Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Alone in dark ...

Personajul ridică din umeri. Dacă nici măcar el nu ştia unde se află, ce şanse aveau ele? Sau cel puţin ea? Orice ar fi trebuia să aibă mintea deschisă şi chiar să-şi stoarcă creierul ca un storcător de fructe dacă era nevoie. Castelul era un loc mare, dar nu infinit. Deşi erau şanse mici, măcar acestea existau.
Înalt, blond, de viţă nobilă... Repetă cuvintele în gând căutând adânc în amintirile sale de la Hogwarts. Îl văzuse de câteva ori ,pe când căuta nu mai ştia exact ce clasă, dar nu îi acordase o prea mare importanţă. Din câte văzuse era liniştit şi manierat şi nu şi-l imagina făcând ceva de genul. Dar oricum cum o putea face dacă el însuşi era un tablou?
Privi în lungul coridorului atunci când auzi unde se afla tabloul respectiv, făcând câţiva paşi precauţi în direcţia aceea.

Am privit peisajul din spatele ferestrelor pictate. Era un minunat camp cu maci. Un barbat ce se potrivea descrierii statea rezemat de geam, parca dormind.
" - Ma scuzati. Sir Apalion?"
Mi se paru ca vocea-mi suna strident in linistea culoarului. Doua secunde reci se scursera pana cand barbatul isi deschise ochii. Vopseaua folosita pentru pictura isi arata acum ciudatul mistr, caci irisii sai erau aproape fosforescenti. Albastrul era culoarea mea favorita, sar acei ochi spalaciti ma infiorau.
Ridica dintr-o spranceana.

Se îndreptă cu paşi grăbiţi şi mari spre unul din tablouri. Ema o urmase şi ,ca şi Elizabeth , analiza atentă toate lucrurile reprezentate în peisaj. Câmpul de maci din spatele bărbatului o fascinau pur şi simplu. Cel ce pictase tabloul trebuia să fie un geniu, pentru că modul în care erau făcuţi te făceau să simţi mirosul proaspăt al macilor sângerii.
Ema încercase să atragă atenţia lui Sir Apalion, care părea că doarme. Aceste deschisese peste câteva secunde ochii făcând-o pe Elizabeth să tresară. Ochii săi de un albastru pal îi dădeau fiori pe şira spinării. Păreau aproape neînsufleţiţi, ca ai unui mort şi pielea sa albă îi accentua această calitate.

" - Copii ..."
Dupa felul in care isi intrerupse aerul in vorbire, sigur urma o insulta.
" - Ce vreti? Voi stiti cat este ceasul?"
" - Mda... Imi pare rau pentru deranj. Am dori sa va punem cateva intrebari despre un prieten de-al dumneavoastra..."
" - Nobilul de la etaj? N-am ce spune despre el"
Ma ingrijora, dar intr-un fel ma bucura, ca stia la cine ma refer. Daca stia, presupuneam ca are o legatura in toata nebunia asta. Mi-am scrasnit dintii.

Prima dată îi dăduse impresia unui om cumsecade, dar se pare că era adevărată fraza ,,Aparenţele înşeală." Cel din tablou le vorbise pe un ton superior, care îţi dădea impresia că vrea să te înjunghie. O deranjau astfel de persoane, dar încerca să rămână calmă, căci avea nevoie de ajutorul lui Sir Apalion.
Până atunci privise podeaua încercând să rămână calmă, dar atunci când recunoscuse persoana pe care o căutau ele ridică capul săgetându-l cu privirea. Scutură din cap sperând să nu vadă nici Ema, nici cel din tablou acea privirea.
,,Vă rugăm! Ne puteţi ajuta?" Îl privi uc ochi mari şi rugători sperând ca acesta să se răzgândească.

" - Ce vreti sa stiti?" latra el.
" - Unde l-ati vazut ultima oara pe..."
" - La etaj, acum doua nopti." ma intrerupse personajul. " Planifica sa vina la mine in seara aceastea. Dar nu a venit si asta e tot."
Un impas. Un drum inchis.
" - Dar a trecut un baiat mai adineauri" se auzi o voce blanda, de femeie.
M-am intors pentru a vedea portretul unei doamne in varsta. Cine realizase pictura reusise sa-i redea bunavointa in ochi.
" - Era cam de varsta dumitale" zambi spre Elizabeth. " Se grabea spre etaj si cred ca il cauta pe domnul vostru"

Ursuz mai era acel personaj. Dacă cel ce îl pictase îşi redase personalitatea în acel tablou, chiar se simţea norocoasă că nu îl întâlnise vreodată. Totuşi măcar îl convinsese să le ajute, chiar dacă nu le putea da mai multe informaţii. Atunci când îl auzi tot ceea ce ştia un sentiment de vinovăţie o cuprinse. Îi promisese personajului din tablou că îl va ajuta.
Vocea unei femei îi atrase atenţia. Tonul pe crae îi vorbise o făcu să zâmbească , înţelegând că le va ajuta. Un băiat de vârsta ei...Poate că îl cunoştea sau poate nu...
,,Aţi văzut cumva de la ce Casă era?" O întrebă pe doamnă cu un zâmbet cald.

" - Ah... Rusine sa imi fie... Sunt de atatia ani in castel, dar nu m-am obosit vreodata sa retin numele caselor. Vedeti voi, eu sunt originara din Siberia."
Doamna zambi a scuza. Apreciam ca vrea sa ne ajute.
" - Dar stiti macar ce culoare avea emblema? Eu de exemplu. Emblema mea este albastra!"
Am tras de roba, facand insemnul Soimilor sa iasa in evidenta.
" - Ochi-de-Soim. Sau rosu!" am aratat spre Elizabeth. " Cercetasi"
Batrana doamna le studie cu atentie.
" - Nu... Mi-as aminti daca era un leu sau soim... Era ceva mai subtire si argintiu... Ceva pe verde..."
Viperin imi veni in minte cuvantul.

Zâmbi înţelegător. Nimeni nu putea reţine orice, fiecare om avea mici scăpări de memorie. Dacă îşi amintea bine nici ea nu reuşise să reţină de prima dată numele caselor . Aprecia foarte mult că doamna încerca să le ajute atât cât putea.
Ema arătase spre emblema sa spunându-şi numele casei, apoi spre emblema de pe roba lui Elizabeth. Aceasta se uită la propria emblemă făcând-o să iasă în evidenţă. Bătrâna din tablou se încruntase încercând să-şi amintească. Simplul fapt că încerca o făcea să zâmbească pe Elizabeth.
Atunci când doamna preciză că era cea argintiu pe verde, zâmbetul îi dispăru cu totul.
,,Viperin..." Murmură ea privind-o pe Ema.

" - Multumim mult! Apreciem" i-am zambit batranei.
Apoi m-am intors cu spatele, incruntandu-ma.
" - La ce l-ar putea ajuta distrugerea unui tablou. Niciun Viperin sau om nu are ceva de castigat din asta, dar avem toti de pierdut."
" - Au contraire!" se auzi vocea plina de sine a lui Apalion. " Oricine are de castigat din distrugerea acelui tablou. Numai secretele din spatele panzei valoreaza o gramada, ca sa nu mai spunem de medalionul acela de cristal"
Am privit personajul cu ochi mari, m-am uitat spre Cercetasa, si m-am intors grabita spre panza distrusa.