Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Gringotts / burn them alive!

**Ivy Thibault** · 12 Feb 2012, 18:14

Ivy se cutremura la spusele lui Carsten. Acel obiect era periculos fara nicio indoiala. Nimic la care sa nu se astepte oricum. Incerca sa-l prinda pe barbatul care se impiedicase la cativa pasi de ea. Din pacate, era mult prea lenta pentru asta. In schimb Daria reusise sa se apropie de el si, in cateva secunde descoperise si obiectul de care se impiedicase.

Sa fie sabia? Oare era cea reala? Oricum ar fi fost, Daria o ridica cu ambele maini. Si apoi incepu sa ameninte.
Nu faceti un pas,nici unul din voi,in caz contrar frumusica asta o sa va despice gaturile. Nu glumesc. spuse fata varcolac.
Extraordinar. Ivy nu mai vazuse asa ceva. Sabia aceea o atragea spre ea. O chema spre moarte. Singurul lucru cu care viperina nu se intelegea deloc era faptul ca acea sabie se afla in mainile Dariei, si nu ale ei.

Acum intelese clar ce spusese Carsten. Sabia era un obiect intunecat extrem de periculos. Si in mainile Dariei devenea o arma mortala, daca nu pentru barbat, atunci pentru Ivy cu siguranta. Stia ce va face femeia varcolac mai departe. Ii va omori pe cei doi [sau poate ca il va cruta pe Carsten] si va fugi cu sabia inainte sa o poata prinde cineva. Viperina inca privea scena cu ochii mariti de surpriza.

"Daria, pune sabia jos." incerca Ivy, fara sa se miste un inch. "Nu face ceva stupid."
Inchise gura. Isi dadu seama ca daca mai continua sa voerbeasca aceea sabie ii va taia gatul in mai putin de o secunda. Se uita la Carsten, gandindu-se daca lui ii era macar frica. Barbatului nu ii era niciodata frica de nimic.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 13 Feb 2012, 15:33 by Kurt F. Malfoy.)

Se ridica de pe podea incet,privind inspre femeia care ii ameninta pe el si pe Viperina. Incerca sa se calmeze. In sinea lui nu exista decat un singur gand si anume sa o tina pe femeia-lup departe de Ivy. Stia ca el era prima ei tinta din cauza neintelegerilor din trecut. De aproape saisprezece ani rivalitatea dintre el si Daria era ceva normal,evident,desi incerca sa se minta pe el insusi,spunand ca era doar ceva trecator,ceva prostesc. Totusi,trebuia cumva sa faca ceva,orice. Nu vroia ca Ivy sa fie ucisa,ea nu avea nici o vina. Era intre el si varcolac.

Se apropie de femeie,tinand mainile ridicate in sus. Incuiatii faceau asa cand erau amenintati cu arma,dar nu putea spune ca situatia nu era una identica. Facu alti cativa pasi apoi se puse in genunchi in fata ei,privind-o umil si resemnat.
Stii vorba aia ''poti fi un erou mort sau un las viu''? E o prostie. Privi furia din ochii ei si realiza cat de mult il detesta. In acelasi timp,in spatele lui,sunetul scos de bataile inimii lui Ivy aproape ca ii spargeau timpanele. Privi peste umar,ordonandu-i viperinei sa nu se amestece. Un deces era de ajuns in acea zi.

De la ochii lui Daria,isi muta privirea inspre usa. Fata in fata cu el. Varcolacul era asezat putin...intr-o parte,astfel incat el ar fi putut iesi cu usurinta din seif daca usa ar fi fost deschisa. Ivy ramase calma,ba chiar incerca sa negocieze,sa o calmeze pe femeie.Asta era cea mai mare greseala a ei. Vorbise. Cuvintele nu insemnau nimic. Faptele,pe de alta parte... Asa ca nu statu mult pe ganduri. Stia ce avea de facut. Confringo. Usa seifului exploda brusc iar cativa goblini se indreptara imediat catre locul de unde izbucnise focul. Adica seiful unde se aflau cei trei.
Fii o catelusa cuminte si renunta acum.

**Ophelia Wilde** · (This post was last modified: 13 Feb 2012, 15:48 by Ophelia Wilde.)

In clipa in care Carsten se aseza in genunchi in fata ei,intreaga fiinta ii fu cuprinsa de o mandrie inimaginabila. O aroganta aparte ii invada acum fiecare celula din corp,facand-o sa se simta ametita,ca si cum o betie dulce ar fi invaluit-o din cap pana in picioare. Era atat de bine ca viata unui om sa depinda de tine. Mai ales cand acel om nu era cu nimic mai prejos decat un vierme. Nu vroia sa il ucida brusc,repede. Merita o tortura lenta,un chin care sa i se para vesnic. Ranji demonic,indreptand putin varful sabiei inspre umarul sau.

Isi indrepta apoi privirea inspre Ivy care ramase pur si simplu ingrozita sau cel putin asa i se parea. Tot timpul crezuse ca era ceva ciudat intre ei doi.Da,cu siguranta fusesera impreuna sau tinusera unul la altul,enorm. Aceste sentimente ii trezeau o sila autentica,poate pentru ca nu tinuse niciodata la nimeni. Aceste ganduri contribuira la sporirea neatentiei si aproape ca se sperie cand auzi explozia din spatele sau. Uitase de vrajile non-verbale,la care barbatul era maestru.
Nenorocitule!

Goblinii ajunsera in scurt timp in dreptul seifului,privindu-o direct pe ea. Doi dintre ei se indreptara inspre usa seifului,cu scopul de a o captura. Acum ori niciodata. Trebuia sa il ucida acum sau sa se sacrifice pe sine. Nu trebuia sa fie prinsa si trimisa la Azkaban,nu fara a muri el mai intai. Se napusti asupra lui Carsten,dar nu ii taie gatul,ci ii infipse sabia adanc in abdomen,apoi facu acelasi lucru cu cei doi goblini. Sabia ii cazu din mana,din moment ce ucise deja cateva persoane. Isi luase 'partea ei de sange' iar ea trebuia sa scape cumva,cat mai repede.
Ne vededem...cat de curand.Depinde daca supravietuiesti sau nu,Carst dragule.
Rosti repede aceste cuvinte apoi se facu nevazuta,folosind o vraja de Disparitie.

**Ivy Thibault** · 13 Feb 2012, 17:14

In momentul in care Daria il injunghiase pe Carsten, genunchii lui Ivy cedara, iar fata cazu la pamant. Poate ca oricum acesta era cel mai bun lucru de facut pentru ca Daria mai injunghiase inca doi goblini si fugi, fara sa-i arunce vreo privire.

Viperina plangea. Adica ii curgeau lacrimi, chiar daca suspinele mai puteau astepta. Se tara pana la Carsten si privi rana cu scarba. Nu era Vindecatoare si habar nu avea ce sa faca. Rupse jumatatea de jos a rochiei sale si o apasa de rana. Apoi ii privi fata lui Carsten si se ingrijora cand vazu cat era de palid.

Goblinii veneau. Si inca repede. Ivy il ridica pe Carsten, sustinandu-i toate greutatea pe un umar care trosni puternic. Ceea ce nu era chiar foarte bine pentru ca viperina tipa si il scapa pe barbat. La ce iti mai trebuiau oase daca se rupeau asa de usor. Ivy incerca sa ignore durerea si il sprijini pe Carsten de celalalt umar, mai cu grija. Apoi, se grabi spre iesire. Si era aproape cand isi aminti motivul pentru care se aflau aici.

Sabia zace intr-un colt al camerei, aruncata de varcolac. Ivy il lasa pe barbat o clipa sprijinindu-se de perete si fugi sa o ia. Dupa aceea reveni si il ii spuse lui Carsten ingrijorata:
"Ce facem? Nu mai putem iesi. Vin prea repede."

**Kurt F. Malfoy** · 16 Feb 2012, 14:48

In clipa in care fusese injughiat,aproape ca simtise cum onoarea si viata sa atarnau fiecare in balanta. Fusese practic pus la pamant de o femeie,iar rana provocata de ea ar fi putut si mortala. Tocmai liderul Deathly Hallows sa pateasca asa ceva? Nu ii pasa de viata lui ci mai degraba de felul in care subalternii aveau sa il priveasca. Dar pana acolo trebuia sa iasa din cladire,alaturi de Ivy. Faptul ca aceasta ii bandaja rana nu ajuta cu nimic. Continua sa sangereze,parca ceva mai puternic decat pana in acea clipa. Ii auzi cuvintele dar din cauza durerii ii lua ceva timp pana sa isi stabilizeze ritmul respirator,calmandu-se,pentru a-i raspunde astfel:
Arde-i de vii!

Era cea mai buna solutie. Ori ucideau,ori erau ucisi. Era mai importanta viata lor sau cea goblinilor,a creaturilor care ar fi trebuit sa pazeasca seiful - si aici era vorba si de tot felul de monstrii uriasi. Misiunea lor fusese usoara,poate chiar prea usoara din punct de vedere al securitatii insa el nu realizase faptul ca avusesera in tot acest timp o bomba cu ceas alaturi,iar cand ura Dariei exploda,lucrurile se complicasera de-a binelea.
Isi ridica privirea asupra ei,zambind in coltul gurii. Nu trebuia sa isi faca griji pentru el. Carsten iesea de obicei din orice situatie. De obicei,dar exceptiile puteau sa apara oricand. Te rog,ucide...pentru mine. Nu stia daca ii cerea prea mult sau prea putin,cert era ca ii cerea ceva necesar.

**Ivy Thibault** · 16 Feb 2012, 17:50

Asta era prea mult. Poate ca ucisese cativa oameni inainte, dar in mod indirect. Ajutase la procurarea obiectelor de care aveau nevoie. In schimb niciodata Ivy nu credea ca va ucide pe cineva asa. Si nu voia sa o faca. Se gandi cu atentie la fiecare posibilitate. Ori erau prinsi si probabil [sigur] vor fi ucisi. Ori ucidea ea cel putin o duzina de goblini ce veneau acum spre ei.

Trase de mai multe ori aer adanc in piept. Nu-i va ucide. In niciun caz.

Si atunci intrara cel putin sapte goblini inarmati pana in dinti.
Ivy arunca de mai multe ori vraja Stupefy, pe unii care ajungeau prea aproape ii scoatea din joc cu forta fizica. In cinci minute toti fura pe jos, iar viperina respira greu. Il ajuta pe Carsten sa se ridice si iesi repede din seif. Stia ca nu va mai dura mult pana cand alti goblini vor veni. Auzea deja harmalaie.

Se grabi cat putu de mult, sprijinindu-l pe Carsten. Nu mai Disparuse niciodata, dar stia ca acum era momentul. Se temea doar sa nu ramana ceva picior, mana, cap in urma.
Iesi pe coridorul lung pe unde intrasera si fu mai mult decat usurata sa descopere ca era gol. Toti se stransesera in seiful jefuit. Ivy se grabi si incepu sa fuga, tarandu-l pe saracul ranit dupa ea.

Ajunsesera pe Alee repede, si viperina simtea ca ii vine rau. Nu aveau timp si energie sa fuga mai departe.
Ivy il stranse pe Carsten de dupa talie si Disparu.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 16 Feb 2012, 18:25 by Kurt F. Malfoy.)

Realiza faptul ca daca ar fi ucis mai multe persoane,atunci ar fi fost cu siguranta trimisi la Azkaban. Sau ar fi trebuit sa fuga pentru a nu fi prinsi asta insemnand ca ar fi trebuit sa o poarte pe Ivy peste tot sau mai bine zis sa ii spuna unde sa se duca,tarandu-se dupa ea. Pentru a nu mai fi o povara,incerca sa se sprijine ceva mai bine de ea dar in final nu reusi decat sa alunece si mai mult,lasandu-si mare parte din greutatea corpului pe ea. Isi ceru scuze apoi,dandu-si seama ca vroia sa foloseasca o vraja de Disparitie aproape ca tipa de frica. Da,si lui ii era teama ca nu cumva sa ramana ceva in urma,dar in final trase aer adanc in piept si ii facu semn sa mearga mai departe. Inchise ochii,asteptand.

Auzi cateva pasari cantand apoi liniste. Deschise ochii,privind in jur. Era intr-o camera. Intr-o camera cu geamul deschis. Geam deschis? Asta insemna ca putea sa isi dea seama unde se aflau. Privi in jos,observand robele de culoare verde sau rosie si cateva maturi. Viperini si Cercetasi care se luptau pentru cine avea sa foloseasca terenul de Vajthat ziua urmatoare. Suntem la Hogwarts. Sigur nu e camera ta. Incepu sa se tireasca pe podea,fiind prea ametit sa stea in picioare. Deschise usa. E Turnul Adultilor. E bine,e bine. Stam aici la noapte. Nu ne miscam. In zori vei cobori si te vei comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ce altceva ar fi putut face?

**Ivy Thibault** · 16 Feb 2012, 22:55

Ivy nu avea nicio idee unde mergeau. Se gandise la Hogwarts si mai multe incaperi ii trecusera prin minte. Nu apuca sa se ingrijoreze, ca cei doi Aparura in Turnul Adultilor.
Il auzi pe Carsten vorbind si intelese ce spunea doar cu cateva minute bune dupa ce termina. Era atat de fericita ca reusise sa Apara. Si pe langa asta, simtea o usurare aproape dureroasa. Nu crezuse ca va scapa in viata.

Dar cand intelese vorbele lui, ramase blocata. Cum??
"Ce??" aproape ca tipa ea, dandu-si glas gandurilor. Apoi cobori vocea: "Mai sunt cateva ore bune pana la rasarit si tu ai nevoie de ajutor." spuse ea, aratand spre rana. Stia ca barbatul nu putea sa o opreasca in starea in care se afla.

Lua o franghie pe care o gasi aproape si il lega pe Carsten de scaun. Il verifica temperatura. Ardea.
"Imi pare atat de rau. Vin imediat." spuse ea, stergandu0i transpiratia de pe fata cu maneca.

Apoi tasni afara din Turn. Nimeni nu o prinse. Fu atat de surprinsa ca nici macar in Aripa Spitalului nu era nimeni. Luase aproape tot ce gasise. Poate Carsten stia ce trebuie facut cu ele. Se intoarse in Turn in zece minute.

Si se arunca in genunchi langa Carsten. Imprasite medicamentele pe jos si incerca sa le descifreze etichetele.

**Kurt F. Malfoy** · 17 Feb 2012, 13:11

In numele lui Merlin,fatuca asta profita de faptul ca el era ranit! Cand il legase de scaun aproape ca ramase inmarmurit,aproape ca tipase. Era ca si cum ar fi retrait pentru cateva clipe seara aceea ingrozitoare.Pentru o clipa se simtise pur si simplu violat. De o fata? Da,posibil,deoarece el se gandea intotdeauna la cele mai ciudate scenarii. Insa cand o vazu iesi din camera,el ramanand legat de scaun,isi dadu seama ca vroia sa il ajute. Privi putin in urma ei apoi cobori privirea in pamant,sperand doar ca ochelarii sa nu-i alunece de pe nas si sa se sparga. Ar fi fost a treia pereche in saptamana aceea.

O observase venind inapoi si aproape ca incepu sa tipe la ea dar cand vazu medicamentele,se calma. Stia ca nu era o Videcatoare si ca nu avea habar de ce insemna medicina. Daca ma omori,jur sa te bantui toata viata. Oricum te bantui si viu,deci... Ranji sardonic apoi o ruga sa-l elibereze pentru a-i fi mai usor in a o ajuta sa gaseasca medicamentul potrivit. Nu pot afla decat daca testez pe mine. E cel mai simplu. Daca am dreptate,sunt ok,daca nu,mor. Simplu,nu? Incepu din nou sa rada,la fel de nebunesc si ciudat ca intotdeauna.

**Ivy Thibault** · 17 Feb 2012, 15:35

Ivy scoase limba copilaresc cand auzi vorbele lui Carsten.
"Incerca sa nu ma enervezi, Carsten. Daca nu ai observatul tu esti cel injunghiat si legat de un scaun." ii spuse Ivy.

Dar totusi il dezlega repede si ii inmana medicamentele pe rand. Astepta cu sufletul la gura sa se intample ceva. Si daca murea intr-adevar? Viperina isi alunga gandurile negative din minte si isi indrepta atentia din nou spre barbat.

Dupa vreo cinci pastile pe care Carsten le inghitise repede, Ivy observa ca hemoragia se oprise. Ii desfacu cu grija camasa barbatului si ii studie rana.... ce se inchidea sub ochii ei. Viperina se indeparta putin de Carsten. Era foarte sigura ca va fi nervos pe ea, in mare parte din cauza ca il legase de scaun si fugise prin Castel dupa ce jefuisera banca Gringotts. Ii zambi vinovata.