Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Alone in dark ...

Era în jur de 8 seara , iar Elizabeth se plimba cu paşi mici, dar siguri pe coridoare. Era întuneric, şi îi părea o minune că reuşea să facă un pas fără să se împiedice de vreun picior de scaun sau aşa ceva. Încercă să desluşească ceva prin întuneric ,dar tot ceea ce vedea era un negru absolut. Se învârti de câteva ori ca un copil , reuşind să se lovească de ceva. Înghiţi în sec când auzi câteva şoapte neînţelese.
-Lumos. şopti ea , în vârful baghetei apărând un fir de lumină albicioasă.Se întoarse cu faţa şi răsuflă uşurată când observă că nu era decât chipul unui bătrân urăcios, prins într-un tablou.

Tic-Toc. Tic-Toc.
Ceasul devenea enervant, in timp ce eu ma rasuceam intr-o parte si alta. Nu puteam dormi. Nu aveam liniste.
Mi-am luat roba in liniste si am iesit din camera, crispandu-ma cand usa scartaii.
Coridoarele erau reci si pustii. Mi-am scos bagheta pentru a lumina in fata, iar cateva personaje din tablouri protestara. Am incercat sa merg incet, monoton, facand pasi calmanti, dar aveam prea multa energie. Si in loc sa ma adoarma, eram si mai treaza.
Am inghetat in spatele statuii unui vrajitor,cu grija pasii ce rasunau pe marmura intunecata.
" - Nox" am murmurat si mi-am indreptat bagheta spre persoana ce venea.
" - O, Doamne!"
Scurtul si inaltul meu tipat rasuna cateva clipe prin pereti.
" - Scuza-ma. Ma asteptam sa fie vreun profesor." i-am zambit ispasitor fetei. " Eu sunt Ema Snow"

OOC: Sper ca e ok ca am continuat eu

Făcu câţiva paşi înainte şi se trezi cu o baghetă îndreptată spre ea. Clipi des uşor confuză, dar se linişti atunci când văzu că era o altă fată. O analiză timp de câteva secunde şi judecând după roba sa era de la Ochi-de-Şoim. Îşi îndreptă uşor bagheta spre ea , pentru a-i vedea mai bine chipul. Zâmbi cu obişnuita sa veselie şi întinse mâna spre ea.
"-Elizabeth Marie Turner." se prezentă pe un ton calm şi prietenos. Privi câteva clipe , cu coada ochiului tablourile prăfuite şi strâmbă din nas atunci când auzi involuntar câteva comentarii ale personajelor din ilustraţii.

" - Incantata" i-am zambit prieteneste, in timp ce-i strangeam mana. " Oh shush!"
Piticul din cel mai apropiat tablou isi dadu ochii peste cap si disparu sub rama.
" - Nici tu nu ai somn?"
Inima isi incetinise bataile, iar fata mi se destinse intr-un zambet bland.
Stiam ce insemna misterul acestor coridoare, magia pura de a le asculta ecourile in noptile reci. Am atins in treacat peretele, urmarind cu privirea o linie invizibila, inexistenta.

"-Nu. " clătină din cap aranjându-şi roba , pe care o luase în grabă pe ea. După câteva secunde renunţă oftând încet. Nici dacă se străduia câteva ore nu avea să o facă să arate prezentabil.Oricum era seară şi probabil că nimeni înafară de Ema nu avea să o vadă.
Îşi plimbă bagheta prin faţa tablourilor încercând să desluşească cele mai mici detalii. Nici la câteva secunde după ce îşi începuse ,,treaba" avu parte de comentariile răutăcioase ale tablourilor. Zâmbi chinuit făcând un pas în spate , dar nu stinse bagheta.

" - Ignora-i. Fac asta numai pentru ca esti in primul an. Vei descoperi destul de repede ca isi inmoaie cuvintele odata cu timpul."
" - Tanara domnisoara" spuse batranul filozof Carpandus. " Siretul"
Am privit in jos, spre adidasii luati in graba si in intuneric.
" - Sunt legati..."
Murmuram spre tabloul care mereu ma facea atena la tinuta, fara sa inteleg problema.
" - Dar nu simetric..." ridica batranul din sprancene.
" - Vezi, Elizabeth, la asta ma refeream. Dar unii nu isi schimba naravul nicicand..."

O ascultă atentă fără a comenta ceva. Privi înspre adidaşi fetei imediat ce Carpandus rostise acel cuvânt. După părerea ei erau legaţi destul de bine, dar adevărul era că niciodată nu se pricepuse să observe micile detalii.
"-Dar nu simetric..." Murmură aceasta având un zâmbet amuzat întinse pe întregul său chip. Privi înspre tablou gândinu-se dacă va putea vreodată să se obişnuiască cu toate astea.
Îşi plimbă privirea de-a lungul coridorul sperând să nu le vadă nimeni cu ,,moara stricată."

Batranul pictat isi drese vocea.
" - Da.. Bine... Multumesc!" i-am zambit, ce-i drept fortat, si m-am asezat la picioarele unei armuri.
Mi-am lasat bagheta in jos, luminandu-ne vag chipurile. Nu aveam dispozitia necesara pentru a asculta comentariile de genu' "Stinge bagheta aia! Soimeanca, vrem sa dormim" etc. etc.
Am privit o clipa spre Elizabeth. Nu era prea vorbareata. Poate ca era timida, poate ca era doar din cauza mediului nou in care se afla sau poate ca era emotia primei nopti pe coridoare.
Am zambit in lumina slaba si albastruie. Imi aminteam perfect cum era prima oara cand indraznisem sa ies pe usa din turn, noaptea tarziu. Alunecasem in ganduri si amintiri.

Din fericire nu venea nimeni. Răsuflă uşurată şi privi o clipă spre Ema. Da , nu era prea vorbăreaţă ştia. Şi ura că din această cauză multe persoane se simţeau incomod în preajma ei. Se bucura că de această dată nu reuşise să o incomodeze pe Ema, sau poate că ea era mult prea politicoasă ca s-o spună. Oricare ar fi fost motivul, în acel moment nu prea mai conta, fata părând pierdută în propriile gânduri.
Preferă să nu o deranjeze şi doar se aşeză lângă ea , trecându-şi degetle albe şi lungi peste armura. Metalul rece ,dar totuşi fin o făcu să tresară, însă nu o deranja. Astfel ştia că trăieşte, că faţă de multe alte lucruri din castel prin ea încă mai curgea viaţă.

Am revenit la realitate cand s-a asezat. I-am urmarit un timp miscarea degetelor si am chicotit in umbra unui gand.
" - Sa nu faci asta la armurile de la primul etaj. Se gadila"
Vocea-mi suna moale si blanda in linistea coridorului.
" - Ai crescut cu magia?"
Nu vroiam ca intrebarea mea sa sune nepoliticos, asa ca am privit in fata. Era ceva in miscarile ei si imi dadea senzatia de noutate, poate chiar si curiozitate.