Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 11 12 13 14 15 16 Next »

/ Alice

Intr-o seara oarecare, Alice statea intinsa pe pat, citindu-si jurnalul. Exact acum 3 ani, scrisese ca nu fusese niciodata atat de fericita, ca el era tot ce isi putuse dori si ca ii parea enorm de rau ca il banuise ca o insela cu Lia; ca petrecusera cea mai frumoasa vara impreuna – de pana atunci - si ca isi promisesera iubire „pana cand vom fi bunici”, se exprimase el. Fu insa intrerupta de mama ei:

-Alicia!! Coboara te rog!

Semiconstienta, ca de obicei, isi lasa jurnalul pe pat si cobori incet scarile. Parca plutea, doar jumatate din simturi ii erau treze. Parintii erau asezati la masa rotunda din bucatarie, discutand seriosi.

-Alicia, ia si tu loc. Avem o veste buna.

Alice isi ridica privirea fara sa scoata niciun sunet. Era foarte silentioasa in ultima vreme. O privi inexpresiv pe mama ei, o femeie maruntica care-i strangea mana tatalui ei.
[asa ii faceai si tu lui, nu?]

Tatal, cu un inceput de chelie si cu o cravata bine potrivita costumului ce-l purta zilnic, o privea pe Alice – micuta lor Alicia, care din cine-stie-ce motiv este foarte tacuta si retrasa vara aceasta, poate era emotionata ca se muta de langa ei, nu era nimic serios, doar o mini-depresie adolescentina, o sa-i treaca ei dorul de parinti – si se pregatea sa-i vorbeasca.

-Am vorbit cu o studenta din New York...
[si poate sa-i dea locul ei lui?]
Mama Aliciei parea ca vrea sa ia cuvantul:
-Si e de-acord sa impartiti garsoniera, pentru numai 90 $ pe luna.
[a, garsoniera... uitasem ca acolo nu am unde sa dorm... nici vorba de Alex in discutia asta amarata...]

-Nu e minunat?
[da, e perfect... era si mai perfect daca il lasa pe el la facultate in locul ei... mi-ar fi salvat si mie viata... acum o sa trebuiasca sa ne suportam una pe alta... o, sigur, e absolut minunat ca el e la 2000 de km departare de garsoniera asta de 90 $ pe luna, e splendid, nici nu ma gadeam ca poate sa fie mai bine, asa o sa suport singuratatea la un pret foarte mic, fiti atenti aici: loc pentru bocit la numai 90 $ pe luna!! nu e minunat?]

-E... bine, mersi mult...
[avec pleasir, sa cherie]
-Ti-am luat si bilete pentru avion, scumpo. Ai sa ajungi acolo cu doua saptamani inaintea anului studentesc. Vei avea timp sa-ti gasesti si o slujba...

Alice aproba din cap.
-Multumesc, sopti ea si urca scarile la ea in dormitor fara a astepta raspuns de la parintii ei.

Deci imi place la nebunia nebuniilor :
Este GENIALA Povestea!!! :
ADOOR ADOR O ADOR PUR SI SIMPLU!!!

de-abia astept continuarea!!!

ultima parte e minunata abia astept continuareaaa!!
si sa vad ce se intampla cand se muta

Superba parte

Astept sa se mute dar... nu se pot mari partile? sunt minuscule le termin in maxim 1 minut..

DA!! VREM POSTURILE MARITE!!!
GREEVA! GREEVA! GREEVA!!!
VREM POSTARI MARITE!
VREM POSTARI MARITE!
VREM POSTARI MARITE!!

te rugaaam
ca le teermin IMEDIATAMENTE

Okay, okay, incerc sa pun posturi mai mari. Desi, eu cand citesc, prefer sa fie "portiile" moderate, ca ma plictisesc daca e prea mult. In fine, ma bucur ca va place de Alice. Intr-un mod mai ciudat, ea inseamna foarte mult pentru mine... Deci, nextul:






Ziua dinaintea plecarii a sosit prea curand. Inserarea a surprins-o pe Alice la birou, citind alene cate-un cuvant dintr-un roman. Nu ii placea cartea aceea, stilul era prea lalait... o facea sa se plictiseasca. Totusi, alesese sa citeasca acel roman pentru ca tot pe acesta il citise si inainte de a treia sau a patra intalnire cu Alex, la inceputul inceputului, cand nu mai putea astepta nicio secunda sa auda soneria usii. Cartea asta era un mod perfect de a pierde timpul, plus ca ii readucea ciudata senzatie de neliniste si framantare impreuna cu golul din stomac si emotiile viitoarei intalniri.

Un cioacanit timid la usa o facu pe Alice sa tresara. Cand mama ei intra pe usa, fata i se umbri instantaneu. Isi propusese sa se poarte frumos cu parintii ei macar acum, ei nu erau cu nimic vinovati pentru ca Alex nu ajunsese la facultatea aia nenorocita din New York. Ei, poate erau vinovati pentru anumite chestii de cand era mai mica, dar asta era altceva.

-Ce faci, scumpo?

-Citesc..., ii raspunse ea amnezic.

O, nu... Acelasi raspuns i-l daduse si acum 5 ani, cand se invartea nelinistita pe scaun cu aceasi carte in mana, si cand fusese deranjata de aceasi mama si readusa la realitate. Doar ca realitatea de atunci era cu totul alta, dar Alice nu vroia sa se gandeasca la alt prezent decat trecutul. In mod straniu, i se parea incredibil de usor sa traiasca in trecut... Descoperi ca poate sa faca aceleasi lucruri ce le facea inainte de acel-moment-din-viata-pe-care-nu-vrea-sa-il-aminteasca si acum.

Mama se aseza pe pat si o privi intrebator pe Alice. Ea se uita la mama ei incruntata

[poarta-te frumos, Alice, mai ai de suportat casa asta si parintii numai...]

-Stii ca maine pleci, sau este nevoie sa-ti reamintesc?intreba cu sarcasm femeia.

Alice statu o clipa pe ganduri, incercand sa-si de-a seama la ce se referea mama ei...

[fraiero, maine pleci de-acasa, dispari, te evapori de aici]

-Ti-ai facut bagajele?

-Inca nu, recunoscu Alice. Vrei sa ma ajuti, te rog?

Impreuna, in cel putin patru ore stransesera cam toate hainele Aliciei, niste carti, jurnalul si o mie de alte maruntisuri. Hm, in doua geamantane au incaput toate.

Dupa miezul noptii cazu ca moarta in pat si adormi pe loc. Peste cateva ore, parintii aveau sa o conduca la aeroport, de acolo va lua avionul spre New York, in 3 ore va ajunge in marea metropola, va lua un taxi spre blocul unde este „garsoniera la 90 $ pe luna”, isi va cunoaste colega de camera, probabil va merge sa-si caute ceva de mancare si se va odihni. In urmatoarele zile va cauta un loc de munca, va incepe cursurile si asa mai departe. Adormi instantaneu cu desfasurarea planului in minte. Inima i se strangea de fiecare data dureros cand se gandea ca acolo nu se afla Alex, ca el va fii la mare distanta de ea si ca nu vor avea nicio sansa sa se reintalneasca. Isi amagi mintea, ca de fiecare data, ca totul va fi bine, ca un miracol se va intampla, ca soarta nu are cum sa fie atat de dura pe cat pare si ca lucrurile vor reveni la starea lor initiala.

O amagire frumoasa, care te face sa dormi linistit, sa visezi lucruri pe care le crezi reale, sa iti spui ca viata merge inainte fara sa te gandesti la lucrurile pe care o impiedica, care iti sopteste aceleasi cuvinte dulci, mladioase si suave la ureche, care te saruta de fiecare data tandru, si exista atata vreme cat existi si tu. Dar peste toate astea, e doar o amagire.

: O ADOR !! O ADORR :
Vaaai.. de-abia astept urmatoarea!!!
Ma simt bine sa fiu eu aceea care comneteaza prima de fiecare data
GENIALA POVESTE CRED CA ESTE CEA MAI TARE DIN TOATE PE CARE LE-AM CITIT

Este superba Abia astept sa ajunga la garsoniera aia cu 90$ pe luna=]]

GENIAL
Niciodata nu sunt prima:-< o sa ajung eu odata si odata sa las prima un comm aici=]]

Asta peste cadavrul meu GINNY
[trebuie sa-mi iau vesta anti-glont:-s cine stie ce-i mai nazaerste lui Ginny.. :-']
si ca sa nu fiu off-topic, dupa cum am mai zis-o, povestea este GENIALA

Sa vezi tu Ada ce pune la cale Ginioasa
O sa iti sterpelesc rezervele de biscuiti pe 2876449 ani , iar tu , nefericita, nici nu vei observa cum eu ma furisez tiptil tiptil si postez primaaa

Ca sa nu fiu nici eu 100% off-topic, adaug ca e un fic mirific:->