Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ and you realise i was never perfect from the start

**Agnes Marie Lovel** · 13 Jul 2012, 21:17

Lua loc. Isi dadea seama ca nu avea sa manance prea multe daca calatoria aceea implica si zburatul pe matura. Iubea zburatul pe matura insa noua matura nu prea era pe placul ei si desi ea era fata impunatoare si cea care nu se lasa calcata in picioare.. ei bine se lasa maturata de o matura. Nu mai zburase de multa vreme, si nu vroia sa ceara ajutorul cuiva fara experienta.
Lua un loc tare si isi aseza mainile in poala stiind ca nu este politicos sa isi sprijine coatele pe masa. Astepta sa auda mai intai vestile pentru a nu o lua pe urmele fratelui ei.
Franta? Dar nu erau deja in Franta? Ce era cu Ralph, bause prea mult lichior?
"Mai exact unde anume in Franta?" intreba roscata destul de cnfuza si serioasa.
Il privi pe fratele ei care era inca socat si apoi pe Aylee din partea opusa care si ea parea destul de serioasa ca si ea. "Asta a fost o intrebare.."continua ea zambind.

**Aylee L. Lovel** · 14 Jul 2012, 00:21

Hotara ca ii placea atmosfera din dimineata aceea. Nimeni nu se lua de nimeni, cu totii erau seriosi. Pentru prima oara de cand ajunsese chiar avea impresia ca s-ar putea sa faca ceea ce avea sa le ceara Ralph. Nu stia ce credeau ceilalti, insa avea impresia ca si ei gandeau la fel. Mai ales Agnes, care inca de ieri parea destul de hotarata sa isi ajute unchiul. Aylee inca nu era sigura, insa deocamdata, in afara de faptul ca era vorba de Ralph, nu i se parea nimic suspect. Agnes puse o intrebare, care o cam racaia si pe ea. Cum adica in Franta? Se putea mai in Franta de atat?

-Asta a fost o intrebare... mai zise Agnes, zambind. Fara sa vrea, viperina zambi si ea.
-Foarte buna intrebare, draga mea nepoata, zise Ralph cu un ranjet putin prea mare ca sa te faca sa te simti confortabil. Ma asteptam ca unul din familia mea sa intrebe. Fara suparare domnisoara Blest.
Aylee ii facu absenta semn cu mana sa continuie. Nu prea ii pasa de politeturi acum, vroia doar sa afle detalii.
-Ei bine, nu oriunde in Franta, continua barbatul, aprinzandu-si un trabuc. Era sigura ca facea asta doar ca sa traga de timp. Cand termina, continua pe o voce joasa, astfel incat toti trei se aplecara ca sa il auda mai bine. Veti merge in Beauxbatons sa imi aduceti ceva.

Sprancenele viperinei se ridicara cu o viteza incredibila. Sa intre in Beauxbatons ca sa fure ceva? La asta nu s-ar fi gandit nici intr-o mie de ani. Desi Beauxbatons nu era considerata cea mai bine aparata scoala, cu siguranta nu lasau pe oricine sa intre, nu-i asa? Se intreba ce putea sa fie atat de important pentru Ralph si ce cauta acolo. Desi ii placea sa se arunce cu capul inainte in lucruri, nu era atat de naiva incat sa faca orice. Insa de data asta aflase destule detalii incat sa nu fie considerat "aruncat cu capul inainte". Mai ramanea doar o intrebare. Poate doua.

-Sa furam ce? Si cand?

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 13:20 by Klaus Lovel.)

Isi arcui o spranceana si mai ca se ineca cu mancarea. Sa fure ceva? Acum era si hot? Oh, nu. Ralph avea sa i plateasca pentru asta cu varf si indesat. El nu lucra pentru nimeni, era pe cont propriu. Si in plus, din nou i aparea acel sentiment sa o apere pe Agnes, sentimentul acela fratesc care il mistuia intotdeauna. Ofta scurt si continua sa ia cu furculita mancare si sa incerce sa nu asculte ce vorbeau.

-Haide, Ralph. Spune-ne odata ce trebuie sa luam, sa terminam cu treaba asta si sa ne ducem dracu` odata acasa. Zise el si lua o gura din vinul rosu care era pe masa facandu-i cu ochiul Dahliei. Tipa era frumoasa, insa prea increzuta si se culca cu orice tip i aparea in cale, el fusese pe lista ei chiar in seara precedenta, insa nu-i pasa. Oricum inima lui era la o singura femeie si cam asta era.

Isi dadu ochii peste cap cand Ralph vorbi din nou.
- O sa trebuiasca sa luati medalionul Intunecat. Am nevoie de el peste o saptamana, sper sa va ajunga timpul.
- Ah serios? Un medalion nenorocit? Pentru ala imi risc eu parul si viata? Asta e treaba de fete! Zise Klaus arcuind o spranceana.

**Agnes Marie Lovel** · 20 Jul 2012, 23:39

Mesteca linistita painea prajita, pe langa putinul iaurt, cu care decise sa-si satisfaca papilele gustative. Era la dieta, deci, trebuia sa aiba grija ce mananca.
"O sa trebuiasca sa luati medalionul Intunecat. Am nevoie de el peste o saptamana, sper sa va ajunga timpul."Pe Agnes o trecura fiorii cand auzi. Ea de fapt, era in gruparea lui Kurt. De fapt, era de partea lui Kurt, desi ambele parti vroiau raul suprem. Nu putea sa-si tradeze familia. Toti faceau parte din cate o grupare. Ea isi luase angajamentul de a fi alaturi de prietenii ei, insa nimeni nu o mai contactase. De multa vreme.. ceea ce trezea in ea sentimentul de singuratate, ura, Forever Alone.
"Nu pot face asta!" spuse roscata, trezindu-se brusc, in picioare.
Il privi pe Klaus, si apoi pe Aylee. Ei pareau a fi destul de relaxati. Isi dadu drumul inapoi in scaun, si repeta in soapta:"Nu pot."

"Doar daca.. nu cumva, putem face asta fara ca lumea sa afle. Pe ascuns. Doar nu vrei sa ne dam de gol de pe acum."

**Aylee L. Lovel** · 21 Jul 2012, 00:05

Tacticoasa si deloc grabita, mai lua o gura de ceai, dupa care si scoase din buzunar o tigara neagra cu aroma de cirese. Si-o aprinse si o aproprie de buze, privind contemplativ in jurul sau, in timp ce rotitele mintii sale lucrau la capacitate maxima. Desi de cele mai multe ori era tacuta, nu era deloc proasta. Stia ce implica planul lui Ralph, stia ce putea sa se intample si ce putea pati. Pe langa toate acestea, nu ii placeau oamenii in general. Ii dadeau o stare de neliniste pe care o simtea mereu, chiar daca si-o masca. Mai mult, nu il placea nici pe Ralph si nici pe Klaus, ceea ce ar fi facut dificila munca in echipa si mai mult decat era. Se ridica de pe scaun, facand cativa pasi, insa se stabili rapid in spatele scaunului sau, sprijinindu-se cu coatele de spatarul inalt al acestuia.

-Nu stiu ce sa zic, spuse intr-un final. Am putea face asta, chiar si in secret, zise cu privirea atintita spre soimeanca, insa nu avem de ce sa o facem. Ralph, nu te credeam atat de increzator in oamenii din jurul tau. Doar nu aveai impresia ca o sa ne chemi, o sa ne zici ce e de facut, iar noi te vom ajua? Da-ne motive, santajeaza-ne, fa ceva astfel inat sa fim nevoiti sa o facem! Lupta! Incepu sa strige. Insa vocea ii reveni rapid la normal, urmatoarele cuvinte fiind spuse pe un ton neutru. Altfel eu am plecat de aici. Este prea multa lumina si prea multi oameni.

Zicand ultimele cuvinte, isi apasa tigara in scrumiera, isi impinse scaunul la masa si porni cu pasi inceti inspre usa. Stia ca Ralph o va opri, doar o chemase acolo. Parea ilogic sa o lase sa plece atat de usor. Insa, ce putea spune? Traia intr-o lume doar a ei, in care drama era la conducere, iar oamenii erau niste simple umbre pe care le alungai cu intetind intunericul. Era intr-un fel normal pentru ea sa se poarte poate prea teatral. Insa nu ii pasa de asta. Nu atunci. Niciodata. Tot ce vroia ea era sa fie din nou singura. Toata agitatia aceea o facea nervoasa, chiar daca nu se vedea, iar pe langa asta, se temea sa nu atinga pe cineva, cum ar fi fost Klaus. Era mult prea ciudata starea lui de spirit pentru as-i pune proprii demoni sa se lupte cu ea.

**Klaus Lovel** · 21 Jul 2012, 11:43

Klaus continua sa manance si sa asculte fiecare parere nemultumita a fetelor, insa el stia adevarul, doar trebuia sa se prefaca mai bine. Insa, i era dator lui Ralph, deci trebuia sa faca cum zice. Isi indrepta privirea spre Agnes si zise:
- Mereu te-ai plans si deja incepe sa ma enerveze acel mic grupulet format de Kurt, nu-mi pasa de el dar daca uiti sa faci chestii importante din cauza aluia..scuza-ma, dar inseamna ca iti traiesti viata dupa regulile lui, iar sora mea nu face asta! Zise el gesticuland cu furculita catre ea ca apoi sa mai ia o imbucatura de salam si de suc de dovleac.

O privi pe Dahlia si deja incepea sa-l dezguste dar dadu din umeri absent si dupa ce termina de mancat, caci sigur nu avea sa mai manance nimic pe ziua aceea dar ma rog. Isi indrepta privirea spre Aylee si apoi isi trecu o mana prin par, zicand:
- Pe mine ma scuzati, nu o sa iau parte la asta. Sunt sigur ca Agnes si Aylee se descurca. Zise el si apoi se ridica facand o plecaciune si se facu nevazut.

**Agnes Marie Lovel** · 19 Aug 2012, 21:13

Se ridica de la masa luand-o pe urmele lui Klaus. In timp ce mergea se gandea la numele si prenumele lor. Klaus si Agnes Lovel. Totul avea asa o intonatie.. si ii veni ideea de a cauta candva prin ziare fotografii sau reportaje despre bunicii si strabunicii lor. Cu siguranta ca au fost niste oameni de admirat. Isi indrepta mana alba spre umarul lui Klaus, si-l trase, intorcandu-l spre ea.
"Am venit impreuna aici! Plecam impreuna de aici! Asta ne spunea mama mereu. Sa stii ca in ochii mei tot un pustan de saisprezece ani ai ramas. Nu ma intereseaza ce simti tu pentru Aylee sau pentru Madonna.. sau Dionna.. cum o fi, sau daca o mai iubesti pe Isseult aia. Eu vreau sa fim o familie normala.. Mama s-a intors, ceea ce inseamna ca va trebui sa fim alaturi de ea si de Devoratori. Nu mai conteaza grupurile din care facem parte acum. Renunta, te rog, la orgoliul asta! Intoarce-te cu noi la masa si sa discutam ca mai multi oameni normali..." Umerii i se inmuiara, iar ea isi pleca capul in pamant. Urma o predica a la Klaus sau o imbratisare frateasca? O mega cearta sau o conversatie civilizata intre membrii familiei? Nu vroia sa rezolve toate chestiile acelea de una singura. Nu era pregatita psihic, inca. Ar fi preferat sa lase totul balta. Banii pe care i-ar fi castigat de pe urma acelei misiuni, mandria, faptul ca poate mama lor avea sa vina acolo... insa nu! Mai bine nu. Isi ridica capul, cu ochii plini de lacrimi, si-i sari in gat lui Klaus.
"Te rog.."

**Klaus Lovel** · 19 Aug 2012, 21:19

Se intoarse brusc si o privi pe Agnes in ochi, doar zambi. Nu putea sa-i spuna ca el defapt era santajat de tipul ala, ca defapt viata lui era in mainile nenorocitului aluia si trebuia sa le scoata pe fete de acolo cu orice pret. O prinse pe sora lui de ambii umeri si frateste i spuse:
- Asculta, tot ce fac e pentru binele familiei. Trebuie sa incetezi si tu si mama sa ma mai vedeti ca un pustan de saisprezece ani, am crescut. Sunt un barbat in toata firea si pot sa-mi port si singur de grija, ceea ce nu pot spune despre tine. Stiu ca probabil ma urasti ca te sacai uneori, ca incerc sa te protejez si te cert mereu insa nu-mi pot vedea familia destramandu-se sau sa moara unul dintre voi, i-am promis tatei ceva si asa va ramane. Cat timp el e plecat eu sunt capul familiei, asa ca ati face bine si tu si mama sa va resemnati. Murmura el incet vorbele, astfel incat ea sa le auda si dupa o saruta pe frunte, continuand:
- Imi pare rau, nu pot continua. Insa o sa va ajut din umbra, pustoaico. Spuse el zambind si facandu-i cu ochiul apoi se facu nevazut in soarele dogoritor de dimineata, o lua la pas. Avea de facut o gramada de chestii.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons 1 2 Next » //  / and you realise i was never perfect from the start

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ and you realise i was never perfect from the start