Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Alone in dark ...

Chiar nu înţelegea. Ema avea dreptate! Nimeni nu avea nimic de câştigat dacă distrugeai un tablou. Şi de ce tocmai acel tablou? În castel existau mii de tablouri, poate chiar mai frumoase decât fusese acesta.
Vocea groasă a lui Sir Apalion îi întrerupse gândurile, sau mai bien zis şirul de întrebări care i se tot învârteau în cap. Ceea ce spusese o lăsase fără cuvinte. Secrete? Ce secrete? Şi de ce valorau atât de mult? Şi ce medalion? Alte zeci de întrebări asemănătoare cu aceste îi apărură în minte. O privi pe Ema cu ochii mari şi fugi imediat spre tablou.

Am dat la o parte panza, de parca era o vietate ranita. Mi-am inchis ochii, strambandu-ma, si m-am dat un pas inapoi.
Imaginile desenate in spatele panzei nu erau de o asemenea maiestrie incat sa te tulbure. Dar erau atat de simple si atat de violente.
Am inghitit in sec si am cercetat iar. Liniile stacojii se degradasera pe alocuri, aratand precum caramida pisata. Aglutinasera... Deci era sange, nu o simpla vopsea. Imaginea imi dadea senzatia ca ar fi facuta de cineva ori foarte crud, ori foarte speriat. De ce nu ambele? Toti oamenii desenati atat de stangaci erau intinsi la pamant sau stand in genunchi, toti plangand si ridicandu-si mainile implorator spre partea dreapta a tabloului, unde era reprezentat un spatiu liber si stralucitor. Am indepartat si mai mult panza, vazand in stanga o silueta intunecata, precum un zeu peste acei oameni.
Era si un bilet acolo. L-am despaturit aproape nervoasa si am citit cu voce tare:
" - Medalionul Protector nu este in tablou, afurisitilor!"
M-am intors spre Elizabeth, asteptandu-i reactia. Dar momentul a fost intrerupt de un zanganot metalic si fragil la picioarele noastre.

Rămase pur şi simplu şocată. Oriunde se ducea dădea de sânge. Se simţea parcă blestemată. Şi acei oameni păreau aşa nefericiţi şi chinuiţi. Aproape că îi venea să plângă. Cine era atât de disperat să facă asta? Cine era atât de nebun să facă asta? Privi silueta întunecată la care se închinau oamenii aceia chinuiţi şi înghiţi în sec.
Atunci când Ema citi biletul îşi lăsă privirea în pământ, întorcând pe toate părţile cuvintele din mesaj. Nu ştia despre ce medalion era vorba şi la ce folosea. Bine ştia că protejează...Dar de ce protejează?
Gândurile îi fură întrerupte de un zgomot de lanţuri târâte, care o făcu să se dea în spate câţiva paşi căzând cu un zgomot înfundat.

Am sarit inapoi.
" - Lumos maxima!"
Lumina baghetei dezvalui o pietricica mica, inchisa intr-o cusca de argint. Era rotunda, galbuie si atat de neteda. Una din usitele 'inchisorii' se deschisese, iar sunetul era aparut era atat de puternic, atat de macabru.
" - Poate trece o luna fara sa intalnesc chestii de genu'?" am intrebat mai mult pentru mine, aplecandu-ma spre medalion.
Imediat ce i-am simtit racoarea, usita se inchise, iar sunetul disparu.
" - Cred ca tocmai am gasit piatra din desen... si medalionul... Probabil ca persoana care a distrus tabloul nu a privit atent..."

Se ridică cu greu de pe jos . Nu putea să treacă o zi fără să cadă sau să se rănească? Nu probabil că nu...Mormăi ceva iritată. Privi spre Ema atunci când rostise acea vrajă. Lumina puternică o făcu să clipească uşor, dar adevărul era că se simţea mult mai bine aşa.
Privi fascinată piatra din cuşcă. Poate era o piratră preţioasă...sau nu. Şi parcă era desprinsă dintr-un basm în cuşca aceea. Însă ceea ce uitase Elizabeth era faptul că ea chiar trăia într-un basm, ei bine poate doar mai întunecat.
Ema luase piatra în mână şi o studie. Acelaşi lucru făcea şi Elizabeth. Ema spusese că poate cel ce distrusese tabloul nu fusese atent, iar ea dădu din cap. Îi părea destul de logic, deşi era o parte din ea care nu se prea baza pe acest lucru.

" - Cred ca ar fi bine sa i-o dam cuiva... Poate directorului..." am soptit incet.
Am privit intunericul de dincolo de lumina baghetei, mijindu-mi ochii. Nu era nimeni. Stiam asta, o simteam, caci noptile petrecute in raceala coridoarelor imi oferisera un fel de simt.
Am incercat sa aranjez panza, dar probabil ca cineva trebuia anuntat. Si stiam ca daca noi vom face asta... E posibil sa avem probleme.
In tabloul alaturat, micul domn isi facu iar aparitia.
" - L-am gasit!" chitaii fericit. " Stapanul meu! Este in siguranta la ultimul etaj!"
I-am zambit, desi in minte imi scapa un gand sumbru: 'Cine e in siguranta la ultimul etaj?'. I-am zambit iar Cercetasei.
" - Multumesc pentru tot"

OOC: Inchidem topicul?

Îi părea o idee bună să i-o dea directorului. Dacă o păstrau cine ştie de probleme puteau să apară. Şi chiar nu vroia să aibă probleme. Dădu din cap în semn că e de acord . Ema încercase să aranjeze pânza, dar nu reuşise să facă mare lucru. Era şi de aşteptat căci cu sigranţă nici una din ele nu aveau pregătirea necesară de rezolva probleme de genul acestora.
Atunci când personajul din tablou anunţase fericit să stăpânul său este în siguranţă un mic zâmbet îi însenină chipul. Se bucura că totul se terminase cu bine, şi nu cum se aşteptase, şi anume să îi prindă vreun profesor.
Ema îi mulţumise, iar ea zâmbind îi răspunse cu un ,,Cu plăcere!" Porni împreună cu ea pe coridoare ajungând în cele din urmă la Turnul Cercetaşilor.

OOC: Eu zic da

O privisem un timp, indepartandu-se pe coridor. Elizabeth era o fata minunata si un prieten bun sa-l ai in preajma. Dar venise randul meu.
Am mers in liniste spre biroul directorului, strecurand medalionul in interiorul gurii unui gargui. Am examinat locul, iar medalionul nu se zarea de la un nivel obisnuit. Statuia se stramba la mine.
" - Te rog. Doar pana dimineata"
Cu cateva vraji, am reusit sa fac rost de o bucatica de pergament. Cinci minute mai tarziu, hartia se odihnea sub piciorul statuii, cu un inclinat " Orice secret poate fi pazit de dinti. E.G.S."
M-am indreptt spre Turnul Ochilor-de-Soim, desi puteam jura ca auzisem un scartait fin de usa si simteam o privire blanda asupra mea. Cel putin, daca intru eu in belele, nu intra si Elizabeth. Am zambit multumita de finalul aventurii si m-am strecurat cu grija in camera.
OOC: Topic inchis.

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 190
Ochi-De-Soim - 317.3

Topic Closed !