Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ A star, a wish and too much free time

Colin adopta pozitia defensiva, incercand sa se faca mic in fata vorbelor ei.
" Oh, nu! Oh, te rog! Ai mila! Nu stiu cate poate ascunde o fata, dar stiu ca este pur si simplu prea mult pentru mine. Asa ca, te implor, in genunchi daca e nevoie, sa ai mila! Cruta acest suflet ratacit!"
Isi impreuna mainile ca intr-o ruga si o urmari printre gene. Si zambi malefic, miscandu-si mainile in fata gurii.
" Craw-craw! Sunt... aaa... Paianjenul Malefic din Partea Intunecata! Craw-craw!"
Si izbucni si el in ras. Callie era ca pastiluta lui de acompaniere: o doza echilibrata de rasete si curaj. Pana acum, rezista eroic la toate poantele. Si nu numai ca rezistase, dar i-o intorsese frumos de fiecare data. Asta era... diferit. Avea o prietena cu care sa se ia la bataie si avea o prietena pe care sa se bazeze ca-l va asculta si ii va fi aproape. Avea de asemenea pe cineva care sa-i aminteasca ca mai existau si alte lucruri pe langa distractie, insa nu avusese pana acum o persoana cu care sa rada pana se sufoca. Colin era, in general, mascariciul grupului. Din punctul asta de vedere, el predomina discutia, iar asta il facea sa se simta... superior fara voia lui.
Cuvintele Soimencei despre maraton il pocnira sub centura. La naiba! Iar uitase. Mda... Lumea alerga de obicei sa tina pasul, el si-asa era prea energic.
" Scuza-ma" murmura el si porni inainte, desi micsora viteza vizibil. Dupa inca doua cotituri, se intoarse spre Calliope si ii arata o usa din stanga lui.
" Pana aici ai platit momentan" glumi el.

• Incepu sa rada cand soimeanul adopta pozitia defensiva si isi incrucisa cu mainile dand din cap afirmativ la toate cuvintele lui, zicand:
  - Bine, pentru ca esti de la ODS te crut de data asta, dar nu va mai exista o DATA VIITOARE! Murmura ea adoptand o pozitie demna de o printesa dar asta nu rezista prea mult caci isi reveni la starea initiala imediat. Il impunse cu cotul usor jucaus si zise:
  - Bine, paianjenule, ia-o mai usor si sa ajungem acolo. Continua ea si il urma indeaproape pana ajunsera la aceea camera care se presupunea a fi Camera Portetelor, ofta.
  Privi in jur, din nou simti aceea racoarea care o dadea peste cap insa o ignora, nu putea sa fie mereu ajutata de cineva, iar acum chiar nu avea nevoie. Inghiti in sec si puse mana pe clanta insa se intoarse spre el si chicoti, zicand:
  - Nu-i nimic, doar ca nu ma prea am cu sporturile, de aceea sunt asa IMENSA! Zise ea aratand spre corpul ei, desigur glumind. Isi dadu ochii peste cap si puse mana pe clanta intrand in camera.
  - Haide, nu musc.

Umerii lui Hawk se pleostira. Izbucni o secunda mai tarziu, plin de surprindere si o urma fina de indignare.
" Dar era Paianjenul Malefic din Partea Intunecata!!! Nu poti sa ignori puri si simplu asta! Nu poti!" Se datu batut. " Puterea ta feminina e mult mai mare decat raul meu" balmaji Cols.
Cand Callie pomeni de sporturi, stomacul i se stranse dureros, iar in minte ii rasunara vorbele prietenului sau.

" Frate, asculta-ma cu atentie! Greutatea unei femei este intotdeauna un subiect delicat! Nu te inhama la asa ceva! Niciodata! Nu pune intrebari, nu comenta! Altfel e ca si cum ai merge pe un camp minat! Zau, omule! Pe cuvant!"

Asa ca rasufla usurat cand realiza ca ea doar glumea. O urma repede inauntru, bucurandu-se sa vada iar tablourile familiare. Il saluta militareste pe Colonelul Cartrigan, agata imediat langa usa, si dadu din cap scurt catre Profesorul Eoin.
" Nu musti, ai? Mai vedem..." murmura Colin, amuzat.

• Isi arcui o spranceana cad acesta incepu sa vorbeasca din nou. Ei bine, daca tot pomenise de puterea femeiasca, asta nu prea exista in mare parte. Ea considera ca era o mare prostie ca cineva sa conduca intr-o prietenie, amicitie, casatorie, relatie etc. Ambele parti trebuiau sa fie de acord la diferitele situatii, unele mai grele altele mai usoare depinde de soarta.
  - Oh saracul de tine, puterea femeiasca a strivit paianjenul Malefic? Murmura ea facand o fata trista si facand si bot ca apoi sa rada. Isi indrepta privirea spre el cand vorbi din nou si zise:
  - Nu provoca niciodata o femeie, Hawk, nu stii ce poate. Zise ea serioasa si apoi razand.
  Isi trecu o mana prin par si isi musca buza inferioara privind tablourile care se uitau mirate la ea, mai ales un tip imbracat ca in anii 80`, se holba la ea si apoi schita un zambet, zicand:
  - Cine e tanara domnisoara? Nou venita? Zise el cu un ton superior.
  - Uhm..trebuia sa aleg alta locatie? Zise ea nedumerita catre soimean.

Colin se incrunta.
" Esti cumva sora cu Morgan le Fay sau care-i faza?" intreba el serios, amintind de vrajitoarea regala din legendele arturiene. Da, desigur ca rase. Devenise un obicei, ce Dumnezeu!
Hopa! Stai ca asta cu provocatul unei femei o mai auzise inainte. Si prima oara nu crezuse. Si da, incercase sa provoace o femeie. Si da, alesese persoana gresita. Si nu, nu i se invinetise obrazul, dar da, duruse ca naiba. Privi tavanul in timp ce-si aminti palma primita.
" Ei... La asta te cred pe cuvant" murmura el, caindu-se inca pentru ceea ce facuse in acel moment de prostie.
Isi flutura o mana spre portrete.
" Neah... Majoritatea sunt foarte de treaba. Au multe cunostinte si pot da sfaturi intelepte" o impinse Hawk de la spate." Cu ei ma antrenez.." adauga, ridicand din sprancene cu subinteles. " Stiu, oricat de greu e de crezut, toata intelepciunea mea nu e din nastere. Stiu, pare imposibil. Adica, Colin Rovson sa nu fi fost atat de inteligent din prima clipa a vietii?! Dar asta-i adevarul. Va trebui sa te obisnuiesti cu el"
Hawkeye lua o privire de nobil, scutura usor din cap asemenea unui englez si reusi - spre marea lui mirare - sa nu izbucneasca in ras.

• Incepu sa rada. Sora cu Morgan le Fay? Deloc, defapt nici nu si-ar fi dorit asta insa tot ce se poate, poate era stra-stra-stra-stra-bunica ei sau ceva in gen. Isi scutura capul, nu trebuia sa se gandeasca la asta acum. Oricum, sora ei moarta nu putea fi Morgan, asa ca inceta sa se mai gandeasca la asta.
  - Puncte in plus pentru baietii de la ODS. Murmura ea la replica lui cu cuvantul, defapt o zisese mai mult pentru amuzament, dar depinde cum o lua el.
  Se incrunta cand el o impinse de la spate si se intoarse spre el, zicand:
  - Hei, n-am nevoie sa fiu impinsa de la spate, nu sunt bebe. Murmura ea aruncandu-i priviri fulgeratoare ca apoi ochii sa i se faca mari cand observa pe jos un colier cu un diamant mare in mijloc in forma de inima, de culoarea smaraldului.
  Alerga pana acolo si incepu sa-l studieze din toate unghiurile, era superb, cel putin asa credea ea. Insa isi scoase bagheta si il facu sa pluteasca in aer, nu voia sa-l atinga, cel putin pana nu afla ce e cu el.
  Se intoarse la Hawk si il arata, zicand:
  - Ai pierdut cumva colierul pentru viitoarea sotie?

Se pregatea sa-i dea o replica, dar Calliope fugi pur si simplu din fata lui. Dupa cateva secunde se intoarse spre baiat, cu un colier plutitor controlat de bagheta ei. Colin tocmai deschisese gura sa-i dea replica elaborata, dar niciun cuvant nu-i parasi buzele cand fata ii puse intrebarea. Isi inchise gura, o deschise si o inchise iar, simtindu-se destul de mult ca un peste pe uscat. Oh, haide! Chiar stia intreaga Casa a Soimilor?! Nu mai era nimeni pe acolo care sa nu aiba un indiciu? Ema stia, Dawn stia, Athinkson stia, iar acum si Callie dadea semne ca stie!
Hawk se redresa. Daca avea sa cada, macar sa cada cu demnitate. Analiza colierul si stramba din nas.
" Nu. Eu nu as alege verde pentru o fata, chiar daca e culoarea mea favorita. Desi nu nuanta asta de verde mai exact" studie el si mai atent colierul.
Nu mai vazuse asa ceva pana atunci.
" Crezi ca e vrajit?" intreba Cols curios.

• Dadu absenta din umeri, nu stia daca e vrajit sau nu. Cert era ca sigur nu trebuiau sa puna mana pe el, era prea periculos si in plus nu voia sa mai ajunga cine stie unde si sa nu mai iasa de acolo.
  - Inteligenta miscare, soimeanule. Zise ea facandu-i cu ochiul ca apoi sa ia brusc medalionul in mana.
  - Nu, nu e vrajit. Murmura ea insa in momentul acela simti brusc cum dispare de acolo si apare intr-un subsol, plin de sobolani si soareci, paianjeni si tot felul de creatur urate. Se ridica de acolo si privi in jur, la naiba! Unde ajunsese? Si acum pe langa asta era si singura. Isi scosese bagheta zicand [i]Lumos[i], pentru a lumina putin incaperea si incepu sa o cerceteze. Pe langa faptul ca mirosea groaznic, mai era si impanzita de toate creaturile.
  - Grozav, si cum ies eu de aici?

Hawkeye ranji. Poate ca avea o oarecare sansa sa intelega fapturile astea numite fete. Nu putea vedea decat avantaje.
Rasufla usurat sa auda ca acela nu era un colier vrajit. ... Si se opri la jumatatea expirarii cand Calliope se... dizolva pur si simplu inaintea ochilor sai. Colierul cazu cu un buf!, iar Colin elibera restul aerului cu un sunet strangulat din gat, uimit si total debusolat.
" Nu mai sta acolo ca un pampalau!" striga un personaj dintr-un tablou. " E mai mica decat tine! Stie mai putine vraji! Du-te! Hai!"
Hawkeye inspira adanc. Isi scoase bagheta din buzunar, trimise un patronus argintiu prin perete si atinse colierul.
Simti o greutate in stomac si se trezi intr-un loc intunecos. Ma rog, acum i se parea intunecos si o clipa mai tarziu il orbi o lumina alb-albastruie. Se dadu un pas inapoi si se impiedica de propriile picioare. Aproape ca scapa bagheta, insa Hawk isi incolaci si mai zdravan degetele in jurul ei.
Ceva i se catara pe gat, trimitand o senzatie de greata, de repulsie in tot corpul. Colin dadu lucrul la o parte cu mana libera, realizand brusc ce tinea. Un sobolan. Ok... Se ridica putin, sprijinindu-se in coate.
" Naiba sa le ia de rozatoare!" afurisi el si incerca sa strapunga lumina alba cu privirea, inca asteptand ca ochii sai sa se adapteze. Iar atunci realiza ca nu era singur. Si mai realiza si ochii mici si stralucitori ai vietatilor din jur.

• Se ridica de pe aceea podea si incepu sa studieze camera care era plina de toate vietatile scarboase posibile. Incremeni cand vazu un pianajen pe umarul ei si tipa din toate puterila dandu-l jos. Se linistit apoi, muschii i erau contractati, era frig, arata ca o sperietoare de ciori si ce putea fi mai rau de atat?
  Da, nimic insa se pare ca se facea un tunel intunecat si umed, ca deobicei.
  - Eh, macar sa nu ma plang ca am sa mor intr-o camera intunecata! Murmura ea si o lua la pas spre acel tunel, simtind mai cum izbugneste intr-o criza de nervi, prea multe lucruri deodata pe ziua de azi.
  Se uita in jur, observand tablouri vechi cu diferite inscriptii si desene, se apropie de unul si il studie mai indeaproape. Nu era nimic interesant asa ca il lasa balta si o lua din nou la pas. Ajunse la o rascruce de drumuri, isi puse mainile la piept incrucisate si o lua la dreapta, la nimereala desigur. Isi musca buza inferioara si tinu bagheta in fata in speranta ca avea sa gaseasca o iesire.