Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ camera necesitatii

Nu era numeni pe coridoarele intunecate ale castelului. Probabil toti erau in cemerele de zi facandu-si temele.Sau nu chiar toti.
Sophia se plimba singura pe holurile de la etajul 7. Iesise din camera cercetasilor pentru a se plimba putin. Era noua si nu cunostea castelul asa ca tot ce putea face era sa hoinareasca.
Se opri in dreptul unei ferestre mari si privi cum soarele se ascunde incet dupa copacii din padurea interzisa.Era un peisaj mirific. Chiar daca nu parea genul de fata care sa fie impresionata de astefel de lucruri, ei ii placea foarte mult.
La cateva ore dupa apusul Soarelui Sophia statea in acelasi loc. Nu se putea ridica, statea si se gandea intruna la fratele ei care a murit in timpul unui duel.Atat de mult ii placea sa priveasca apusul impreuna, dar acum nu mai era cu putinta.
Cateva lacrimi argintii ii aparura in coltul ochilor cand auzi pe cineva mergand pe hol. Era de mult trecut de ora stingerii si nu ar fi trebuit sa se afle pe coridor asa ca se ridica si da sa fuga. Cand se intoarce vede pe peretele din spatele ei o usa mare din lemn masiv pe care nu-si aminteste so fi vazut inainte. Pasii de pe hol sunau din ce in ce mai tare asa ca deschise usa si intra fara sa faca nici un zgomot.
Camera era foarte ciudata. Era prea mica pentu a fi o clasa si prea mare pentru a fi un dulap de maturi.Inauntru erau doua scaune si o masuta mica. pa masuta erau cateva prajiturele.
-O, prajituri. Chiar imi era pofta. Sper ca nu se supara numeni daca iau si eu una, vorbi Sophia cu ea insasi
Obisnuia sa faca asta des, pentru ca nu prea isi facuse prieteni.
Dupa 5 minute de asteptere hotari sa iasa pentru ca era sigura ca nu mai e nimeni pa hol. Deschise usa incet si iesi tiptil. Dar se pare ca se inselase.
In spatele ei pe hol era o silueta neagra si inlata....


Ooc: primul meu rpg. Il rog pe cel care va poata dupa mn sa nu ma certe prea tare

OOC: E foarte bine pentru primul tau RPG, nu'ti fa griji

Bell vazu o fata iesind din Camera Necesitatii, si incerca sa nu faca prea mult zgomot pentru a n'o speria.
"-Hey, salut!" ii sopti ea, dar fata tresari ingrozita.
"-Buna.." balbai ea.
"-Eu sunt Bell Evans, incantata de cunostinta" ii spuse cercetasa.
"-Sophia Mason" sopti ea zambind.
"-Nu ai somn?!" chicoti Bell, prinvind'o pe noua fata.
"-Se pare ca nu, dar tu??" o intreba Sophia.
"-De obicei, colind coridoarele noaptea. Nu pot dormi, iar sunetul pasilor in linistea profunda ma linisteste" murmura Bell.
"-Nu ar fi mai bine daca ne'am intoarce in camera?? Daca vine cineva" propuse Sophia, iar cele doua intrara in incapere.
De data aceasta, erau doua fotolii si o masuta pe care se aflau cateva carti.
"-Asa, acum suntem in siguranta" spuse Bell, asezandu'se pe unul din fotolii si invintand'o pe Sophia sa ia loc. "Deci, cum ti se pare la castel??"
"-Pai, e foarte frumos. Locul asta e plin de magie, peste tot unde ma duc, Nu mi'am inchipuit niciodata ca voi avea sansa sa invat la o scoala de magie" sopti Sophia, incantata.
"-Nici eu, dar m'am obisnuit dupa cateva zile" chicoti Bell. Sophia parea o persoana foarte draguta si sociabila.
"-Deci, Alice e sora ta??" o intreba Bell.

-Da este, ne intelegem foarte bine, chiar daca ea e mai mare ca mine mereu am parut a fi doua gemene, zise Sophia inaclzinu-si picioarele la semineu.
-Dar de ce sunteti in case diferite?
-Pai si mie mi sa parut foarte ciudat cand jobenul magic a strigat "Cercetasi" dupa ce mi lau pus pe cap. Toata familia mea a fost la Astropufi, raspunse ea somnoroasa
-Ce interesant, pana acum n-am mai intalnit pe nimeni care sa nu aiba macar o ruda in aceeiasi casa, spuse Bell distrata.
Dupa cateva secunde de liniste Bell intreba:
-Si ce faceai totusi pe coridoare la ora asta? E cam tarziu.
Sophia era surprinsa de intrebare dar raspunse prompt:
-Am iesit mai devreme sa ma plimb si am pierdut notiunea timpului
-Si ce faceai in camera Necesitatii? intreba Bell
-Unde? fu Sophia uimita.
-Pai tu nu stii? Acolo e camera necesitatii....
-Ce e camera necesitatii?......

Ooc: Frumoasa continuare

"-Pai, acum suntem in camera necesitatii" rase Bell.
"-Da?!" intreba uimita Sophia.
"-Dap. Camera Necesitatii este o incapere de la etajul VII al castelului, foarte speciala. Apare atunci cand ai nevoie de ea, si este adaptata rugamintilor tale. Adica, daca vrei sa ascunzi ceva iti da un labirint, daca vrei sa te odihnesti, iti ofera un pat bun si tot asa.." spuse cercetasa.
"-Inca un mister descoperit pe lista" spuse fata, zambind.
"-Hogwarts are multe secrete, dar cu timpul le vei afla pe toate. Adica, nu chiar pe toate. Nu cred ca este cineva care sa le stie pe toate" chicoti Bell.
"-Numai magie pe aici" spuse si Sophia, razand.
"-Dapp, e un univers minunat. Cea mai buna scoala din intreaga lume. Nici nu se compara cu scoala Incuiatilor" zise Bell, pe un ton solemn.
"-Aici ai mare dreptate, scoala noastra era mult mai plictisitoare" fu Sophia de acord.
"-Si, cum ti se par orele?? Care e materia ta preferata??" o intreba Bell.

OOC: La multi ani!

-Materiile mele preferate?Sophia cazu putin pe ganduri. Pai imi place ora de Potiuni, de Aparare contra magiei negre si cred ca si transfigurare e destul de frumoasa.
-Doar atat? rase Bell. Dar cum te descurci la farmece?
-Nu prea bine, raspunse Sophia. Aproape de fiecare data trebuie sa explodeze ceva in fata mea.
Bell incepu sa chicoteasca in timp ce Sophia radea dea binelea.
-Nu crezi ca ar trebui sa facem mai putin zgomot, zise Sophia incercand sa se opreasca din ras.
- Nuti face griji, nu ne aude nimeni, raspunse Bell cascand.
-Vad ca tie somn zise Sophia, eu zic sa mergem in camera de zi
Cele doua fete se ridicara din fotoliile confortabile si iesira din camera tiptil si fara prea mare zgomot.....

"-Si unde credeti ca va duceti fara mine? se auzi o voce din stanga fetelor. Acestea se intoarsera brusc si se holbara la baiatul care vorbi. Ichi veni mai aproape zambind.
-Bell, Bell. Iar cutreieri coridoarele in toiul noptii? Si de data asta ai adus si o prietena. Cercetasul intinse mana si adauga: Eu sunt Kurosaki Ichigo, dar toti prietenii imi spun Ichi. Iar tu esti...
Fata ridica privirea, ezita pret de o secunda si ii raspunse baiatului:
-Sophia. Sophia Manson.
-Incantat. Ce faceati in Camera Necesitatii daca nu sunt indiscret?
-Ba da esti, rase Bell. Crezi ca numai tu ai voie sa pleci noaptea din turnul nostru?
Ichi dadu sa raspunda dar Sophia il intrerupse si sopti:
-Si tu esti la Cercetasi?
Baiatul isi intoarse iar privirea in timp ce spuse mandru:
-Da, anul IV. Sa inteleg ca si tu esti tot la noi?
-Daa...raspunse fata dupa care se imbujora.
-Ca tot veni vorba de Camera Necesitatii, var deranja sa va intoarceti cu mine acolo? Trebuie sa recuperez ceva.
Cele doua fete se uitara una la alta si apoi..."

Bell se uita ca urat la baiatul cel nou. Iar Sophia nu stia ce sa creada despre el, era prima oara cand il vedea si nu prea ii place de el. Era mai mult genul de persoana cu care sora ei sar intelege de minune, si asta o enerva la culme. Insa vroia sa vada si ce alte secrete mai ascunde Camera Necesitatii asa ca se uita la Bell spunandui din priviri ca ar vrea sa mearga.
-Bine, mergem, zise Bell ironica. Dar daca ne prinde cineva o sa fie numai si numai vina ta
-Stai linistita, no sa ne prinda nimeni, zise Ichi pe un ton superior. Oare unde o sa ajungi tu cu atitudine asta a ta pesimista. Fii mai relaxata!
-Si ce anume cauti ?intreba Sophia
-Pai nimic important, vreau sa gasesc artificiile pe care leam ascuns acolo luna trecuta ca sa nu le gaseasca Filch. O sa fie foarte surprins cand o sa le vada in sala mare, mai ales dupa ce ma perchezitionat timp de 2 ore
Apoi Ichi se plimba de 3 ori prin fata peretelui si usa cea mare aparuse iar. Cei trei intrara sin in camera in loc de fotolii, semineu si masuta cu cartile era acum o camera gigantica cu tot felul de vechituri in ea.
-Foarte dragut! exclama Bell sarcastica. Neai adus sa cautam prin gunoaie.
-Nu sunt gunoaie! o corecta Ichi. Sunt comori. Acum daca vreti sa ma ajutati, spunetimi unde vedeti o cutie mare si rosie pe care scrie artificii?
Sophia incepu sa se uite in jur si se indeparta pe unul dintre culoare. Orice ca sa scape de ego-ul imens al baiatului acela
Deodata vazu printe vechituri......




Ooc: Ichi, am fost asa de rea cu tine pentru ca ai spus ca m-am imbujorat. Sophia nu se imbujoreaza niciodata

"-Aici! se auzi un strigat de undeva din dreapta lui Ichi si a lui Bell. Cei doi se indreptara in acel loc si o vazura pe Sophia, alaturi de cutia mare cu artificii pe care o cauta baiatul. Acesta se arunca asupra ei, o deschise dar...
-Goala! exclama cercetasul suparat. Trebuia sa imi imaginez...
-Se vede ce bine ai ascuns-o, rase Bell, vocea ei cristalina rasunand impresionant in acea camera care parea infinita.
-Ei, asta e. Oricum daca stau sa ma gandesc nu era o idee asa buna.
-Dar ce vroiai sa faci cu ele, intreba Sophia pe un ton aflat la prapastia dintre indignare si curiozitate.
-Vroiam sa ii ofer cuiva un cadou de neuitat. Planuiam sa le dau foc maine la apusul soarelui, langa Padurea Interzisa. Dar se pare ca...
Baiatul isi pierdu sirul gandurilor. Intalnii privirea elevei din anul I si pentru o secunda i se paru ca se uita in ochii varului sau. Acest lucru nu avu darul sa il linisteasca pentru ca ochii varului sau erau ca doua tunele negre de unde nu puteai sa scapi. Dar acea clipa trecu. Ichi clipi e cateva ori si vazu ca ochii fetitei din fata lui nu exprimau decat caldura si fericire. Acesta ii zambi si Sophia ii intoarse zambetul, intreband:
-Si pentru cine era cadoul?
-Ei, nu mai conteaza, ocolii acesta raspunsul. Ce spuneti ne intoarcem in turn sau ne mai plimbam putin pe aici?..."

OOC: Te inteleg Sophy pacat ca nu pot face acelasi lucru. Nici daca ma chinui nu pot sa fiu rau cu tine

Asteptand sa afle cui vroia Ichi sai ofere artificiile drept cadou, Sophia incremeni. In ochii baiatului vazu ochii fratelui ei mai mare. Albastri si timizi dar in acelasi timp intelepti si curajosi. intrase intro stare foarte ciudata de euforie, parca sar fi aflat iarasi cu fratele ei pe un camp privind apusul. Cand iesi din acea stare, parca tresari si incerca sasi revina.
-Si pentru cine era cadoul? intreba ea incercand sa uite acel moment si stapanindu-si lacrimile.
-Ei, nu mai conteaza. Ce spuneti ne intoarcem in turn sau ne mai plimbam putin pe aici? intreba Ichi devenind ditrodata iarasi vesel si nepasator.
-Tu ai vazut cat e ceasul? intreba Bell aratand un ceas prafuit din mormanul de vchituri. Maine trebuie sa ma trezesc devreme, si tu vrei sa mai stai aici in praful asta?
Desi nu vroia,Ichi hatari sa mearga si el in turn sa doarma si astefel cei trei iesira din camera necesitatii si se dusera spre turnul cercetasilor.
Pe drum , Sophia il intreba pe Ichi:
-tu o cunosti pe sora mea? e Alice din anul IV de la astropufi.
-E sora ta? Acum inteleg de ce imi pareai asa cunoscuta, semanati, zise el intrun fel in care numei el putea sa zica. Da, ma inteleg foarte bine cu ea.
Cand ajunsera in dreptul portretului Doamnei Grase, acesta dormea. Bell incerca sa o trezeasca fara sa faca prea mult zgomot, dar asta nu se putea caci imediat ce sa trezit, doamna Grasa a tipat din toti palmanii.
-Mai incet va rog, o implora Bell. Noi suntem
Atunci Sophia dcoase bageta si sopti "lumos". Doamna grasa ii recunoscu si ii lasa sa intre. Dupa ce au inrat.....




ooc: Ichi sper ca nu te superi ca am reluat ultima parte de la tine, am vrut sa descriu momentul dintrun punct de vedere diferit

"-Mi-e nu-mi e somn, se planse Ichi. Cred ca o sa ma intorc in Camera Necesitatii sau o sa vizitez Sala Armurilor. Sau poate...
-Ichi fi serios! il repezi Bell. E ora unu noaptea. Sti ca eu nu sunt impotriva acestor mici excursii dar acum chiar vreau sa ma duc sa ma culc. Tu faci ce vrei.
-Bine bine, ma culc, spuse cercetasul dezamagit. Dar sa sti Bellyshor ca nu mai scapi data viitoare. O sa te duc prin tot castelul chiar de ar fi sa te car in brate tot drumul. Si o sa o luam si pe Alice, Isa si Sophie. Poate Nate o sa mearga si el.
-Dar cum ramane cu varul tau? intreba Bell.
-Ce e cu el?
-Pai..incepu aceasta putin speriata, nu ai mai vorbit cu el de mult. Cel putin eu nu te-am vazut vorbind cu el de mult.
-Yagami nu mai e un copil, poate sa isi poarte de grija. Daca el vrea sa fie lasat in pace cine sunt eu sa nu ii respect dorinta, raspunse baiatul.
-Cine e Yagami? intreba Sophia.
-Este varul meu. Este la Viperini, adauga Ichi, tonul lui sugerand ca nu prea avea la inima casa aceea.
-Si este tot in anul IV?
-Nu, este in anul I. Nici nu stiu de ce a venit la scoala asta, ar fi fost mai bine sa nu vina.
-Ichigo! il mustrara fetele intr-un glas. Cum poti spune asa ceva?
Dar baiatul nici nu le baga in seama. Isi aduse aminte de o intamplare din copilaria lor. Unchiul lor Albert ii vizitasera cu doar o luna inainte sa moara. Venise tocmai din Africa ca sa ii vada pe baieti. Ichi stia ca Yagami se intelegea cel mai bine cu Albert si ca moartea acestuia a contribuit la agravarea caracterului lui. Pana sa moara, acesta era mult mai sociabil, mai glumea si mai zambea din cand in cand. Dar, dupa ce a murit...
-Ichi, ne asculti? intreba Bell alarmata cand vazu ca vorbele ei nu starnesc nici o reactie pe chipul baiatului.
-Da, da va ascult Bell. Scuza-ma, nu am vrut sa spun asta...Eu o sa ma duc sa ma culc.
-Dar parca vroiai sa te plimbi prin castel.
-Mi-am dat seama ca maine trebuie sa prezint un referat la ora de Potiuni. Trebuie sa ma odihnesc. Ne vedem maine.
Isi lua la revedere de la fete si urca spre dormitoarele baietilor, gandurile negre urmarindu-l si fiind hotarate sa nu il lase sa doarma toata noaptea..."

OOC: Nu Sophy nu ma supar