Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ A star, a wish and too much free time

Colin o studie cu atentie. Nu zise nimic cand Calliope se indeparta, inaintand spre Oglinda. Nu zise nimic nici cand fata acoperi suprafata de sticla, spre uimirea si confuzia Soimeanului.
Trecura cateva minute de tacere grea, insa nici macar unul dintre ei nu paru sa vrea sa rupa linistea din sala. Ocazional, cate un tunet rasuna cu ecou intre peretii castelului.
Hawkeye isi scoase buza de jos la inaintare, adoptand expresia lui de ganditor si concentrat. Era curios. Isi dorea sa stie daca putea face ceva ca sa o ajute pe Callie. Nu stia de ce, dar asta simtea ca trebuie sa faca. Cu pasi mici, egali si lenti, se apropie de ea.
" Hey... " spuse usor, in ciuda mainilor inca incrucisate la piept. " Oglinda ti-a aratat ceva ce nu vroiai sa vezi?" intreba si mai incet.
Auzise de astfel de cazuri. Oameni ce priveau suprafata neteda si rece si se inapoiau urland. Isi imagina numai cum putea fi sa vezi chipul pe care iti doresti atat de mult sa-l vezi in Oglinda, dar sa-ti trezeasca o spaima inumana prin puterea dorintei. Isi scutura usor capul si privi iar spre fereastra. Un eveniment nefericit, o soarta cruda. Colin ofta si isi scarpina barbia. Se misca incet si se aseza iar pe podea, langa scaun.

OOC: Iarta-ma ca am continuat asa tarziu, nu vazusem postul tau

• Il privi pe Colin pret de cateva secunde si il analiza din nou din cap pana in picioare. I se parea un tip de treaba, acel tip cu care puteai discuta orice si sa fii sigura ca nu iti va spune secretele sau ofurile la tot castelul in urmatoare zi, o patise si acum nu mai avea de gand sa calce gresit.
  Linistea aceea de mormant se aseza peste camera, niciunul nu rupse tacerea si nici macar un bazait nu se auzi. Dupa ce acoperi oglinda ofta si o privi din nou, momentan nu mai voia sa vada asta, cel putin nu acum.
  I fusese greu sa treaca peste asta si nu voia ca amintirile sa-i revina, trecutul avea sa o urmareasca mereu insa ea trebuia sa puna stop. Sa isi vada de prezent si viitor, sa se ingrijeasca de viitorul ei cu sau fara o persoana langa ea, desi un sprijin era mereu bine venit. Isi ridica privirea cand soimeanul se apropie de ea si ofta, gesticuland si zicand in acelasi timp:
  - Uhm..sunt bine, doar ca trecutul ma bantuie si niciodata nu pot spune stop si ...m-am saturat sa nu pot privi in viitor fara sa ma gandesc la trecut. Murmura ea, desi stia ca probabil pe el nu-l interesa asta. Se apropie si mai tare ajungand drept in drept cu el, el stand jos momentan si zise:
  - Scuze, nu ar trebui sa ma plang, probabil te plictisesc.

Colin privi cu ochi calzi micul moment si se ridica intr-o clipita. Isi puse o mana cu degete lungi pe umarul ei si ii zambi linistitor. Nu o imbratisa pentru ca, unu la mana, era ceva prea intim si doi la mana, ultima oara cand facuse asta cu o colega de Casa, Ema, aceasta se plansese ca aproape o strivise. Mda... bazeaza-te pe ea ca vei avea intotdeauna cu cine sa te sacai.
" Nu, Doamne fereste! E mai bine sa te descarci. Si apoi, eu nu ma plictisesc repede" chicoti el, desi isi alesese prost momentul.
Hawkeye stranse mana in jurul umarului ei mic; un gest tacut de a o linisti. Regreta ca intinsese intrebarea. Ofta usor, gandindu-se la tot felul de scenarii prin care trecuse Calliope. El unul nu avusese parte de cine stie ce necazuri, insa prieteni dragi lui da. Si invatase, stia din suferinta lor, cat de grea poate fi viata uneori. Cum ajungi sa te intrebi cu ce ai gresit pentru a intampina asemenea soarta. Dar tot de la prietenii sai, cei care reusisera sa treaca peste problemele lor, invatase cat de folositoare se dovedisera in final experientele. Erau cele mai bune metode de a te invata pe tine insuti si de a-ti intari caracterul. Si apoi, mai era o expresie veche ce se dovedea cat se poate de adevarata: ' Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce'.
" Nu incerca sa uiti trecutul" spuse el intr-un final, cu privirea departe. " Asa uiti cine esti si ce poti deveni. O sa ajungi sa te pierzi. Trebuie sa imbratisezi trecutul, oricat de dificil a fost, sa-l primesti ca pe un prieten, caci trecutul e... trecut si nu mai ai ce-i face"

• Ofta si il privi observand aceea caldura in ochi care te linistea, chiar si pentru cateva momente.
  Inghiti in sec, in scurt timp isi reveni la starea initiala si inchise ochii pentru cateva momente cand degetele lui lungi ajunsera pe umarul ei.
  El avea dreptate in privinta trecutului, doar ca uneori te bantuie mereu si incerci sa treci peste doar pentru a nu mai suferii a mia oara, o patise de multe ori si sentimentul acesta era neplacut.
  - Da,dar uneori incepi sa te saturi sa te bantuie trecutul, sa iti amintesti lucruri de care te-ai putea lipsi, de exemplu moartea familiei. Stiu ca niciodata nu voi putea uita asta, insa incerc sa nu ma gandesc, altfel intru in depresii si crede-ma, nu vreau sa mai am depresii, e..e prea ciudat si aiurea in acelasi timp. Oricum, multumesc pentru sfat. Ce ai zice de turul castelului acuma? E tarziu si nu cred ca umbla cineva la ora asta asa tarzie.
  Murmura ea in speranta ca avea sa plece de acolo si sa isi vada de turul castelului, chiar voia sa vada castelul.

Ingheta cand ii asculta cuvintele. Deci asta era... Familia ei incetase sa existe. Oh! Nu stia sentimentul, dar il putea intelege cumva. Era suficient sa-si imagineze ce s-ar intampla daca el nu i-ar mai avea pe ai lui. Tremura, iar muschii mainilor se incordara si mai mult.
Se distanta de Calliope, facu o plecaciune adanca si se intoarse iar langa ea, dandu-i un cot - unul delicat, tinand cont ca ea era o fata, iar coatele lui Colin erau prin natura lor ascutite.
" Hai, inveseleste-te! Ai castigat la loteria magica un tur gratuit din partea Serviciul de turism Hogwarts-Rovson!"
Si aici, Hawkeye isi scutura mainile intr-o miscare de jazz si zambi strengar.
" Si, fiind clientul zilei, aveti posibilitatea de a va organiza propriul traseu!"
Alte manute de jazz scuturate si alt zambet strengar.
Cu miscari iuti, se calma, isi indrepta spatele si facu o plecaciune usoara in fata.
" Dupa dumneavoastra... Da. Dupa dumneavoastra!"
Realiza ca nu stia decat ca pe Soimeanca o chema Calliope. Nimic mai mult.

• Observa ca el isi dadu seama despre ce vorbea ea. Nu i placea sa primeasca mila, desi era sigura ca el nu asta facea. De aceea ea mergea pe premisa " Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face", deci de aceea in cele mai multe cazuri nu i era mila de oameni, stia ca era cel mai urat sentiment sa simti ca cuiva i este mila de tine si nu te poate ajuta nicicum sau cel putin doar cu vorbe.
  Incepu sa chicoteasca vazand jocul de scena a lui Hawkeye si zambi scurt, adoptand o atitudine mai serioasa, zicand:
  - Ei bine, daca am castigat la loterie inseamna ca trebuie sa profit de premiu. Murmura ea, desi nu era deloc o profitoare, era chiar opusul cuvantului asta. Isi arcui buzele intr-un zambet larg cand observa ca nu i spusese numele de familie si zise:
  - Dubois, dar prefer doar Callie.. Continua ea si o lua in fata insa se opri in usa brusc si se intoarse, probabil facandu-l pe baiat sa se sperie si zise:
  - Si acum? Tu esti ghidul.

Aha. Dubois. Calliope 'Callie' Dubois. Notat, salvat si bagat la pastrare.
" Rovson, dar presupun ca te-ai prins de asta" chicoti el. Dupa inca o clipa lunga, continua. " Si Colin. Hawkeye e doar datorita tatalui meu si a abilitatii lui de observare. Nu apare in acte". Si rase iar.
O lasa sa inainteze si o urma imediat. Hawk tresari violent cand Callie se opri si intoarse pe loc, atat de rapid incat era gata sa se impiedice de ea si sa o darame. Cu o viteza fulgeratoare, o voce mica din mintea lui deja gandise o scuza pentru evitatul accident: ' Mi-am luat revansa. Trebuia s-o fac'. Dar cum nu a fost nevoie de o scuza, o tinu secreta. Poate alta data.
Scutura de cateva ori din cap, in semn de aprobare.
" Da, da, da. Eu. Ghid. Tu. Turist"
Cols vorbi repede si facu o miscare scurta, aratand spre ochii lui si inapoi spre Callie, gen' I'm watching you. Arunca o privire rapida spre fereastra, sperand ca ploaia s-a oprit... sau ca avea sa se opreasca in curand. Era aproape dureros sa-si transforme zambetul plin de speranta intr-o strambatura. Ca sa-i intareasca starea de spirit, tuna puternic.
" Ok, am inteles. Deci imprejurimile ies din discutie. Ce alegi? Camera Portretelor? Sala Armurilor? Cea a Trofeelor? Baia Plangacioasei Myrtle- desi nu-ti recomand? Sau pur si simplu coridoarele, cu statuile si tablourile lor?"

• Observa viteza cu care Hawk vorbea si incerca sa se tina dupa el, in general se pierdea de la primele cuvinte.
  Nu era mereu atenta la vorbele oamenilor, desi aici trebuia sa fie caci daca era turist trebuia sa se ghideze dupa tanarul soimean nu? Surase scurt la vorbele ei si isi trecu o suvita de pe ochii albastri ca marea dupa ureche si ofta.
  Cand se intoarse brusc isi dadu seama ca el mai era sa o darame, ceea ce nu era tocmai bine. Nu ar mai fi vrut sa fie lovita inca odata in noaptea aceea, mereu ramanea cu vanatai ca de exemplu cea de pe coapsa, deoarece in Padurea Interzisa lucrurile nu sunt tocmai linistite. Defapt, nu fusese niciodata insa ei i placea sa strabata padurile si sa se incurce in diferite chestii.
  Isi arcui o spranceana si isi freca barba cu degetul aratator si cel mare si apoi zise:
  -Bine, daca imprejurimile ies din discutie, atunci...aleg Camera Portretelor, dar stai linistit, nu scapi asa usor de mine azi. Murmura ea desi glumise, daca el nu avea chef de ea ei bine avea sa plece pur si simplu, nu-i placea sa fie o companie proasta.
  - Haide, porneste in fata, dupa cum am zis tu esti ghidul.

Hawk o evalua din cap pana in picioare. Privind-o ganditor si incruntandu-se putin. Intr-un final, se dadu batut cu un oftat adanc, iar umerii sai se pleostira.
" Mai... Doua capete nu vad sa ai, hmm... doar doua maini - vai cat de putine!, cu cate cinci degete fiecare - aoleu, cat de banal!, doua picioare, un nas si nici macar nu ai o coada. Sau bine, fie accept si fara coada, dar nici macar o pereche de aripi? O creasta? Branhii? Ceva, acolo?"
Ofta iar, mai adanc decat prima oara.
" Mda... Sigur o sa ma plictisesti de moarte, Callie. Oare cum voi scapa de tine mai repede?"
Colin incercase sa sune cat se putea de serios si dezamagit, dar, pe masura ce vorbea, rasetul i se strecura in voce. Ii scapa un chicot.
" Stai linistita, Calls! Glumeam. Va trebui sa te obisnuiesti cu asta daca planuiesti sa stai prin jurul meu. Si mai suntem si in aceeasi Casa! Dar in fine. Camera Portretelor sa fie!"
Isi freca mainile, muscandu-si buza inferioara si ii deschise usa, lasand-o sa iasa. Apoi prelua conducerea, urmand un sir innebunitor de dreapta, stanga, dreapta, stanga, dreapta, fata, iar dreapta, coboara scarile, stanga, urca scarile, a treia usa pe dreapta.

• Incepu sa rada in hohote cand il auzi, era de-a dreptul haios si i inveselise ziua pe deplin. Putini oameni puteau face asta iar el era printre ei, cel putin de cand il cunoscuse.
  - Hei, ai fi surprins sa vezi cate poate ascunde o fata, dar nu..asta te asigur ca nu am: branhii, creasta, coada, aripi sau ce ai mai insirat tu pe acolo. Chicoti scurt si apoi deveni si ea serioasa. Il impunse cu un deget in piept si zise:
  - Asculta aici, soimeanule! Probabil arat eu ca sunt..slaba de fire, dar nu sunt! Asa ca ai face bine sa faci pe ghidul sau...sau ma rog, ma dau batuta. Continua ea desi pufni in ras imediat, nu se putea abtine, nu cu el in preajma.
  - Poti avea mai multe cai sa scapi de mine, de exemplu..nu stiu, arata-mi un paianjen si nu ma mai vezi veac. Zise ea ridicand din sprancene in sus si in jos da apoi isi reveni la starea initiala si iesi pe usa, urmandu-l indeaproape. Urma un sir de stanga,dreapta, stanga, dreapta, fata, iar dreapta, coboara scarile, stanga etc.. Il prinse de mana si ajunse in fata lui zicand:
  - Poti sa o iei mai usor? Esti mai inalt, faci pasii mai mari! Nu sunt la maraton, asa ca nu mai alerga asa. Zise ea razand si privindu-l de parca starnise un uragan sau un tsunami.