Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ camera necesitatii

Dupa care Bell spuse:
"-Cred ca noi avem putina treaba".
"-Ce treaba?!" intreba Sophia, confuza.
"-Ai sa vezi, supriza" murmura Bell, in timp ce o tragea pe Sophi de mana departe de cei doi. Alice ii zambi recunoscatoare, in timp ce Ichi clatina din cap razand.
"-Sa'i lasam singuri" sopti Bell, in timp ce se indrepta spre un copac de langa castel.
"-Aa, de aia erai asa grabita" chicoti fata, cu un chip senin.
"-Dapp, uite, sa ne asezam aici" raspunse cercetasa, aratand spre stejarul batran. Umbra lui semana cu o ciuperca aruncata peste iarba verde ca smaraldul, ce se odihnea in bataia lina a soarelui. Cerul azuriu lumina oglinda lacului, ce tremura in adierea catifelata, iar turnurile Hogwarts'ului zambeau vesele la atingerea razelor aurii.
"-Asa, acum ce facem??" intreba Sophia, vioaie.
"-Uhmm, nu prea am idei, tu ce ai vrea sa facem?!" intreba Bell razand.
"-Sa'i spionam pe cei doi?!?" propuse fata, chicotind.
"-Nupp, eu nu particip la asa ceva. Nu e politicos" raspunse Bell, razand. "Mai bine du'te tu, singurica" ii spuse ea.
"-Ok, ma intorc imediat" sopti Sophia, ridicandu'se si pornind cu pasi repezi spre locul unde se odihneau Ichi si Alice.
Bell ramase singura sub copacul batran, impovarat de trecerea nemiloasa a timpului. Isi lasa gandurile sa zboare libere, amintindu'si de vremile in care era si ea asa. Simtea lipsa cuiva care sa'si spuna cat de mult inseamna pentru el, care sa ii fie alaturi mereu, zi sau noapte, iarna sau vara.
Cercetasa isi intrerupse sirul gandurilor, uimita de revenirea brusca a lui Sophie, care se aseza langa ea zambind..

-Nu pot sa cred!! zise Sophia razand
-Ce, ce s'a intamplat? inteba Bell chicotind.
-Am aflat ce vrea sa faca Ichi cu artificiile si ca ii place de Alice.
-Asta stiam, de aia am vrut sa'i las singuri dar ce vroia sa faca cu artificiile?
-Pai a zis ceva de genul ca o sa'l puna pe Peeves sa puna artificiile in mijlocul terenului de Vajthat inintea meciului de maine si sa le dea foc. Artificiile ar urma sa formze un leu auriu ca sa'i sustina pe cercetasi.
- Eu cred ca intentia este buna dar va fi cu siguranta pedepsit pentru ca nu are voia sa faca asa ceva fara aprobare, zise Bell. Si nici macara nu are voie sa detina artificii.
Sophia se ridica de pe iarba si vru sa plece
-Unde te duci?intreba Bell
-Ma duc sa'i spun lui Ichi sa nu faca asta. Ar putea fi dus la detentie
-Stai jos si nu te duce, lasa'l sa faca ce vrea si sa fie responsabil de propiile fapte
Sophia se aseza din nou pe iarba si se uita la razele soarelui care se oglindeau in apa lacului

Bell ramase sprijinita de copacul noduros, amintindu'si toate intamplarile ce ii facusera viata mai frumoasa. Nu putea sa le uite, si nici nu vroia. Dar simtea nevoia sa le retraiasca a doua oara, pentru ca avea impresie ca se schimbase prea mult. Nu mai era vechea Bellyshor, care cutreiera coridoarele Hogwarts'ului noaptea, alaturi de prietenii ei..
In ultimul timp, devenise mai retrasa ca niciodata. Prefera sa ramana singura ore in sir, sa isi aduca aminte cu jind de zilele trecute, care nu se vor mai intoarce niciodata. Dar pentru ce? Cu ce folos statea ea acolo, privind viata cum trece pe langa ea? Nu stia raspunsul la intrebare, vroia doar sa ramana singura, cu amintirile ei dureroase dar placute in acelasi timp.
"-Eu cred ca merg inapoi in Turn, mai am de completat eseul pentru Potiuni" spuse cercetasa, ridicandu'se de langa prietena ei.
"-Ok, eu mai raman putin" raspunse Sophia, privind'o mirata.
Porni cu pasi mici spre intrarea castelului. Nu vroia sa paraseasca razele calde ale soarelui bland si sa se izoleze intre peretii cenusii din castel, dar starea ei de spirit nu semana deloc cu atmosfera vesela.
Ajunse in fata usilor de lemn masive care stateau deschise si pasi inauntru. Raceala marmurii ii trimise fiori mici in tot corpul, dar ii ignora indreptandu'se spre etajul VII. Vroia sa fie in Camera Necesitatii, sa rememoreze trecutul si sa incerce sa'l uite, sa pastreze doar amintirile frumoase.
Ajunsa la etajul respectiv, trecu de cateva ori prin fata peretelui gol, dorindu'si o incapere linistita. Usa se materializa numai-decat, iar fata se grabi sa intre in lacasul ei linistit. In fata i se infatisa o camera mica, frumos mobilata, in stil medieval. Se aseza incet pe canapeaua din stofa rubinie si isi lasa capul pe spate. Lasa somnul amintirilor sa o invaluie incet-incet, dar fu intrerupta de zgomote de pe hol..