Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

1 2 3 4 5 7 Next »

/ Beside books

Privirea i se cobora asupra baiatului iar cand aceasta isi puse degetele pe palma sa, obrajii fetei prinsera o culoare rosiatica. II placea mereu cand un baiat era atat de dulce cu ea iar in unele momente chestiile astea o innebuneau. A tras aer adanc in piept si a incepu sa sa se agite usor iar dupa starea ei se calma de-a binelea. Un mic oftat ii iesii printre buze dandu-si seama ca baiatul era foarte dragut si chiar fermeca fetele. Isi duse o mana la frunte, incepand sa o maseze usor... deja incepea sa devina agitata si asta ura in adevaratul sens al cuvantului.
- Ohh super. Chiar ma bucur ca ai ajuns prin Germania. Data viitoare te voi astepta la mine. Te poti antrena cu dragul meu frate. Nu refuza niciodata un duel bun si este destul de bun, fara mila chiar si cu propria sa sora. Inca mai am vanatai de la ultimul antrenament,spuse ea incepand sa rada
Asta era Sebastian al ei, mereu gata de lupta chiar daca lucrul acesta nu ii convenea foarte mult din cauza ultimei chestii care s-a intamplat adica moartea tatal lor intr-o lupta cu vraji. Daca il pierdea si pe el, nu mai ramanea cu nimic. Nimic in adevaratul sens al cuvantului, asa ca isi puse in minte sa se antreneze si sa devina din ce in ce mai buna pentru asta sau chiar sa isi tina fratele departe de pericol.

• Observa felul in care devenira obrajii fetei si casca ochii. Cum naiba facea asta? Isi retrase mana instantaneu, desi incerca sa o faca intr-o maniera cat mai lina. Pur si simplu nu il ducea mintea sa inteleaga cum de fetele faceau chestia asta in jurul lui? Doar nu erau la bun 'fermecate', nu? Pana la urma, Hawkeye era acelasi ghimpe in coaste si nonsalant direct. Doar nu vorbeau serios? Incerca sa nu se mai gandeasca. Aceasta noua posibila 'putere' il speria. El avea propriul chip la care sa se gandeasca si nu avea de gand sa plece de langa delicata blonda, cu ochii aia ciocolatii innebunitori, cu una cu doua. O sa se indeparteze numai daca ea isi dorea asa ceva.
  Zambi stramb cand auzi de antrenament.
  " Pai, sincer, cred ca mi-ar prinde bine. Sunt complet iesit din forma. Toata lumea reuseste sa ma invinga"
  Rase fara sunet, desi incerca sa sune altfel. Sa te jos o fata care lupta de mai bine de patru ani era o chestie, dar sa te infranga o tanca din anul I, era cu totul altceva. Hawk incercase sa nu se gandeasca prea mult la lupta aia. Putea sa traiasca si fara amintirea aia. Nici ca-l interesa prea mult parerea altora.
  

Aproape ca ii venea sa se bata singura cand se gandii la cat de fraiera a putut fii in momentul in care se inrosise. Un oftat isi iesii printre buze iar cand ii vazu zambetul fortat de pe chipul baiatul isi lasa capul pe masa de la bibloteca. Era totul din ce in ce mai prost. Se gandea la ce sa mai zica dar nu prea ii iesise multe printre buze, oricum mai risca sa ii iasa vreo prostie pe gura. Cand baiatul incepu sa vorbeasca se uita usor la el in timp ce isi puse barbia pe maini ca si o pisicuta.
- Imi pare rau. Nu am vrut sa te supar dar vad ca mi-au iesit prostii pe gura si am mai si facut prostii. Sunt cam mica si fraiera. Iar cand este vorba de antrenament... las-o balta. Pareai atat de trist cand ai zis de antenament incat imi vine sa cred ca zici ca ti-ar placea din politele, spuse ea lasandu-si capul pe maini
Un oftat ii isii prinde buze si se gandii cum sa mai schimbe discutia sau chiar situtia. Devenea din ce in ce mai jenanta pentru ea iar gandul asta parca o stresa la culme. Nu stia ce sa mai zica, ce sa mai faca decat sa se injure in gand pe ea insasi ori sa isi dea cateva palme peste fata pana cand avea sa revina deabinelea sau sa ajunga inapoi pe pamant untre trebuia sa fie. Pana la urma ea era Irine, un copil mic care facea prostii.

• Ii veni sa-si dea un sut. Cat mai tare, cat mai dureros posibil.
  " Vorbeam cat se poate de serios in legatura cu antrenamentele. Daca iti arat cate semne am de la ultima lupta..."
  Se intrerupse. Era necivilizat sa se apuce sa faca numere abstracte in fata unei domnisoare.
  Domni linistea. Intr-un final, Hawkeye ofta profund. Nu era bine. Nu era bine deloc. Era prea serios, prea demn, prea matur. Iar el nu era niciodata asa, exceptand situatiile critice. Ce impresie ii facuse oare domnisoarei Wagner? Nu fusese politicos. Mama lui ar fi dezamagita. Ema i-ar trage una peste ceafa si i-ar arunca o privire mustratoare. Fratele lui... Probabil ca ar ridica din sprancene si si-ar tuguia buzele, muscandu-si interiorul obrazului. Orice altceva nu mai conta.
  Isi ridica privirea, cautand irisii albastrui ce contrastau cu roscatul-blond. Zambi stramb si injura in minte.
  " Irine, uite, cred ca am inceput cu stangul... Ce zici? Mai incercam o data?"
  Ranji intr-o maniera tipica lui.
  " Eu sunt Colin Rovson, Ochi-de-Soim. Majoritatea lumii imi spune Hawkeye..." incepu el, sperand ca nu arata si mai mult ca un idiot.
  

Il asculta cu vorbeste dar nu mai dorii sa mai zica nimic. Era cam ciudat cum au decurs lucrurile si ea credea ca este numai vina ei. Cand incepu sa ma analizeze si sa vorbeasca, privirea i se ridica spre baiat iar pe chip ii aparu o expresie intrebatoare. Ce avea baiatul sa zica prin acest lucru. Pana la urma ridica usor din umeri pentru ca nu intelegea nimic dar cand incepu sa se prezinte, Irine incepu sa chicoteasca dragut.
- Ohh deci asta inseamna pentru tine sa o iei de la inceput. Ok... voi incerca si asta. Numele meu este Irine Wagner, din casa Ochi-de-Soim, spuse ea zambind slab
Era cam ciudat acest mod de cunoastere pentru a doua oara pentru ca gresisera directiile de a se cunoaste. Nici nu prea stia care este comportamentul adevarat al baiatului. Incepea sa se mire de modul in care actionase baiatul dar totusi ii placea acest lucru. Nu dorea sa fie rea dar inca credea ca este vina mea.
- Imi pare rau Hawkeye. Este vina mea si multumessc mult ca ai incercat sa fii dragut si sa o i-ei de la inceput, spuse aceasta zambind slab
Il privii in ochi si zambii slab dar totusi o facu pentru ca nu vroia sa fie rea si sa nu isi ceara scuze din cauza greselilor sale.

• Hawkeye ii raspunse la randul sau cu un zambet. Intreaga atmosfera paru sa se schimbe in doar cateva secunde. Cel putin pentru el. La revedere, oh, tu, versiunea prea serioasa, si bine ai venit, stangaciule! Isi flutura mana cu nonsalanta, un zambet pufnit pe buze.
  " Neah... Dar nu-i o problema, Irine! Oricum, pare destul de sigur ca am facut si eu greseli. Am partea mea de vina, dar hai sa uitam de asta"
  Lasa cartea intr-un colt al mesei si se ridica energic de pe scaun. Lucrurile aveau sa se schimbe. Fara doar si poate.
  " Acum, ia spune mataluta... Ai vazut vreodata camera de dupa rafturi?"
  Era probabil o camera la fel de banala ca oricare alta, dar, in mod straniu, pe oricine intreba de existenta sa, numai Soimenii din anii mari il puteau lamuri. Ceva ii spunea ca era legat de pasiunea pentru carti a Albastreilor. Iar acum, era randul sau sa duce, la nevoie, secretul mai departe. Pana la urma, avea o urmasa a Rowenei langa el. Daca ar putea intelege cineva, Irine era aceea.
  

Atmosfera incepu sa se destinga usor usor si ei nu mai erau asa de incordati ca inainte. Poate ca se puteau distra mai mult acum. Ii zambii si ea baiatului iar cand acesta incepu sa vorbeasca a inceput sa dea in sens afirmativ din cap. Desigur acum puteau sa ajunga din ce in ce mai aproape de distractie. Asta era sigur. Cand isi lasa cartea si se ridica de pe scaun, Irine se uita curioasa. Oare ce avea sa faca acum? Cand incepu sa vorbeasca a inceput sa chicoteasca usor iar dupa statu si se gandii putin timp la ceea ce intrebase baiatul chiar daca stia raspunsul.
-Am auzit de aceasta camera dar nu am vazut-o niciodata. As vrea sa o vad, sunt chiar foarte curioasa. Poate o fi o camera in care toate cartile zboara iar cand strigi numele ei sa vina la tine. RAI! Dar totusi... glumeam cand ziceam asta, spuse ea incepand sa rada usor
Nu prea isi putea imagina acel loc in care chiar sa zboare ccartile pe sus si oricum aceea ccamera poate era o camera banala doar ca era ascunsa si asta dadea un timp de tensiune, suspans si curiozitate. Oricum nu toata lumea vazuse aceea camera dar era fericita pentru ca avea sansa sa o vada ea cu ajutorul baiatului. Se pare ca acesta ii va fii si ghid dar nu o deranja asta absolut deloc.

• Hawkeye ridica amuzat din sprancene.
  " Nu stiu de unde ai informatia, dar cine ti-a dat-o nu te-a mintit" chicoti el. " Daca strigi numele unei carti de acolo, intr-adevar vine la tine. Iar anumite carti sunt fermecate incat sa poti intra in actiunea lor. La propriu. Nu doar cu imaginatia. Sunt cartile cu simboluri albe pe cotor. Daca te uiti prin ele, o sa vezi ca au cateva pagini goale la mijloc"
  Porni de-a lungul rafturilor, numarand in minte. Dupa ce ajunse la al saptelea culoar de carti, o lua la stanga si merse pana ajunse la perete. Ingenunche in fata corpului de mobila si isi vara mana in spatele ultimului raft.
  " Persoanele scunde au un avantaj aici" spuse el strambandu-se.
  Persoanele scunde nu erau nevoite sa se lupte cu brate kilometrice. In sfarsit, mana sa pipai o denivelare in forma de carte deschisa. Apasa pe ea si se ridica, scuturandu-si genunchii blugilor de praf.
  Raftul se dadu usor in spate si se rasuci suficient incat Hawkeye sa-si bage mana si sa-l traga intr-o parte. Ii facu semn Irinei sa intre si se grabi sa impinga raftul in urma lui.
  " Ta-daaa, Soimean!" rase el, aruncandu-si bratele in aer pentru a arata incaperea.
  

Cand baiatul incepu sa ii spuna de cartile zburatoare fata mai avea putin si isi dadea cateva palme. Doamne chiar glumise cand spusese de cartile zburatoare care veneau la tine dar se pare ca a citit mintile cuiva sau imaginatia sa devenea relitatea imediat dupa ce termina de gandit acel lucru. I se parea ciudat dar intr-un mod foarte amuzant. Se duse dupa el iar cand vazu cat se straduieste sa ajunga la acel ceva , chiar vroia sa spuna ceva dar nu avea idee ce sa spuna mai exact. Putea sa il ajute daca stia unde trebuia sa puna mana si ce trebuia sa apese. Momentan era ca un soim pierdut in spatiu care afla pentru prima data ca acea chestie care sclipeste este o stea.Cand deschise locul, a intrat repede la indemnul sau iar dupa e inchise locul aceasta ramase uimita de acele lucruri chiar magice.
- Wow... Hawkeye chiar nu imi vine sa cred asa ceva. Deci doamne spune-mi ca visez. Chiar imi place unde mai adus, iti multumsc mult pentru asta. Este foarte dragut din partea ta. Este un vis, adica nu stiu ciupeste-ma. Sau nu, ca ma invinetesc repede, spuse aceasta razand destul de dragut.
Chiar ii placea acel loc,ar fi putut dormii in el daca ar fi avut un pat dar pentru acest moment poate zice decat, no chance.

• Isi flutura mana cu nonsalanta, strambandu-se in gluma.
  " Vai, fii serioasa, Ir!"
  Deveni brusc serios, adopta o incruntatura subreda si isi duse mana la frunte, unindusi calcaiele ca un soldat adevarat.
  " Este o datorie pe care orice Ochi-de-Soim o are fata de orice alt Ochi-de-Soim. Misiune indeplinita, sa traiti!"
  Si trase de umeri in spate, salutand militareste. Isi reveni repede la pozitia lui balanganita, mereu prezenta, chicotind usor. Pana la urma, doar nu vroia sa sperie lumea, nu?
  Porni de-a lungul rafturilor lipite de pereti, cautand sectiunea de care ii vorbise Irinei. Ajunse la jumatate cand se gandi ca probabil e mai indicat sa se intoarca. Probabil ratase rafturile cu cartile specifice. Le vazu in fata si rasufla usurat. Se intindeau pe un intreg perete. Carti cu simboluri din engleza veche, desenate in cerneala alba veche de sute de ani.
  " Astea sunt!" facu el, batand usor cu un deget intr-un cotor. " Ce-ti ziceam mai devreme. Carti in care poti intra la propriu. Desi, daca au proprietatea asta, nu prea mai poti sa le chemi... Nu cum poti cu celelalte. Izvorul secatuit" spuse brusc, ridicandu-si mana.
  Cartea veni in doar cateva secunde, asezandu-i-se comod in palma pentru ca Hawk sa poata sa o tina.