Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ A star, a wish and too much free time

Se incrunta spre zid. Neputand sa mai faca ceva in legatura cu el si simtindu-se al naibii de frustrat din cauza asta, scoase limba spre caramizi. Si aproape si-o musca cand Calliope ii trase bratul de dupa gatul ei. Colin ii arunca o privire surprinsa.
" Facem cum vrei tu. Eu si asa sunt intr-un picior"
' Ureche. Poanta era cu 'sunt intr-o ureche' ' gandi Soimeanul acid. Insa nu mai comenta, lasandu-si greutatea pe piciorul drept si transferand-o cand pe stangul, cand pe Callie la fiecare pas. Ok, il durea glezna, dar se obisnui repede. Si, usor usor, incepu sa simta tensiunea cladindu-se in piciorul stang si bratul incordat de dupa gatul Soimencei.
Son-tac. Son-tac
Dupa cateva clipe de tacere si schiopatat, Hawkeye deschise gura. Nu putea sa nu comenteze in legatura cu ceva.
" Noroc cu inaltimea ta. Zau, Callie! Adica, imagineaza-ti numai cum ar fi fost situatia daca in locul tau ar fi fost verisoara mea Cote. Ea abia daca are 1,55. Cred ca m-as fi cocosat deasupra ei. Sau probabil ca era mai bine daca ma asezam pe jos, intindeam mainile si o lasam sa ma taraie."
O lumina argintie aparu in fata, iar Colin miji ochii. Isi recunoscu soimul-patronus si pufni ironic.
" Prea tarziu, amice. Am gasit Soimarita inaintea ta"
La cuvintele lui, patronusul disparu. Acum numai daca si cel de la Hogwarts isi indeplinise misiunea...

• Continua sa mearga si pe buze i aparu un zambet malefic cand observa ca i inchise gura soimeanului, chiar nu ar fi vrut sa vada de ce era in stare chiar persoana ei daca i-ar fi sarit peste vorbe, voia doar sa de-a o mana de ajutor si atat, voia sa o faca in felul ei.
  - Defapt, vorba era "sunt intr-o ureche". Murmura ea razand, desi nu era sigura de vorbele ei dar continua sa paseasca simtind cum soimeanul isi lasa greutatea cand pe piciorul stang cand pe ea, noroc ca erau inalti amandoi.
  Se opri in momentul in care el incepu sa vorbeasca despre inaltimea ei si incepu sa rada, mai mult sa chicoteasca cand auzi de verisoara lui Cote, 1.55, doamne fereste. Nu ar fi vrut sa fie asa mica nici daca ar fi fost ultima fata de pe planeta, ea se mandrea cu inaltimea ei de 1,75 poate si mai mult, nu se mai masurase demult, asta in cazul in care nu ajunge la spital in urmatoarele ore, spera sa nu fie asa.[/b] Pufni scurt cand o lumina argintie se apropie si observa patronusul lui Hawk, isi arcui o spranceana si apoi zise:
  - Saracul, l-ai speriat. Esti rau. Spuse ea impungandu-l cu cotul in coaste, in joaca desigur. Observa un scaun in fata lor, darapanat dar destul de stabil. Merse pana acolo si il indemna sa se aseze pe scaun.
  - Bun, si acum?

Hawkeye pufni.
" Patronusul meu, domnia mea. E... chestie-argintie-nu-foarte-materiala-si-stralucitoare din personalitatea mea, asa ca repet. Domnia mea."
Se stramba incruntat spre ea, dar sfarsi printr-un zambet. Auzi! El e rau ca si-a speriat patronusul! In curand avea sa stea la colt pentru ca strivise un paianjen! Colin rase in sinea lui la gandurile ce i se perindau prin minte.
Destul de curand, Calliope il obliga sa se aseze pe un scaun. Soimeanul il privise suspect pentru o clipa si isi musca buzele, asteptand sa cada cu tot cu scaun. Dar cand asta nu se intampla, isi permise sa rasufle usurat.
" Pe papucii de baie ai lui Merlin, ce bine e!"
Mainile ii cazura pe langa trup si se balanganira alene pentru cateva secunde. Baiatul isi simtea sangele pulsand in glezna, impingand din la fiecare tuc-tu bandajul improvizat. Oricat de mult si-ar fi dorit Hawk sa slabeasca stransoarea, stia ca trebuie sa reziste. Avea sa-i faca mai mult bine asa, tinandu-i glezna oarecum imobila.
Se simtea obosit, atat fizic, cat si mental. Lasa pleoapele sa-i acopere ochii albastri si ramase asa, in timp ce-i raspundea Calliopei.
" Ori asteptam sa ne ajute cineva din exterior - asta, daca suntem intr-adevar intr-un ceva si nu doar in alta parte a tarii - ori ne calmam si ne gandim la o solutie logica."
Nu-si deschise ochii, desi ii misca pe sub pleoape cand avu senzatia ca pamantul tremura cu el pentru o clipa. Ignora vibratia, zicand ca e din cauza oboselii. Doar in mintea lui. I se parea. Nici nu ii pomeni Soimaritei.

• Ofta, si ce daca era domnia lui? Nu conta, patronusul trebuia tratat frumos nu sa-l sperie sau chestii de genul, dar ea stia ca el nu o facea cu rautate, isi amintea si serile de vara cand statea cu sora ei si i placea sa-i priveasca patronusul lui Bonnie: Un tigru siberian argintiu, superb care stralucea pe cerul negru noaptea.
  Schita un zambet larg, insa in acelasi timp era obosita si i venea sa plece de acolo, sa alerge. Insa apoi se trezi la realitate cand isi dadu seama ca asta era imposibil, nu il putea lasa pe Hawk acolo, singur. Nici ei nu i-ar fi placut sa se intample asta. Pufni cand observa ca acesta se balanganea pentru cateva secunde, fericit.
  - Hei! Nu suntem aici ca sa te dai pe hinta, trebuie sa gasim o iesire. Nu crede ca, daca ai glezna ranita am sa fac pe babysitteru-l, deci.. Murmura ea razand, defapt nu era momentul sa rada dar o facu.
  - Trebuie sa gasim o solutie, neaparat. Spuse ea si se aseza jos in stil turcesc stand cu capul rezemata de zid, era obosita si mai ca i se inchideau pleoapele cand simti ca pamantul se misca.
  - Hei..

" Sunt mai mare decat tine, deci tu esti responsabilitatea mea" murmura el pe un ton fals-superior. " Si nu ma dau hinta!" adauga aproape imediat.
Colin auzi hei-ul lui Callie, dar il trecu cu vederea. Pamantul tremura iar si Hawkeye isi opri mainile din balanganit. Astepta in liniste, tensionat. Alt tremur. Ochii lui se deschisera instantaneu, iar privirea o cauta pe Soimeanca.
" Nu-mi imaginez, nu?" intreba el incet, inca atent la alte miscari. " Ai simtit si tu?"
Alt tremur, de data asta mai puternic si mai de durata. Cateva clipe de liniste. Peretii se cutremurara de-a dreptul de data asta, cascade mici de praf cazand din tavan. Se auzi un ssvvvvv infundat, iar ecoul sunetului facu imposibila localizarea sursei.
Hawkeye se ridica pe jumatate, cu urechile ciulite. Ochii lui se plimbau in permanenta de la stanga la dreapta si invers, oprindu-se ocazional pentru a se asigura ca fata era bine.
Ssssvvvvvvvvvv!
" Ce.. a fost... asta.."
Cuvintele nu iesira asemenea unei intrebari de pe buzele lui Colin.

• Ofta si facu bot. Si ce daca era mai mare decat el? Din punct de vedere, biologic vorbind, baietii erau mai inapoiati cu 3 ani la gandire decat fetele asa ca la chestia asta ea era mai mare, desi el era mai inalt.
  - Din punct de vedere biologic, fetele sunt mai mari cu trei ani la gandire si la maturitate decat baietii, deci..SAH MAT! Murmura ea razand malefic ca apoi sa-si lase din nou capul pe perete simtind din nou cutremurul.
  Prima data fusese usor, apoi deveni din ce in ce mai intens si incepea deja sa-l simta in tot corpul. Nu se ridica de acolo, dar se dete cativa pasi in spate cand observa ditamai sarpele cum se apropie de ei, scotand limba si facand un sasait enervant si urat.
  Se ridica rapid, ochii sarpelui mergeau cand de la Callie cand la Hawk, grozav. Se putea mai rau?
  - Uhm..asta e ce s-a auzit mai devreme.. Zise ea si brusc i veni o idee, ca sarpele sa nu-l atace pe tanarul care era ranit stia o metoda sa scape.
  - Haide dupa mine, daca te crezi asa tare. Spuse ea si o lua la fuga iar sarpele dupa ea.

Hawkeye incerca sa-l sfideze cu privirea. Se intreba pentru o clipa daca avea de-a face cu un basilisk, dar, din moment ce inca isi mai putea controla corpul in voie si nu devenise ornament de gradina, respinse gandul.
Se forta sa stea in picioare, lasandu-si greutatea pe cel stang. Si aproape ca apucase sa dea din maini inainte ca tanara sa strige o provocare si sa o ia la fuga, cu sarpele dupa ea. Ochii lui se deschisera larg. Isi scoase bagheta si ataca cat de puternic putu.
" Depulso! Depulso!"
Locul unde loveau vrajile tremurau usor, iar sarpele scotea sunete guturale, de parca era enervat de o musca. Nimic altceva nu paru sa se intample.
Cand coada solzoasa trecu de Soimean, tanarul se grabi sa alerge dupa ei. Se impiedica de doua ori, dar reusi sa-si mentina echilibrul precar. Insa nu era eficient. Degeaba avea Hawk picioare lungi si degeaba se plansese Callie pe coridor - intr-un timp ce parea atat de departe acum. In situatia sa, Colin ramase destul de repede in urma.
" Calliope!" reusi sa strige si se impiedica iar, cazand cat era de lung pe pamant si zdrelindu-si palmele. In furia lui, arunca cu ajutorul magiei o piatra de dimensiuni medii spre coada sarpelui, ratand-o cand aceasta disparu la o cotitura.
Ii scapa un cuvant pe care nu l-ar fi spus in prezenta unei domnisoare si se forta sa se ridice. Daca sarpele nu avea s-o omoare pe Calliope, atunci el sigur da.

• Ofta si o lua la fuga in continuare pe acel coridor lung si mare, umed si cu tot felul de vietati. Nu se uita in spate, dar stia ca sarpele o urmarea, trebuia sa scape de el, trebuise sa-l scape pe Colin de el inainte ca sa-l raneasca si mai mult. Acum, daca ea avea sa fie cea ranita nu mai conta, fapta era facuta si trebuia sa simuleze si sa scape de acolo.
  O lua la dreapta, apoi cobora pe niste scari, apoi la stanga, iar la dreapta si intr-un final ajunse in camera in care fusese inainte.
  Inghiti in sec si inchise usa lasandu-se in jos pe ea, simtind sarpele de partea cealalta a camerei.
  Brusc isi vazu bagheta si se napusti spre ea, lasand din greseala usa deschisa, sarpele intrand imediat in camera.
  Se lasa in fund si se lipi de perete privind cum sarpele o tinteste cu privirea si incepu sa sasaie destul de urat, scotand un sunet enervant. Inima i batea puternic si incerca sa-si calmeze bataile inimii, era sigura ca sarpele putea auzi orice.
  Isi ridica bagheta si murmura o vraja in gand astfel incat sarpele se evapora repede de acolo. Rasufla usurata si apoi isi puse mana la frunte, era bine doar putin speriata. Acum trebuia sa se intoarca la Hawk, o lua la fuga pe coridor.

Cobori scarile cu dintii inclestati in permanenta si buzele stranse cu fermitate. Si asa nu mai auzea sarpele; nu avea sa rateze ceva numai pentru ca nu putea sa-si stapaneasca durerea. Ofta privind spre cele doua directii in care o putea lua si se gandi intens. Daca ar fi fost in locul colegei sale, incotro s-ar fi dus?
Colin o lua la dreapta, urmand un sir lung de tunele cu pereti din ce in ce mai stramti. Intr-un fel, il enerva, caci trebuia sa se aplece, dar, pe de alta parte, era multumit ca peretii erau atat de aproape pentru sprijin. Incepea sa se gandeasca serios la faptul ca fata nu o luase pe aici. I-ar fi incetinit ritmul. Dar apoi, la fel ar fi patit si sarpele.
Nu era niciun semn. Nu mai erau soareci, nu erau sobolani, nici atat de multi paienjeni si niciun sarpe blocat pe undeva si zvarcolindu-si coada. Si asta insemna ceva, caci Hawk mai avea putin si se tarea in genunchi. Isi stranse bagheta in mana si o ridica pana atinse tavanul. Murmura cateva cuvinte rapide si un cerc auriu incepu sa se formeze pe pereti, tavani si podea. Se reflecta in ochii albastri ai Soimului, facandu-i sa para aurii inainte ca vraja sa se stinga. Liniste. Si apoi tavanul se prabusi in spatele lui.
" La naiba! Stiam ca trebuie sa citesc mai bine lectia aia la Farmece!" striga el nervos.

• Ofta si tranti usa in urma ei luand-o la fuga pe drumul care venise, insa se bloca la o intersectie. Inghiti in sec si incerca sa se puna in locul unui "inteligent" si pe care partea putea sa se afle Colin?
  Era sigura ca tanarul i luase urma desi ea nu voia asta, de ce naiba nu intelegea ca se putea descurca si singura?
  Isi dadu ochii peste cap, incepea sa creada ca Hawk era dadaca iar ea copilul neascultator.
  Intr-un final o lua pe partea stanga si observa o silueta in fata ei, il recunoscu imediat pe soimean si observa un zid daramat in spatele lui. O lua la fuga si ajunse langa el, incercand sa-l ajute, zicand:
  - Inainte sa-mi tai capul sau sa tipi sau sa incepi sa faci crize, sa-mi tii morale am o explicatie! Murmura ea privindu-l serioasa dar totusi pe buze intipariindu-se un zambet malefic si in acelasi timp strengar.
  Ofta, avea o explicatie chiar plauzibila. Daca el se strufocase sa faca ceva, adica sa vina pentru ea acolo, desi s-ar fi descurcat si singura, dar aprecia ajutorul lui, atunci si ea putea sa faca macar atat..desi avea sa infloreasca explicatia putin mai bine.