Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
1 2 Next »
/ Born to guide. Born to betray.

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 03 Jan 2013, 12:51 by Colin Hawkeye Rovson.)

Born to guide. Born to betray.

-privat-

Poate ca aia nu era cea mai fericita zi a lui Hawkeye. Si poate ca ar fi trebuit sa ramana in pat in acea dimineata. Si poate ca ar fi fost indicat sa se prefaca. Sa-i lase pe ceilalti sa creada ca doarme. Sau ca e mort. In fond, avusese ocazia de a-si face damblaua si o daduse rau de tot in bara.
Desi era un boboc, Ordinul il lasase in sfarsit sa plece intr-o misiune importanta. Conditia era sa nu fie singur. Asa ca fusese 'repartizat' in echipa cu Snow si cu fostul Soimean Spencer Athinkson. Lucrurile... Lucrurile nu iesisera atat de roz, iar actiunea nu mersese conform planului initial. Cei trei fusesera trimisi pentru a verifica o locatie subterana suspectata ca fiind un mic sediu pentru acest grup devastator proaspat aparut pe piata nebunilor. Desi mic si nesemnificativ pentru Minister, reusise sa atraga atentia Ordinului Phoenix. Colin facuse o greseala ce fusese trecuta cu vederea. La a doua nu a mai fost atat de norocos.
Cumva, stia ca nu trebuia sa caute ascunzatoare in Sala Armurilor. Nu intr-un loc in care erau atat de multe chestii ascutite in jur. Nu ca asta ar fi oprit pe cineva sa-si foloseasca magia si blestemele tipice asupra lui, insa era mai bine cand inamicul nu avea idei.
Nu stia de unde aparuse mana ce-l propti de perete, dar stia cui ii apartinea. Umerii sai protestara, lovitura dintre omoplati, inca nevindecata, ii trimise un semnal clar de disconfort. Hawkeye isi inchise ochii. Nu vroia sa priveasca in irisii verzi, plini de manie, pe care ii simtea asupra lui.

**Ema Snow** · 03 Jan 2013, 13:35

" Esti cel mai mare imbecil care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea"
Vocea Emei era joasa, vibranta si periculoasa. Sub calmul aparent, clocotea nestavilita furia. Se resimtea in cuvinte, punctand ocazional vocalele inchise. Incerca sa-l priveasca in ochi, scrasnind din dinti cand baiatul ii tinu inchisi.
Apasa si mai mult cu antebratul in pieptul lui. In ciuda diferentei enorme de inaltime, Ema se dovedi superioara. O parte din mintea ei era preocupata cu ingrijorare. Dupa toate cele intamplate, Rovson inca isi tinea garda jos, lasand inclusiv o piticanie ca ea sa-l tranteasca de perete. Da, recunostea faptul ca atunci cand era nervoasa avea ceva mai multa forta decat de obicei, dar chiar si asa... Ceva ii spunea ca trebuie sa-si slabeasca stransoarea... Rovson isi primise portia de cafteala prin lovitura zdravana dintre omoplati. Iar la el spatele devenise o zona sensibila de cand cu cazatura din Sala Trofeelor. Nu-i plangea de mila. Si ea avea o buza sparta si o taietura deasupra sprancenei stangi de toata frumusetea.
" Uita-te la mine cand iti vorbesc, Rovson!" marai.
Problema nu era legata de greseala lui. Era suficient de lucida in manie ca sa realizeze asta. Problema era legata de trecutul ei. Cand fusese singura in Irlanda, in cautatile ei pe cont propriu, fusese suficienta o clipa de neatentie pentru a fi prinsa. Suferise atunci, opunandu-se cum putea mai bine Devoratorilor dornici de informatii, iar ceva ii spunea ca amintirile asteptau sa iasa din nou la suprafata, in cele mai crude momente. Acum, acelasi lucru se intamplase cu Hawkeye. O singura clipa de neatentie, o singura greseala si fusesera descoperiti. De data asta fusesera norocosi si scapasera doar cu o portie de bataie. Insa o nelinistea gandul ca, daca Hawkeye ar fi fost singur, ar fi avut parte de aceeasi soarta ca si ea.

**Colin Hawkeye Rovson** · 03 Jan 2013, 18:24

Hawkeye isi deschise ochii si cerul intalni campia. Iar daca, in mod normal, cerul infinit domnea deasupra micii campii, de data asta era complet invers. Verdele irisilor Emei parea aproape dracesc cu toate valurile de furie, suparare si -probabil- dorinta de a ucide in el. O privi fix in ochi, de parca avea vreo sansa sa o inmoaie. Ii veni sa inghita in sec si sa inchida ochii la loc.
" Imi pare rau" reusi sa ingaime.
Avusese o miime de secunda de a se bucura de faptul ca presiunea de pe pieptul lui disparuse. Lovitura veni fulgerator, cuprinzandu-i intregul obraz stang. Resimti durerea in toti nervii trupului, iar carnea lovita incepu numai decat sa se inroseasca si sa usture. De fapt, era atat de rau incat ii dadura lacrimile. Se putea compara cu lovitura incasata la cerere de la Nina. Isi duse mana peste obrazul drept, avand senzatia ca se destrama.
Era uimitor! Ema paruse intotdeauna asa mica si lipsita de aparare. In realitate, era la fel de letala ca o Viperina. Gata sa te doboare cand ii radeai in nas. Stia de iscusinta ei intr-ale magiei si ca avea ani de practica in timpul luptei cu Porrin, insa nu se astepta la asa o putere fizica din partea ei.
Ramase nemiscat, uitandu-se la ea perplex.

**Ema Snow** · 03 Jan 2013, 18:56

Nu se putuse abtine. Mana ei reactionase inainte ca logica si ratiunea sa-si ocupe pozitiile. Dar nici ca regreta vreo clipa. Rovson isi merita palma.
" Iti pare rau" incepu ea pe un ton periculos. " Iti pare rau! Ei bine, si mie imi pare rau! Pentru lupta pe care am pierdut-o, pentru vietile ce nu trebuiau luate, pentru faptul ca acum operatiunea Ordinului e compromisa! Stii prea bine ca in toata tarasenia asta punctul forte al planului nostru statea in faptul ca ei nu aveau habar ca Ordinul ii are in vizor! Faptul ca ei nu stiau ca ii cautam! Ghici ce, Rovson! S-a dus pe apa sambetei! Doua luni de informatii pierdute! Duse! Si sunt sigura ca imi pare rau i-ar fi ajutat pe ai tai daca eram nevoita sa le bat la usa si sa le spun ca esti mort! Iar Freddie ar fi mai mult decat multumit sa primeasca un imi pare rau daca se intampla asta!"
Isi ridicase vocea pana la a doua propozitie si deja ragusise pana la final. Putea sa bage mana in foc ca putea fi auzita de pe coridoare.
" Nu are decat sa-ti para rau... Asta nu inseamna ca iti poti rascumpara greseala"
Ce-i drept, Ema nu stia daca intr-adevar era furioasa pe micul moment de neatentie al lui Hawkeye sau pe faptul ca pustiul fusese la un pas sigur de moarte.
Se retrase si il mai privi o clipa cu ura. Ema se intoarse pe calcaie, lazandu-l pe Hawk in mizeria lui. Ea avea sa iasa de tot si din toate. Insa stia ca nu poate. Si nici nu a ajuns bine la usa, cand alte sunete o facura sa se intoarca in loc.

**Colin Hawkeye Rovson** · 03 Jan 2013, 19:10

Fiecare cuvant al fetei taia prin el ca un cutit. Un cutit prin branza, desi asta ar ridica un anumit nivel de duritate. Un cutit prin apa. Fiecare idee pronuntata era o lovitura sub centura. Si cu fiecare silaba, hotararea lui devenea din ce in ce mai conturata, mai stabila. O sa repare lucrurile. Nu mai zise nimic. Nu isi mai permitea. Optimismul lui disparuse complet, lasand in urma un gol rece, calm, cat se poate de neutru. Stia ce are de facut. Si stia ca trebuie sa se ocupe de indata.
In clipa in care Ema ii intoarse spatele, Hawkeye se misca pe langa perete, spre scutul zgariat agatat intr-un colt. Fara sa mai stea pe ganduri, il dadu intr-o parte si deschise cu un scartait mica usa de lemn ce ii aparuse in fata. Il surprinse cat de indemanatic se dovedise in timp ce aluneca spre tunelul din spatele ei.
Meargea repede, alert, grabindu-se sa ajunga la granitele domeniilor. Si era fericit ca stia calea asta. Era mai rapida, mai eficienta. Iar el avea nevoie de orice clipa. Pentru ca stia ce are de facut. Trebuia sa Dispara. Si tocmai din cauza asta trebuia paraseasca bariera de siguranta a Hogwarts-ului. Trebuia sa distruga informatiile pierdute. Trebuia sa se asigure ca nataraii nu vor pune indiciile cap la cap. Trebuia sa afle cate si ce stiau respectivii despre Ordin. Iar el nu avea timp de pierdut.

**Ema Snow** · 03 Jan 2013, 21:43

Pur si simplu casca ochii, ramanand ca trasnita in dreptul usii si holbandu-se cu incompetenta la usita de lemn ce se balanganea usor, deschisa.
In primul rand, ala era un pasaj de care Ema nu-si amintea. Probabil ca nici macar nu stiuse de existenta lui din moment ce se parea ca habar nu avea unde duce. Pasajele de prin Hogwarts erau atat de incalcite si atat de imbarligate incat era dificil de spus. Putea sa o coteasca spre sere ca sa-si schimbe brusc directia spre lac.
In al doilea rand, nu ar fi crezut niciodata daca nu ar fi vazut cu ochii ei ca un inaltagan ca Hawkeye putea incapea printr-un asemenea spatiu. Si ca veni vorba de asta... Nu a crezut ca va apuca sa vada ziua in care Hawk sa nu se impiedice si sa se miste eficient, fara sa ia contact intr-o lovitura macar cu un perete.
Iar in al treilea rand, il stia prea bine pe pusti ca sa nu realizeze ca era ceva murdar la mijloc. Ori avea nevoie de un moment singur intr-un loc necunoscut de nimen, ori... Ema ingheta. Ori avea un plan. Si din experienta, stia ca atunci cand Hawkeye gandea ceva... Nu exista un rezultat bun. Nu cand venea vorba de revansa. Pentru ca asa era Colin.
Nu ezita. Porni pe urmele lui, adresand o rugaciune in minte pentru doamna Rovson, slavind rabdarea pe care o avusese cu un copil ca Hawkeye.

**Colin Hawkeye Rovson** · 04 Jan 2013, 14:25

Pff! Nu, nu plangea. Baietii nu plang. E ridicol! Da, lacrima. Dar numai atat. Lacrima. Si nu, nu era din cauza celor intamplate si nici din cauza loviturii suportate la spate. Fii serios, baietii nu plang din cauza durerii! Pff, ce prostie! Nu. La el era din cauza... din cauza alergatului, da! Aerul rece ii intepa ochii. Clar?
Isi sterse fata cu maneca si continua sa inainteze cu pasi rapizi prin tunelul lipsit de lumina. O sa faca lucrurile asa cum trebuie. Nu era prea sigur de metoda pe care si-o dorea sa o foloseasca. Poate ca daca s-ar strecura in interiorul sediului... Stia deja unde ar trebui sa caute si nu i-ar lua mult. Cand fusese cu Ema si cu Spencer, deja verificasera mai mult de trei sferturi din locatie. Mai ramasesera probabil doar doua incaperi. Si daca avea norocul sa nu isi fi schimbat sistemul de turele de paza, stia deja cum ar putea sa intre neobservat. Asta era!
Se opri in dreptul unui grilaj si ingenunche pentru a-l desface. Dupa cateva secunde in care mainile lui Hawk se agatasera cu eficienta de micile piedici -spre marea lui surprindere- grilajul pica intr-o parte. Soimeanul se strecura afara, intampinand tufele inalte de langa gardurile scolii. Se uita o clipa la cei doi mistreti aurii inaripati si impinse poarta, Disparand.

**Ema Snow** · 05 Jan 2013, 18:58

Inainta cu dificultate prin tunel, avand mereu senzatia ca totul se va prabusi in jurul ei, lasand-o blocata acolo si uitata de lume. Si nimeni nu va stii unde sa inceapa cautarile. Se vazu nevoita sa-si intinda mainile pentru a simti peretii in jurul ei si sa poata urmari traseul coridorului. Prea, in mare, drept. Usoare ocolisuri si modificari de directie -ordine pe care Ema nu o putu retine- insa nimic altceva in rest.
Lumina paru sa patrunda de undeva din fata, slaba la inceput, dar din ce in ce mai puternica cu fiecare pas. Era o lumina constanta, iar Ema se ruga sa sa nu fie altceva decat lumina naturala sau cea de la bagheta lui Hawkeye. Ultima, daca nu cumva pustiul facuse ca ea si mersese pe bajbaite.
Curand, se trezi in fata unui grilaj dat intr-o parte. Dragut. Rovson nici macar nu se gandise sa il puna inapoi. Poate ca pustiul chiar se grabea. Ceea ce o ingrijora si mai mult. Dadu cu privirea de cateva tufe inalte, putin cam neingrijite -ok, poate mai mult- ce incercau din rasputeri sa acopere zidurile groase si inalte ce delimitau domeniile Hogwarts-ului. Prinse cu coada ochiului stralucirea celor doi mistreti, insa isi urla plamanii incercand sa-l opreasca pe pusti.
" Hawk!"
Strigatul ajunse prea tarziu, caci el deja Disparuse. Ema lovi cu piciorul in pamant si isi scoase bagheta.
" Drace!"

**Colin Hawkeye Rovson** · 11 Jan 2013, 22:08

Nu avea de gand sa stea si sa se uite. Cu actiunea asta in minte Aparuse pe straduta jegoasa. Si cu actiunea asta in minte se uita sfidator la cladirea cin fata sa. Fusese aici inainte, desigur. Statuse doua ore acum cateva nopti, incercand, alaturi de Ema si Spence, sa-si dea seama cum functiona interiorul si sistemul de paza al micutei organizatii -desi ceva ii spunea ca numai micuta nu era. Stia cum sa intre, stia cum sa arata interiorul si era destul de sigur ca nemernicii aveau un sistem de pastrare a datelor sau ceva.
Isi freca mainile, incercand sa le incalzeasca si isi lua bagheta, pregatit sa intre inauntru. Daca ar fi fost acum pisica, ar fi fost cea mai buna deghizare. Nu era usor de reperat si, chiar daca gresea, cine s-ar panica la vederea unei pisici? Sau poate... Daca ar avea o pelerina invizibila, lucrurile ar fi mult mai simple. Nici macar smecheria de cameleon nu functiona aici. Ii reusise atunci cand calatorise cu Irine in viitor deoarece avusese o resursa brusca de putere. Asta era tot spilul.
Atentia i-a fost atrasa de garzile ce treceau. El se lasa mai aproape de pamant, privind cu atentie. Trecura si nu-l observara.
Nu mai ezita. Hawkeye traversa strada in umbrele noptii si intra in cladire, hotarat sa indrepte situatia.

**Ema Snow** · 11 Jan 2013, 22:19

Poate ca degeaba se invartea de colo-colo, ridicand tonul in fata unui glob de lumina ce plutea cu nonsalanta in aer.
" Athinkson! Il poti gasi? Da sau nu" repeta pentru a mia oara intrebarea, pierzandu-si rabdarea.
Chestia cu globurile de lumina ce-ti permiteau sa iei legatura cu cineva era, intr-adevar, o chestie inteligenta. Pe de alta parte, se putea dovedi din calea afara de enervanta. I-ar fi placut ca Spencer sa nu mai piarda atata timp cu detalii inutile. Orice secunda pe care ea o petrecea in acel loc scadea sansele ca Hawkeye sa mai iasa viu din toata povestea. Si orice secunda pe carea ea o petrecea acolo rupea bariera ei fizica. Simtea ca o sa cedeze in curand. O sa se prabuseasca si o sa inceapa sa regrete. Iar pentru asta va avea timp mai tarziu, cand Hawkeye va fi in siguranta. Daca ea ceda, nu va mai putea continua. Iar asta nu era bine. Daca nu-l ajuta ea, atunci cine.
" Nu e in Hogwarts, Emm" veni un final intarziat din glob, ceea ce nu facu decat sa o enerveze si mai mult.
" Stiu ca nu e in Hogwarts, idiotule! Daca era in Hogwarts nu ar mai fi avut nevoie sa paraseasca teritoriul unde nu poate Disparea!" aproape ca latra cuvintele.
Trebuia sa-l gaseasca pe Rovson. Daca ii trecea prin cap nebunului sa... Ema incremeni, privind cu ochi mari in gol. Ce facea Hawk cand gresea? Se revansa. Facea tot posibilul sa dovedeasca ca poate duce un lucru la bun sfarsit. Isi agita bagheta, pornind sa iasa pe poarta.
" Nu mai conteaza. Cred ca stiu unde e. Athinkson, vreau pe cineva la Casa Cumplita. Sa fie pregatiti pentru orice"

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor 1 2 Next » //  / Born to guide. Born to betray.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
1 2 Next »
/ Born to guide. Born to betray.