Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Better than ...

Deci, fata cauta pe cineva, desigur pentru a da dovada si in continuare de politelea fata de domnisoare i-ar fi propus acesteea umilul sau ajutor, defapt putea foarte bine sa gaseasca pe cineva fara mare dificultate insa in ultimul timp se cam lasase de slujba si alte chestii, apropo, Ronnie ii spuse ceva de seful sau....se abtinu cu greu sa nu rada prosteste, deja uitase numele acestuia, si nu numai numele ci si aspectul sau, defapt....avusese vreodata pe cineva? nu avea nevoie de munca, banii in banca din seiful sau erau destuli pentru toate, totusi nu merita efort ca sa se gandeasca la asta, toata mintea o concentra asupra domnisoarei care nu parea in apele sale.
Nu...sunt perfect liber sa zbor unde imi doreste inima....sau imi spun ochii, chicoti, scotocind in acelasi timp prin buzunarele pantalonilor un pic cam prea murdari...la naiba....nu suporta sa fie murdar cel putin nu in acel hal. Intr-un final gasi ceea ce cauta si scoase destul de lent un pachetel maro cu tigari. Scoase una lunga si zvelta, demult nu le mai vazuse cand era treaz, sau pe jumatate treaz, o duse la gura si cand dadu sa o aprinda cu varful baghetei, azita o clipa dupa care o smulse dintre dinti si o arunca jos impreuna cu tot pachetul, urat viciu, si era hotarat de ceva timp sa scape de el, nu-i placea faptul ca i se ingalbeneau dintii pe zi ce trece.
Insa se pare ca tu nu esti chiar atat de libera....cine este pentru tine acea persoana care merita atata atentie, chin si osanda din partea ta? Privirea ii era mai mult decat seroasa si tonul vocii deasemenea. Totusi daca ea nu voia sa-i spuna, nu era nici o problema, totusi i-ar fi placut sa o poata ajuta, deci incerca sa se schimbe, si mai exact sa fie mai bun, mai intelegator si mai prietenos cu cei din jur, sa lase drogurile si alcoolul, insa nu-i prea reusea revenind de fiecare data la vechile obiceiuri proaste.

• Ar fi vrut sa se elibereze, sa spuna intregul adevar pentru ca inima sa era incarcata cu prea multe secrete, dar nu stia daca poate avea incredere in el. Il cunoscuse in urma cu zece minute si putea spune de pe acum ca nu era un model de urmat. Dar era totusi prima persoana pe care-o vede in luni si cu care avea ocazia sa vorbeasca.
  'Imi caut sora' spuse aceasta scurt realizand ca baiatul n-o cunostea si n-avea cui sa-i spuna despre dansa.
  Era prea ignorant ca sa-i recunosca numele. Dupont obisnuia sa fie un nume important in lumea vrajitorilor, dar acum era doar o umbra din ceea ce fusese. Doar ea si Helena erau singurele care mai purtau numele acela.
  Stia asta pentru ca-si cautase celelalte rude, dar descoperise ca toate fusesera ucise de Devoratorii Mortii. Se intelegea de la sine ca aveau ceva personal cu familia ei si ca dintr-un motiv necunoscut de ea, singurele persoane in viata erau cele doua surori.
  Numele nu mai avea sa fie transmis niciodata si tot ceea ce se va sti despre familia sa va fi o legenda. O legenda despre o familie bogata ce locuia pe Riviera Franceza si care avea anumite tangente cu Devoratorii Mortii si cu Principatul de Monaco. O familie care detinea foarte multa putere in lumea vrajitorilor si care de multe ori schimbase cursul normal al lucrurilor din viata incuiatilor. O familie care statuse in picioare si rezistase de-a lungul a multe decenii. Care luptase in razboaie si castigasera foarte multa putere politica si militara de-a lungul anilor. O familie care nu s-ar fi crezut vreodata ca va disparea peste noapte.
  
  OOC: Cred ca ar trebui sa-ti faci descrierea la Sala de Primire. (:

Sora? hmm..devenea interesant, avand in vedere ca putea sa jure ca fata asta era singura la parinti, nu intalnise domnisoara mai rasfatata ca ea, ei bine, poate ca nu era rasfatata insa....ba nu...nu era deloc rasfatata, asa ii placea lui sa priveasca sexul opus ca pe niste persoane micute, lipsite de aparare si bombonite chiar daca nu toate erau asa. Inspira adanc, crezand ca la departarea la care se afla de ea o sa izbuteasca sa-i simta mirosul placut, acel iz de parfum pe care cu siguranta nu o sa-l uite niciodata si poate o sa-l insprire la o noua carte. Deschise ochii usor, uitandu-se la ea ca prin ceata, deoarece ramase cu ochii mijiti, genele sale mari inrautatindu-i vederea. Ronney, Ronney...intentionat ii pocise numele pentru a-i demonstra cat de dezamagit este de ea, avand in vedere ca-si crease o alta impresie la inceput. Acum spune-mi, merita cu adevarat?...si inca un lucru...la ce esti gata se mergi pentru ea, pentru a o gasi.. Acestea fiind spuse, se ridica incet, facand cateva vraji pentru a-si reveni si pentru a-si scumba hainele mai repede decat ai clipi, o atinti cu privire apropiidu-se mai mult si incepand din nou sa mearga in cercuri imprejurul ei. Era dispus sa ajute oricand, insa trebuia sa stie ca merita intr-adevar efortul...pentru ca daca nu merita, atunci nu avea rost sa piarda timpul cu ea.
Cand se afla la spatele ei o apuca brusc si destul de strans de incheietura dreapta cealalta mana ducand-o pe talia ei tragand-o mai proape de el astfel lipidu-si pieptul de posteriorul ei, isi cufundase nasul in parul matasos inhalandu-i mirosul placut. Nu ti-e frica de mine? urma o pauza lunga, dupa care ii sopti putin mai bland decat fraza de mai inainte. Ai incredere in mine? ce intrebare stupida...sigur ca raspunsul avea sa fie nu, avand in vedere ca nu se stiau de un car de ani iar fata era destul de secretoasa, dar trebuia sa stie, altfel nu ar fi facut ceea voia sa faca, si pentru prima oara in ultima luna nu era ceva de rau.

• 'Merita cu adevarat?' il auzi pe individ intreband.
  Sigur ca merita. Era dispusa sa traverseze munti si oceane, sa treaca prin gheata si prin foc, sa mearga chiar pana la capatul Pamantului pentru a o gasi pe Helena. In mintea sa nu exista o prioritate mai mare decat aceea de a-si gasi sora.
  'Merita!' spuse viperina ferm.
  Barbatul o apuca strans de incheietura dreapta si ii cuprinse talia cu cealalta mana. Atingerile si gesturile lui erau complet neadecvate, dar fata era prea obosita ca sa se mai lupte. Fusese pentru prea mult prada, vanatul pe care toti il urmareau. Nu mai dorea sa fuga si sa se ascunda de fiecare data. In cazul acesta avea sa ramana si sa-si confrunte vanatorul.
  'Doar zeii mei imi inspira frica. Tu nu esti altceva decat un simplu muritor. De ce mi-ar fi frica de tine?' intreba ea simtindu-si sangele nordicilor curagandu-i prin vene. 'Iar increderea este un lurcru volatil a carui inteles nu-l stiu'
  Isi ridica privirea catre cer pentru a se asigura ca Odin si Freya isi ocupasera locurile obisnuite pe intinderea nesfarsita de constelatii. Zambi cand le vazu ochii stralucitori uitandu-se bland catre Pamant. Se minuna cand vazu cat de tare se intunecase. Cerul era aproape negru, singura sursa de lumina fiind luna.

O trase mai aproape de el tinand-o si mai dur de talia care cu siguranta ca daca ar fi depus ceva mai multa putere ar fi auzit cum ii pocnesc coastele la car de firava si dulce era. Mana care ii tinea incheietura, se trecura usor alaturi de ceaalalta cuprinzand-o total de la spate, si tinand-o mai strans decat era nevoie. Ii inspira parfumul care il facea sa se simta bine, poate mai mult decat bine, il facea sa se simta diferit, insa fericit. Isi duse buzele spre gatul acesteea oferindu-i un sarut scurt. Suntem atat de diferiti...si totusi ne asemanam mai mult decat iti imaginezi. Ii sopti incet oftand mut. O elibera repede din mainele sale pozitionandu-se in fata ei si zambindu-i frumos, poate chiar destul de prieteneste.
Te pot ajuta....sa-ti gasesti sora...facu o pauza iar apoi ezitand un pic la inceput continua daca vrei tu, bineinteles. Isi duse lesne mana in par trecandu-si degetele lungi si osoase prin el, ciufulindu-l bine in fata. Da...bine spus, daca vrea ea...insa aici exista o mica problema, cine ar vrea sa-si petreaca timpul in cautarea cuiva apropiat alaturi de un psihopat alcoolic si narcoman, insa oricate droguri ar fi consumat sau bauturi nu avea de gand sa-i faca rau ei, nu ei, fata care nu fugise speriata de el ca arata prost si ciudat..Isi ridica privirea masurand-o cu limita desigur, probabil ca ea in acel moment era ori uimita la culme sau pur si simplu uitase ce fusese cu cateva secunde in urma, de fapt nu obisnuia sa sarute o domnisoara necunoscuta la prima intalnire, insa demult nu mai simtise sub buzele sale acea piele fina si catifelata pe sub care se zbat fara incetare venele umplute cu sange...sange care ii oferea acea culoare rozalie si apetisanta. Ce pot sa fac pentru tine? sii...apropo, cati ani ai? E tampit sa intrebi o fata cati ani are, avand in vedere ca ea niciodata nu o sa-ti raspunda, insa voia sa se asigure ca diferenta nu era suficient de mare incat sa trezeasca suspiciuni din partea oamenilor cu imaginatia bogata. Nu esti obligata sa raspunzi.

• Te pot ajuta sa-ti gasesti sora. Auzi cuvintele barbatului bantuiandu-i la nesfarsit mintea. Era cea mai intriganta si apetisanta propunere pe care i-o facuse cineva vreodata. Isi linse in treacat buzele si zambi siret. Se entuziasma doar cand ii auzea cuvintele pe care mintea i le repeta la nesfasit si radea ca o copilita doar gandinu-se la ajutorul oferit. Se juca stangaci cu o suvita de par uitandu-se pierduta la vrajitorul din fata sa. Simtea ca au o anumita conexiune, mai complexa decat si-ar putea unii imagina. Radea necontenit aratandu-si dintii albi, iar fata incepuse sa i se aprinda precum focul. Cuvintele lui pareau ca ascund o conotatie ce nu se cadea sa fie rostita in gura mare, un secret stiut doar de ei. Abia daca-i pasa de sarutul lui si de faptul ca aproape-i zdrobise coastele cu strangerea lui ferma. Tot ceea ce vroia de la el era sa repete cuvintele care-i sunasera atat de dulci in urechea sa. Te pot ajuta sa-ti gasesti sora.
  O intrebase daca vroia. De ce ar fi refuzat? Timp de un an isi petrecuse timpul singura. Nu scosese niciun cuvant, iar rasuflarile ii erau numarate. Invatase sa faca vraji non-verbale si sa comunice doar prin expresivitatea fetei. Era constienta ca nu i-ar fi stricat un companion devotat.
  Barbatul mai era curios si in legatura cu varsta fetei. Ea incepu din nou sa chicoteasca cand ii auzi intrebarea si se gandi la raspunsul pe care majoritatea femeilor il dau: O doamna nu se intreba varsta. Analiza propozitia si realiza cat de stupida era. Pana la urma, era sigura, un barbat probabil isi da seama cand ai douazeci sau cincizeci de ani.
  'Abia am facut optisprezece' zise ea intr-un sfarsit.

Deci, optsprezece avea pustoaica..hm..si probabil nu trebuia sa-i ofere acel sarut, pentru ca foarte putine sanse sa fi inteles ea ce insemna cu adevarat avand in vedere ce reactie avusese la el si varsta bineinteles, bun...de azi inainte, se va ocupa el de educatia ei..incepu sa rada si el la acest gand, probabil l-ar fi crezut mai scost din balabale decat era pana acum. Se se ocupe de educatia unui om deja educat...oare devenea paranoic? Scutura usor din cap afisand din nou expresia serioasa...desigur ar fi putut continua sa s distreze, sa o imbratiseze, sa o sarute ori de cate ori ii poftea inima, cu alte cuvinte sa profite de faptul ca e obosita si desigur, mai mica decat el, insa nu intentiona sa-i faca rau sau ceva impotriva vointei ei. Optsprezece...bine. Ii zise el intr-un final incruntandu-se usor. Defapt..nu era deloc bine, ar fi o sinucidere totala sa te pornesti singura in cautarea unei peroane la acea varsta frageda si sa-si faci cine stie ce idei cum ca ar merita acest lucru individul respectiv, toate astea, erau vise de copil, daca ea credea ca o sa-i fie atat de usor in calatoria sa atunci se insela groaznic. Si faptul ca isi permise sa nu-i raspunda la fraza lui demonstra un singur lucru, sau doua, ei bine...ori se simtea jenata sa accepte ajutorul lui, ori se credea prea buna pentru a-l primi de la el.
Spune-mi Ronney...ai nevoie de mine? Poate era prea direct, insa cel putin ramase calm, pentru moment. Desigur, putea foarte bine sa se intoarca si sa plece, fara sa-i mai spuna ceva, obisnuia sa fie un nesuferit, defapt nici nu stia de ce isi mai pierde timpul cu ea, insa ceva il facea sa stea pe loc in asteptarea unui raspuns sau o miscare din partea ei....ceva...orice.

• Rase gandindu-se la intrebarea barbatului. La drept vorbind n-avea nevoie de ajutorul sau, n-avea nevoie de nimeni. Era destul de puternica ca continuie sa infrunte orice-i gandindu-se ca numai astfel isi va gasi sora. Stia ca nu-i trebuie niciun ajutor pentru ca era prea vanitoasa si prea increzatoare in proprile sale puteri pentru a se gandi ca cineva ar putea fi mai bun sau mai puternic ca dansa.
  'Nu am nevoie de tine, dar nu mi-ar strica putina companie' spuse acesta aducandu-si aminte cat de grele i se pareau zilele de drum in care nu spunea nimic si nu-si putea imparti nicio sfarama din sentimente cu nimeni. Zilele cand doar mergea pastrand-o pe Helena mereu in gand si in suflet si visand la clipa revederii.
  Se aseza la loc pe iarba si incepu sa se joace cu inele de pe degete. Le muta fara vreun rost de pe un deget pe altul si le ridica in aer pentru a le putea admira in lumina palida a lunii. Se opri putin la cel in forma unui sarpe incolacit si supina aducandu-si aminte de momentul in care ii fusese daruit de tatal sau cand devenise pentru prima data Sefa viperinilor.
  'Spune-mi ceva despre tine' zise viperina absenta admirand un alt inel ce avea incrustat un smarald destul de mare. Pe acela il gasise cand facuse curat in vechea sa resedinta si a familei sale, Conacul Trandafirilor.

Companie? probabil era o gluma...ei bine, putea fi numit in mai multe feluri..ca fiind un dobitoc, nesimit, si alte chestii insa nu ca un animal de companie, se pare ca exista cate un inceput pentru orice, insa evident ca nu-i placuse faptul ca il numise astfel...sincer vorbind, nu-i zise cuvant in cuvant insa pentru el tot acelasi inteles avea. Ridica o spranceana afisand o expresie mai mult dezgustata decat mirata de cuvintele ei. Cel mai dureros era faptul ca fusese folosit nu doar o singura data, pe post de jucarie sau ca asasin..daca si-ar fi sdus aminte de tot ce facea candva la comanda cuiva probabil ar fi imbatranit cu cativa ani in doar o secunda. Revenind la fata care il intrigase intr-un fel pe care nici el nu-l descoperise insa tot acea fata reusise sa-l dezamageasca total in clipa urmatoare.
Uite care e treaba, fetito...ori merg cu tine in cautarea surorii tale, pe care nici nu o sa ma interesez din ce motiv o cauti, pentru ca asta e treaba ta si in plus nu vreau sa-mi umplu capul cu alte prostii..ori ne luam ramas bun chiar acum si aici... crede-ma nu vreau sa-ti tin companie doar din simplul fapt ca o sa te simti singura...ma enerveaza la culme chestia asta si fii atenta la mine...Se apropie mai mult de domnita care daca avea noroc i-ar fi dobandit din nou acel respect care scazuse considerabil in ochii lui, nasurile lor fiind la distanta milimetrica....o privi in ochi fara nici o ezitare. Nu vrei sa ma vezi furios....deci, sa mai incercam o data...ai nevoie de mine? facu o pauza lunga dupa care continua cu aceeasi duritate in glas, astept un da sau nu.. Nu avea de gand sa-i raspunda la ultima ei replica pana nu-i raspundea ea...iar ceea ce trebuia sa spuna este "da" pentru a afla mai multe despre el, in caz contrar avea sa dispara, fara sa se mai intalneasca niciodata...nu acea obisnuita sa faca tangente cu cei care nu se intelege foarte bine...

• Isi putea simti inima pompandu-i sangele mai repede ca deobicei. Da, si ea era nervoasa, dar din cu toate alte motive. Cum de indraznise individul s-o numeasca fetito? De abia daca-i stia numele, dar era gata s-o judece. Ce stia el despre dansa? Despre toate prin care trecuse? Exista, desigur, o diferenta de varsta intre cei doi, dar vrajitoare nu era nici pe departe o copila neinitiata. Stia mai multe decat si-ar fi dorit unii si era mai puternica decat multi vrajitori.
  Isi ridica din nou privirea la stele si le ceru zeilor sa-i dea raspunsul la intrebarea barbatului. Primul raspuns care-i trecu prin cap fusese nu. Nu, pentru ca se simtea superioara lui si era de parere ca prezenta lui era inutila. Isi pleca capul la loc si atunci vazu ca rochia i se ridicase putin dezevlindu-i genunchiul drept si taiatura monstruasa care-l traversa. Realiza pe loc ca situatia nu era chiar asa cum credea ea, ca avea nevoie de vrajitor. Isi trecu apoi mana peste rochie, acoperindu-si genunchiul pentru ca rana sa nu fie vizibila.
  Cazu pe ganduri incercand sa se decida ce sa-i raspunda. Nu vroia sa-i dea satisfactie spunadu-i ca are nevoie de el, dar nici nu vroia sa se mai minta singura. Avea nevoie de cineva pentru ca pur si simplu nu mai era capabila sa ucida.
  Ii arunca o privire barbatului si se intreba daca ar fi mai multumit sa afle ca are nevoie de el pentru a-l folosi decat ca si-l dorea ca companion.
  'Poate' spuse nehotarata intr-un final.
  Se dadu cativa pasi in spate si continua sa-l priveasca de acolo. Nu stia la ce reactie sa se astepte din partea lui. Trebuie sa te decizi, isi repeta in gand.
  Spuse un 'da' soptit si cobori privirea la sol pentru ca ii era prea frica sa se uite in ochii lui. Stia ca o va judeca, o va crede slaba si incapabila sa descurce singura, dar realiza ca are nevoie de ajutor mai mult decat tine la mandria sa.