Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

1 2 3 4 5 7 Next »

/ Beside books

Irine chiar se bucura pentru ca baiatul parea interesat de cartea ei dar pana la urma nu cred ca o sa ii placa asa ceva. Oricum avea sa ii spuna dar avea o presimtire destul de proasta in legatura cu asta. Nu dorea sa il plictiseasca pe baiat cu genul de povesti romantice sau ceva de genul dar daca el a intrebat, ea avea sa ii raspunda la aceasta intrebare.
-Pai... este vorba despre o fata care este casatorita de ceva timp cu un tip iar de Craciun aceasta afla ca el o insala cu o alta tipa. Pana la urma de desparte de el si se duce la o prietena de-a sa caruia i-a murit sotul si a ramas depresia pana in acel moment. Barbatul incepe sa isi aduca sotia inapoi dar nu reuseste iar ea se indragoste de un tip prin intermediul ficei sale. Iar fata la care se cazeaza trece prin multe relatii dezastroase iar la final se intalneste cu fratele sotului ei. Este o poveste mult mai complexa, mai ales cand aflii cum acel tip are fica. A fost folosit de fosta iubita pentru ca dorea un copil,el nu stia de el. Iar ea dupa ce a ramas gravida l-a parasit,spuse ea chicotind incet
Era destul de sigura ca l-a plictisit pe baiat si nu avea sa ii placa povestea dar ei chiat ii placea carte si nu putea obliga pe nimeni sa citeasca ceva ce le displace sa sa le placa ceva ce urasc. Ar fi fost imatur si stupid din partea ei.
-Deja te-am plictisit stiu asta. Imi pare rau,spuse ea zambind dulce spre el.
Poate ca baiatul putea sa treaca cu vederea peste aceste minute pierdute si sa nu regrete totusi ca a intrebat despre cartea pe care fata o citea.

• O asculta in liniste, oferindu-i posibilitatea de a-si termina explicatia. Ce auzi, pe de alta parte, il lasa de-a dreptul perplex. Pe langa vaga intrebare conturata in mintea sa (fetele chiar citeau asa ceva?), se descoperi prins in intreaga explicatie. Asta il lasa mai mult decat pierdut. Putuse sa urmareasca firul, dar cand interveni si fiica unuia dintre personaje ceda. Se uita dezorientat la Irine, clipind des. Dupa cateva momente de tacere apasatoare, reusi sa raspunda.
  " Nu, nu m-ai plictisit. Sund doar debusolat... Presupun ca trebuie sa citesc cartea pentru a intelege intreaga actiune."
  Ridica usor din umeri, gandindu-se ca multe lecturi erau confuze si imbarligate dupa doar cateva pagini. Isi amintea de o legenda veche a britanicilor care avea astfel de tangente.
  Alunga imaginea cartii din minte si gandul complicat ce o insotea. Isi propuse sa incerce cartea pe care Irine o citea, desi avea o oarecare teama sa o deschida. Nu-si putea explica. Isi aminti de ultimele ei cuvinte si se grabi sa zambeasca asigurator.
  " Nu ai de ce sa te scuzi" ii spuse sincer.
  

Cand baiatul incepu sa fie debusolat Irine zambii cam fortat pentru ca era sigura ca baiatul nu va intelege actiunea si nici nu ii va placea. Putea fi sigura de asta deci nu trebuia sa mai adauge nimic in plus pentru a schimba parerea pe care o avea baiatul fata de acea carte.
- Da...este cam greu sa intelegi doar dintr-o descriere dar sunt sigura ca actiunea te-ar lasa cu gura cascata. De asta sunt sigura pentru ca si eu am fost uimita de toate astea. In plus mai este o carte care merita citita iar numele ei este Greselile Mirandei. La fel....in asta este vorba de o fata Miranda,se vede in nume care isi cauta iubirea dar tot isi i-a niste baieti dezastru as putea spune iar adevarata ei iubire este chiar sub nasul sau. Asta ni se poate intampla la toti,spuse ea chicotind incet
Era foarte greu cu gusturile baietilor dar pana la urma avea sa ii dea de cap si doritei pe care o avea baiatul fata de carti. Va intelege si ea asta am tarziu.
-Ehh....sper ca vom gasii ceva care sa ne placa la amandoi. Nu este chiar atat de usor sa gasesti un baiat cu aceleasi gusturi ca si ale tale,spuse ea zambind dulce
Nu vroia sa fie chiar negativista dar asta i se parea adevarul si nu putea nega acest lucru. Poate ca asta se va schimba dar nu cred ca in acest moment.

• Aproba cu o miscare inceata a capului. Faza cu dragostea e chiar sub nasul omului era uneori cat se poate de adevarata. Pana la urma, Hawkeye era de atatia ani la Hogwarts, iar cea care 'il atinsese' era o fata cat se poate de plina de conexiuni. Era prietena buna cu cea care il coordonase pe Soimean in inceputuri si aveau ceva tangente in trecut, chiar daca nu-si dadusera seama de ele initial. Zambi numai gandindu-se la asta.
  Toata atentia reveni asupra Irinei.
  " Nu neg faptul ca e dificil. Si sincer, nici nu cred ca sunt doua persoane care au exact acelasi stil, dar seamana. Iar atunci, automat, oamenii tind sa faca compromisuri. Gen' pot sa citesc cartea asta daca tie ti-a placut atata, de exemplu. Si pana la urma, daca citesti o carte, te obisnuiesti cu stilul si, chiar daca nu descoperi neaparat o preferata, realizezi ca ti-a placut. De obicei, mie asa mi se intampla"
  Se intreba pentru o clipa daca fata se referea, atunci cand vorbise de gusturi identice, strict la el sau la situatie in general. Dar realiza ca, indiferent de caz, lucrurile stateau la fel.
  

Mereu i-a placut asta lui Irine, sa citeasca despre dragoste sa stie despre ea si chiar sa o simta langa ea dar a facut multe greseli cand era vorba de asta si nu putea, nu dorea sa o mai dea in bara. Un zambet ii aparu pe chip chiar daca era putin cam trista din cauza asta. Niciodata nu ii prea merse extrem de bine in dragoste dar ar vrea sa schimbe chestia asta din tot sufletul. Se uita la carte si se gandii la persoanele care i-au fost mereu aproape. Poate ca iubirea ei chiar era sub nasul sau dar trebuia sa isi dea seama cine este aceea persoana. Nu stia daca este usor sau daca nu este dar trebuia sa incerce din greu.
-Da ai dreptate cand spui asta. Pana la urma o sa gaseasca fiecare iubirea de care o are nevoie. Ma rog trebuie sa astepti si sa speri si mai ales sa iti dai seama de persoana de langa tine,spuse ea zambind dulce la el.
Era cam ciudat cum mergeau lucrurile dar trebuia sa treci si peste asta. Pana la urma toata lumea se maturiza in unele momente si eu chiar am facut asta. Dar vroiam totusi sa raman un copil si chiar asta am si facut in unele momente, chiar nu mi-a parut rau de chestia asta si niciodata nu o voi regreta.

• Hawkeye ridica din umeri. Se simtea aiurea pentru ca el nu reusise niciodata sa fie atat de 'deschis'. Si niciodata nu a putut fi poetic. El era genul calculat, logic, cu mare respect pentru stiinta. Dar, intr-un final, realizase -cu o oarecare durere in orgoliu, dar si cu un soi de fascinatie- ca stiinta nu putea explica totul. Iar dragostea nu era doar un soi de legaturi chimice petrecute in interiorul unei persoane, in ciuda expresiei cu 'chimia'.
  " Depinde, Irine. Uneori, pot sa astepti, iar dragostea asta sa nu treaca pe langa tine. Uneori e bine sa o cauti chiar tu. Sa te pregatesti sufleteste, sa realizezi cand esti gata si sa pornesti la drum cu gandul ca, in cazul unei infrangeri, stii macar ca ai incercat. Pana la urma, asa sta treaba in toate situatiile."
  Nu e niciodata o pierdere sa incerci. Asta era destul de clar, in toate sensurile posibile si imposibile.
  Il amuza faptul ca statea in biblioteca, vorbind cu o fata despre dragoste. Incerca sa nu se gandeasca la cat de coerent si precis era in explicatia propriilor pareri; nu ar fi cazut bine ca partenerul de conversatie sa nu inteleaga sau sa fie bagat in ceata.
  " Pari sa stii multe despre asta. E doar din carti?"
  

Nu era de usor sa dai de dragoste si nici sa o tii aproape de tine cand doresti asta. Irine stia asta iar cand baiatul incepu sa explice ceea ce avea in minte aceasta zambii. De ce oare? Nu putea gasii niciodata o explicatie logica, coerenta si reala la cuvantul iubire. Pur si simplu era prea greu sau mai bine spsu imposibil. Intr-un fel baiatul avea dreptate, unele persoane doar asteapta si nu isi dau seama cum dragostea trece pe langa ele... asta este marea problema.
- Da ai mare dreptate. Trebuie sa incerci mereu sa gasesti dragostea chiar daca asta inseamna cateodata sa suferi. Pana la urma cazi, te ridici si mergi mai departe. Asa e viata, cu urcusuri si gropi, spuse ea zambind dragut
Niciodata nu vei da de o viata roz asa cum cred unii dar trebuie sa incerci tocmai tu sa o faci din ce in ce mai frumoasa, roz sau cum vrei sa zici. Este doar decizia ta. Gandul ii era in alte parte iar cand auzi din nou vocea baiatului, fata se trezii la realitate. Un mic chicotit isi iesii printre buze iar dupa privirea i se duse catre baiat.
-Ce rost ar avea? Sa vorbesti din carti cand unele nu sunt chiar adevarate. Pana nu simti asta pe pielea ta, nu vei intelege niciodata ce este de capul acestei dragoste. Ca orice fata am avut si probleme in dragoste, nu am ce face, spuse ea amuzata
Cateodata fetele erau ciudate si mai bine spus cele mai sensibile. Ele raman foarte mult ranite in timp ce in unele situatii baietii nici macar nu sufera sau se mai gandesc la fetele acelea.

• Hawkeye pufni usor.
  " Nu am cum sa nu te aprob la asta. Intr-adevar, experienta vorbeste cel mai bine. Dar chiar si asa... Nu conteaza daca o carte iti spune ceva fictional sau real. Importanta este ideea pe care o inveti de acolo. Si sincer, adaptata la propria gandire, te ajuta sa-ti formezi o impresie despre lumea inconjuratoare. Si, fara sa vrei, dispui de o informatie folositoare"
  El intotdeauna mizase pe faptul ca o carte din care nu invatai absolut nimic nu-si avea rostul. Nu conta daca era ceva de beletristica. Chiar si prin contra-exemplele unor actiuni se primea o doza -mai mult sau mai putin sanatoasa- de educatie civica sau macar morala. Si el citise din carti despre curaj. Si chiar daca situatia reala in care vazuse curajul intruchipat in silueta mica a unei copile in fata sa, tot se ajutase, desi nu realizase, de notiunile din carti. Insa, fiecare avea propriul sistem de colectare si filtrare a informatiilor, iar el nu era dispus sa judece. Iar apoi, felul in care parea Irine sa gandeasca era interesant de observat. Putea sa puna pariu ca, in ritmul asta, va veni si ziua in care o va cauta pe Snow pentru a o ruga sa-i arate profilul psihologic intocmit. Asta era micul ei moment de nebunie. Cum prindea o minte sclipitoare, cum alcatuia un profil psihologic.
  Altceva ii veni in minte, complet rupt de subiect. Wagner... Asta nu era nume prea britanic.
  " Ai rude in Germania sau e pura coincidenta?" intreba nonsalant.
  

Continua sa zambeasca la baiat iar cand acesta incepu sa rada s-a bosumflat usor si s-a uitat putin cam nedumerita la baiat. Cand asculta tot ce avea de spus a pus-o putin pe ganduri. Da avea dreptate intr-un fel, dintr-o carte aveai ce invata destul de repede dar ea se refera mai mult la dragoste decat la alte chestii. Ea mereu a recunoscut ca a invatat unele chestii din carti dar cand este vorba de dragoste... erau prea mult explicatii incat nu stia pe care sa o mai creada si pe care sa o asculte. Nu mai dorea sa se contrazica cu baiatul asa ca doar dadu afirmativ din cap, usor dorind sa ii dea dreptate baiatului. Oricum vorbisera cam mult despre carti, adica cam de cand se intalnisera. Un oftat isi iesi printre buze iar cand il auzi, un zambet dulce ii aparu pe chip. Totusi acum ca ii aduse aminte.... putea spune ca ii era cam dor de fratele sau chiar si mama sa. Dar cel mai dor ii este sa fiee o famile adevarata, cum au fost inainte ca tatal sau sa moara.
- Eu sunt nascuta in Germania. O mai am pe mama si pe fratele meu care sunt in Germania. Tatal meu a murit cand eram mai mica iar de atunci mama s-a cam inchis in ea. M-a cam crescut fratele meu. Oricum ma bucur doar ca stau in Germania. Este o tara frumoasa si nu zic doar pentru ca este tara mea natala, spuse ea chicotind incet
Nu dorea sa ii spuna baiatul ceva ce nu il interesa sau ma rog ceva ce nu a intrebat-o. Dar se pare ca cuvintele ii iesira printre buze fara ca ea sa mai aiba ce face.

• Hawkeye o asculta cu atentie si isi inchise ochii pentru cateva secunde. Nu prea avusese de infruntat situatii de genul asta si, chiar daca stia ca trecuse ceva timp de la incident, tot simtea datoria de a face ceva. Nesigur, isi intinse mana si isi odihni degetele pe dosul palmei Irinei.
  " Imi pare rau sa aud asta" murmura incet, serios.
  Insa isi dori de indata de a inveseli subiectul, asa ca asculta fascinat micile detalii. Zambi pisicher, gandindu-se la propriile sale radacini. Un frate deci? Si el avea unul, desi era mai mic. Dar era cel mai bun partener de razboi si lupte copilaresti pe care Hawk avusese onoarea de a-l intalni. Desi in cazul lor, era mai degraba soarta familiei decat orice altceva.
  " Am fost o singura data in Germania. Si e cam singura tara straina pe care am vizitat-o. Exceptandu-le, desigur, pe cele din Regatul Unit. Tatal meu e din Belfast, asa ca ma duc in Irlanda aproape in fiecare vacanta. "
  Isi aminti de stancile inalte si valurile ce le loveau. Si isi aminti de mirosul sarat al marii. Abia astepta sa se intoarca la casa bunicilor. I-ar fi prins bine un meci de Vajthat cu Freddie in curtea din spate.