sa tresara. Ii placea totusi. O placea. Insa el.. era un fel de I'm your superman.. I hope you'll like as I am.
  Ii zambi si se opri facandu-i semn cu mana ca se aflau in centru. Acum probabil avea nevoie de alte informatii pentru a o duce unde vroia mai exact.

Isi reprima un tresarit cand el ii ridica privirea. Nu ca ar fi deranjat-o, Doamne fereste!, din contra. Un mic zambet ii incolti pe buze, iar Ema avu senzatia ca zice un 'da!' impozant.
O surprindea in mod placut sa observe ca il tentau spatiile naturale. Foarte putina lume, din ce in ce mai putina, prefera sa stea in natura. In natura lipsea comoditatea civilizatiei, spuneau ei, dar desigur ca asta era cea mai buna parte. Soimeanca se descoperea pe ea insasi in aer liber. Revenea la instinctele primare, mai mult sau mai putin spus, si devenea constienta de ce era in jurul ei. Ema nu putuse niciodata sa mediteze ca la carte. Nu, ea doar se intindea pe iarba sau se sprijinea de un copac si se gandea la orice nimic. Si din nimicuri, gandurile ei deveneau mai complexe, ajungand sa cerceteze anumite reactii si sentimente ale fetei. Reusea sa se priveasca cu ochi neutri. Si chiar acum, ochii ei neutri se retrageau si lasau frau liber senzatiilor. Tanara se trezea mereu asaltata de prezenta lui Darren, iar asta ii facea inima sa pompacaie cu un 'da' arogant. Nu putea descrie in cuvinte ce simtea si nici macar cate chestii simtea. Fericire, un entuziasm bolnav, siguranta si speranta. Si apoi mai era zambetul baiatului pe care fata ajunsese sa-l catalogheze 'ilegal'.
Tresari cand Darren gesticula si reveni cu mintea si la restul lumii. Clipi des, usor buimaca. Cand ajunsesera in centrul satului? Se rasuci pe calcaie si privi in jurul ei, deschizand gura si inghizand-o la loc. Realiza cat de stupid putuse sa arate si se intoarse spre Darren cu un zambet scuzator. Ema isi simti pometii fierbinti si isi duse mainile la spate. Incerca sa scape de moment si isi drese vocea.
" Foisorul... Imi amintesc ca era la baza stancilor, dar varul meu o lua mereu pe acolo..." si indica cu un deget firav spre o alee ce avea sa mearga de-a lungul pajistei inflorate.

• Isi musca obrazul, fastacindu-se putin.. gandindu-se la avantajele de a o lua pe acolo sau de a o lua pe unde stia el. Era pregatit pentru asta. Isi lasa toata increderea in mainile Emei.
  "Presupun ca nu este nicio problema. Sunt pregatit sa fug, daca cumva dam peste vreo creatura periculoasa."spuse el luand o pozitie invatata la karate. Era comic. Nu mostenise asta. Era ceva unic. De la el. Si ii placea, deoarece facand acele fete amuzante, inveselea oamenii. Copii care se loveau si plangeau, sau oameni batrani care nu mai credeau in nimic. Asteptandu-si moartea odata cu razboiul.
  "Ai practicat vreodata arte martiale?"intreba satenul calm, zambind cald. Se abtinea sa nu spuna ceva amuzant.. sau sa nu cumva sa intreaca masura. Era sigur, insa, ca dupa cum arata si gandea fata, sigur nu avea sa-i strice bunadispozitie cu o gluma, doua.
  

Ema rase, fascinata de naturaletea cu care spunea glumele. Cu doar o clipa in urma, aproape incremenise ca reactie la cuvintele lui Darren. Ce se schimbase? Nu stiuse niciodata de existenta unor astfel de pericole. Iar apoi urmase miscare atat de maiestoasa, impunatoare si gratioasa. Ema rase din nou, amintindu-si.
Se gandi un moment la un raspuns adecvat, dar renunta si zambi. Fara sa zica un cuvant, Ema ii apuca incheietura si incerca sa i-o duca la spate. Se incrunta usor cand descoperi cat de puternic era baiatul, desi nu parea sa se incordeze intr-o rezistenta titanica. Ii elibera mana intr-un moment scurt, cu o strambatura vesela pe fata.
" Asta e singura chestie pe care o stiu. Si sincer, nu e prea folositoare cand vine cazul." Ema isi ridica mana, expunandu-si bratul. " Nu sunt prea... musculoasa... Cred ca as putea trece cu usurinta ca fiind vegetariana" glumi ea cu un ras firav. " Si oricum, prefer luptele magice mai degraba, desi ar fi minunat sa nu am parte nici de una, nici de alta" se stramba din nou. " M-am saturat de ele" adauga foarte incet, incat se indoia ca Darren o auzise.
Se intoarse sa-i zambeasca si ochii ii sclipira de curiozitate.
" Dar tu, Darren? Ce ai prefera? O lupta fizica, una mentala sau una magica?"