Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ born to be wild

**Lexie Stryder** · 14 Sep 2012, 17:00

born to be wild
Yeah, darlin', gonna make it happen
Take the world in a love embrace, fire all of your guns at once
And explode into space

Lexie îşi înconjură corpul cu braţele, încercând să pară mai puţin tensionată decât era. Nu ştia de ce se simţea atât de încordată, parcă pregătită ca Superman să intre pe uşă şi să o lovească cu puterile lui supranaturale. Pufni în sinea ei, întrebându-se dacă nu înnebunise. Cine se gândeşte la Superman ca la un personaj negativ? Sau mai bine spus cine se gândeşte la Superman?

'Nu eşti nebună, îşi spuse, apoi ieşi din dormitorul ei cu un oftat.
Era joi după-masa. Fusese o zi plăcută şi soarele era pe cer încă, încălzind domeniile castelului.
Viperina ieşi din Pivniţa Viperinilor, ajungând în Holul de la Intrare. Nimeni nu era în castel la acea oră. Unii elevi erau încă la ore, iar cei care nu erau sau nu avea detenţie, preferau să îşi petreacă ziua pe domenii cât se mai pot bucura de soare şi căldură.

Viperina aruncă o privire de-a lungul coridorului. Era gol. Zâmbi trist şi continuă să se plimbe, fără să aibă idee unde se ducea, sau cu cine avea să se întâlnească, sau măcar ce voia să facă pe acolo.

OOC: me and Julieta

**Julieta D. Thibault** · 14 Sep 2012, 17:10

Isi scutura roba de praful care se asternuse pe ea si privi in jurul ei, se afla in Padurea lui Dean si incerca sa de-a de medalionul ei disparut, unde naiba avea sa-l gaseasca in imensa padure? Era mostenire de familie, nu i spusese la Ivy de el dar se pare ca nici nu mai trebuia. Se pierduse, de tot! Cum putea sa fie asa neindemanatica si sa piarda un asemenea medalion? Isi dadu o palma peste frunte singura apoi mangaie locul lovit, poate nu trebuia sa loveasca asa tare, sau da? Dadu negativ din cap si continua sa-l caute, insa era obosita si nu mai avea chef.

Se hotara sa se intoarca la castel cu pasi repezi. Zis si facut, insa incepu sa ploua torential si o prinse fix cand era in Curtea Interioara. O lua la pas alergator pentru a nu se uda de tot, insa proasta decizie. Mai rau se udase decat cand ar fi mers cu o umbrela sau cu pasi lenti. Intra in castel si se scutura de apa, lua bagheta si murmura o vraja astfel incat acum era ca noua, la fix. O lua la pas spre coridoarele intunecate si observa o silueta in fata ei, o recunoscu imediat. Se apropie imediat si incet de ea, zicand:

-Lexie?

**Lexie Stryder** · 15 Sep 2012, 19:11

Viperina privi drept în faţă, adâncită în propriile gânduri şi probleme. Nu ştia de ce, însă avea din ce în ce mai des genul acela de momente meditative, în care analiza situaţia în care era şi sentimentele pe care le încerca. Tresări violent când îşi auzi numele strigat din spate. Ştia a cui era vocea, aşa că îşi închise ochii, inspiră adânc ca să se liniştească şi se întoarse lent spre Julieta.

Avea o expresie care dezvăluia răceală, însă avea şi o mică urmă de blândeţe în ea, ca şi cum nu ştia să se decidă asupra sentimentelor. Da, experimentase asta des în ultimul timp. Îşi alungă acel gând din minte şi încuviinţă spre Julieta în semn de salut.

'Julieta,' spuse, pe o voce lipsită de inflexiuni. Drept. Sec. Viperina îşi adânci mâinile în buzunar şi se uită pe fereastră. Grozav. Ploua. Nu se aşteptase la asta dat fiind că acum mai puţin de jumătate de oră fusese cald şi însorit, dar ce putea spune? Natura avea căile ei ciudate prin care pedepsea oamenii. 'Ce faci?'

**Julieta D. Thibault** · 15 Sep 2012, 20:58

O privi pe Lexie si o analiza din cap pana in picioare, era la fel. La fel ca ultima data cand o vazuse, adica atunci la cafenea unde au fost ea, Lexie, Ivy si Evelyn. Se bucurase ca Evelyn le cunoscuse pe Lexie si pe sora ei Ivy, insa preferase sa se retraga la timp ca sa nu le strice buna dispozitie. Nu o afectase aptul ca nu i spusese de bebelusi ci privirea aceea de parca voia sa o stranga de gat sau pe toata lumea, mai bine zis.

Dadu usor absenta din umeri si o privi pe viperina schitand un zambet sec, nu o avea pe Lexie la inima neaparat insa se intelegeau bine cat sa poarte o discutie pe cale amiabila fara sa se certe.
-Uhm, am zis sa fac o plimbare prin castel, am insomnie ca deobicei. Dar tu? Murmura ea in cele din urma cu o voce inceata insa privind si ea pe fereastra, ploaia o luase pe nepregatite ca deobicei.

**Lexie Stryder** · 16 Sep 2012, 02:01

Lexie încuviinţă încet la auzul cuvintelor ei. Insomna era un lucru pe care şi viperina începea să îl întâlnească din ce în ce mai frecvent. Ultimele evenimente din viaţa ei îşi puseseră amprenta asupra psihicului femeii, şi cel mia probabil îi era frică să doarmă. Poate că îi era frică să se desprindă de realitate pentru câteva ore pentru că era probabil ca atunci când se va trezi totul să fie schimbat.

'Ştii tu, mă plimbam,' spuse ea, pe acelaşi ton indiferent.
Se lăsă o tăcere jenantă între cele două şi viperina se simţi brusc ciudat în compania fetei. Nu ştia dacă să spună ceva, sau ce să spună în acel caz.

Privi pentru câteva minute podeaua, apoi se gândi că poate cel mai indicat ar fii fost să se întoarcă în Pivniţă, însă era sigură că Camera de Zi avea să fie plină de lume. În concluzie, cea mai bună alegere era să îşi petreacă timpul cu Julieta. Perfect.
'Cum e Ivy?' întrebă viperina, din nevoia de a face conversaţie.'Artimei?'

**Julieta D. Thibault** · 16 Sep 2012, 20:24

Insomnia pentru ea devenise un stil de viata, insa spera sa se termine odata cand si Cupa inceta. Putea spune ca i placea postul de Sefa de Casa insa era obositor, dar se descurca. Erau doar cateva atributii in plus, se obisnuise cu asta si avea sa mearga inainte indiferent de obstacole sau greutati. Insa, voia si ea sa primeasca mai mult somn decat deobicei, cinci ore era mult daca dormea. Isi duse mainile la ochi frecandu-i incet, o usoara ameteala o lua pe nepregatite insa isi reveni in scurt timp.

Isi ridica privirea catre cercetasa dand usor din umeri absenta nepasatoare, insa intr-un final scoase un oftat lung si zise:
- Nu stiu, nu am mai vorbit cu ea, probabil e bine. Artimei si el la fel, murmura ea in cele din urma schitand un zambet vag, nu stia daca Lexie mai era cu Robb insa avea sa o intrebe, daca o gafa asta era.
- Dar Robb? Kurt? Spuse ea in cele din urma, stiind ca viperina era prietena buna cu barbatul, chiar daca cercetasa nu-l inghitea.

**Lexie Stryder** · 16 Sep 2012, 22:09

Lexie zâmbi trist la auzul cuvintelor Julietei. Îi părea rău că toate acele evenimente o făcuseră pe Ivy să se desprindă uşor de apropiaţi, însă ştia că cel mai probabil îşi va reveni în scurt timp. Ivy întotdeauna îşi revena, indiferent de obstacole sau greutăţi. Avea să fie bine, era sigură de asta.
Viperina ridică uşor din sprâncene când îi auzi întrebarea şi brusc expresia feţei ei se schimbă.

Părea dintr-odată mult mai obosită, mai stoarsă şi tristă.
'Robb e bine, ne înţelegem perfect şi sper să îl revăd în curând, însă nu ştiu ce să spun despre Kurt,' spuse ea cu un mic zâmbet. Nu voia să îi spună Julietei că bărbatul avusese gânduri sinucigaşe, nu voia să spună nimănui asta pentru că era ceva personal şi ar fii fost foarte urât din partea ei să răspândească vorba.

'Kurt trece printr-o perioadă grea, ca şi Ivy de altfel,' se mulţumi să spună. Dar asta trecuse şi acum lucrurile începeau să revină la normal, lumea începea să se liniştească şi totul să fie bine din nou. Se aflau la începutul unei noi etape şi la sfârşitul alteia. 'Dar e mai bine acum.'

**Julieta D. Thibault** · 17 Sep 2012, 20:17

Nu era genul sa povesteasca mult despre viata ei sau despre Ivy ori familia ei. Stia ca Lexie fusese o prietena buna a surorii ei, insa se pare ca ceva le indepartara si nu voia sa se gandeasca la ce. Isi prinse parul intr-un coc lejer, desi frigul se simtea pe coridor. Cu ajutorul baghetei isi dadu jos pelerina si puse pe ea o vesta din blana neagra, frumoasa numai cat sa-i tina de cald. Venise toamna si asta se simtea numaidecat, cel putin cercetasa simtise semnele care prevesteau toamna inca demult si se pregatise pentru asta.

I zambi vag lui Lexie, insa in acelasi timp isi pleca privirea si zise:
-Ma bucur ca..amandoi sunt bine. Murmura ea in cele din urma facand referire atat la Robb cat si la Kurt. De Robb auzise asa vag cateva povesti, insa nu il cunoscuse fata in fata si nici nu tinea mortis sa faca asta. I era oarecum indiferent sa cunoasca oameni sau nu, ea mergea pe premisa "Mai bine mai putini si buni, decat multi si prosti", intotdeauna mergea.
-Banuiesc ca si Ivy o sa-si revina in curand.

**Lexie Stryder** · 17 Sep 2012, 22:09

Lexie încuviinţă din cap în semn de mulţumire. Nu ştia dacă Julieta era chiar interesată de Robb sau de Kurt, mai ales pentru că ştia perfect faptul că ea şi cel din urmă nu se înţeleseseră niciodată, însă aprecia faptul că întrebase. Fie că îi păsa, fie că nu, fusese un gest frumos. Cât pentru Robb, era sigură că cei doi nu avuseseră niciodată vreo legătură, probabil că Julieta nici măcar nu îl prinsese ca profesor pe vremea când predase la Hogwarts.

Lexie o privi pe Julieta pentru câteva secunde. Cercetaşa era o fată frumoasă, cu maxilarul bine definit, ochi căprui şi mari care îi dădea un aspect drăgălaş, nas lung şi drept şi buze bine definite şi roşii.
Mereu i se păruse ciudat faptul că nu semăna deloc cu sora ei, care era mai înaltă şi, deşi extrem de frumoasă şi ea, cu nişte trăsături uşor mai dure, care contrastau incredibil cu ochii albaştri, puri şi sinceri şi cu buclele blonde şi răzleţe.

'Da, cu sigurnţă Ivy va fii în reguşă,' spuse Lexie, conviinsă. Ivy mereu reuşise să se ridice după ce fusese doborâtă şi ştia că la fel va fii şi în acel caz. Viperina ridică din sprâncene, hotărâtă să mute discuţia într-o lumină mai fericită.
'Ştii că se spune că pe acest coridor, tinerii îndrăgostiţi veneau şi îşi puneau câte o bucăţică de pergament pe acel pervaz,' începu viperina cu un zâmbet. 'Dacă următoarea zi, pergamentul era tot acolo însemna că se vor căsători. Dacă nu, se spunea că natura şi vânturile ei erau împotriva lor şi că soartă nu le va fii favorabilă. Bineînţeles, e doar o poveste de-a bătrânilor dar trebuie să recunosc că eu o găsesc chiar romantică.'

**Julieta D. Thibault** · 19 Sep 2012, 20:12

Si ea credea in Ivy, in faptul ca isi va reveni si va reveni la viata ei normala, fara Kurt. Nu stia ce planuri are sora ei, insa nici nu avea sa fie insistenta daca nu voia sa ii spuna, in fond era treaba ei. Isi freca mainile una de alta simtind un aer rece cum i invada tot corpul, insa incerca sa-l ignore pe cat putu. Inghiti in sec si apoi un oftat lung iesi din gura ei insa schita un zambet vag catre Lexie si zise:
-Sunt sigura ca isi va reveni, chiar daca va dura ceva vreme..e o Thibault si sunt sigura ca orice membru al familiei ar face la fel. Murmura ea in cele din urma fiind mandra de numele familiei cat si de familie.

O analiza pe viperina din cap pana in picioare, era genul de fata care era mult mai matura decat parea. Parul blond, ochii mari si trasaturile bine evidentiate ii erau scoase in evidenta si bine punctate. Inalta si cu talie supla, de o eleganta aparte nici nu ziceai ca fusese eleva la Hogwarts, insa acum era profesoara si Sefa de Casa ceea ce ii dadea un aer mult mai matur ca deobicei. Zambi cand auzi ultimele cuvinte ale lui Lexie si apoi zise:
-Ai dreptate, chiar daca e doar o superstitie niciodata nu ai de unde sa stii ce iti rezerva viitorul. Sunt curioasa cate persoane au incercat asta.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / born to be wild

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ born to be wild