Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next »
/ Cand se lasa noaptea

**Desiree Rose Goth** · 24 Jul 2010, 18:30

Trebuie sa o santajam pe Alice sa scrie nextul

**Alice Morris** · 24 Jul 2010, 18:41

si cu ce o sa ma santajati ma rog

**Helena Daphne Rose** · 24 Jul 2010, 18:50

Te rugam frumos sa scrii nextul!

sau te santajam :>

**Bell Evans** · 24 Jul 2010, 19:03

Al
eu vreau next
te loog

**Alice Morris** · 24 Jul 2010, 20:40

o sa il scriu, nu va alarmati doar ca nu prea am chef azi Sad

si maine nu stiu daca am timp, ca e Duminica, merg la biserica, si apoi e posibil sa vina unchiul meu sa ma ia, si daca am noroc sa vina cineva sa ne ia de aici ca eu nu vreau sa vin cu autobuzul Sad

oricum, daca duminica seara suntem acasa, luni promit eu ca aveti next.
Pe cuvant de astropufa

**Helena Daphne Rose** · 24 Jul 2010, 20:44

Te intelegem Alice Pe cuvant de cercetasa
Sa ni-l pui luni Kiss

**Sophia Mason** · 28 Jul 2010, 12:05

Capitolul XVI
Idioþii sunt mereu acolo când ai nevoie de ei
Cu dedicaþie specialã pentru Sher

Alergam din ce în ce mai repede printre copacii din padure. Michelle era sigurã cã un miros de sânge vine dinspre casa mea.
"-Vin-o mai repede!" Striga Michelle care alerga la doi metri în faþa mea. Dar eu nu auzeam decât un ecou al vocii ei. Singurul lucru la care puteam sã mã gândesc ºi care mã determina sã alerg mai repede era mama. Era aproape 2 noaptea. La ora asta, ea sigur dormea. Dar oare de la ce vine mirosul de sânge?
Am intrat amândoi în curte pe poarta din spate ºi eu am alergat disperat spre uºa casei. Lumina era aprinsã. Am dat buzna fãrã sã stau pe gânduri ºi am vãzut-o pe mama cum storcea o cârpã murdarã de sânge într-un pahar. Inima mea a început sã batã ºi mai tare când am vãzut cã e bine, dar ce e cu sângele? Am intrat încet în casã, urmat de Michelle ºi mama a zâmbit când ne-a vãzut.
Marius era întins pe canapea ºi sângera. Stãtea cu mâna stângã în sus ºi îºi acoperea faþa cu o batistã roºie.
"-Ce se întâmplã aici?" a întrebat Michelle.
"-Frate! Ce-i cu tine?" am strigat eu îngrijorat. M-am aºezat lângã el pe canapea. Marius a zâmbit ºtrengãreºte, cum face de obicei ºi a rãspuns:
"-Nu-i nimic."
Mama s-a uitat la el ºi apoi a zis:
"-Cum sã nu fie nimic? Asta e a doua canã de sânge pe care o storc din cârpele astea."
Mama ºtia cã Marius e fratele pe care nu l-am avut niciodatã ºi de când a murit mama lui acum doisprezece ani, îl trateazã ca pe un al doilea fiu. Când am auzit era sã-mi pice faþa.
"-Asta înseamnã aproape juma' de litru de sânge! Ce-ai pãþit?"
Marius a vrut sã se ridice ca sã vorbeascã cu mine, dar imediat ce s-a miºcat, mama l-a împins la loc.
Chiar dacã ne-am certat rãu atunci când m-a dat afarã, eu îl consider în continuare fratele meu. Michelle stãtea pe un scaun ºi discuta din priviri cu mama.
"-Am venit sã-mi cer scuze. Nu trebuia sã te dau afarã. Trebuia sã-þi spun adevãrul."
"-Ce adevãr?" am zis eu nedumerit.
"-În dimineaþa aia, înainte sã te dau afarã, am fost la doctor sã îmi iau analizele. Am leucemie."
Am rãmas împrietit. Mama a început sã suspine. Cum sã aibã leucemie? El, care e atât de plin de viaþã, ºi care are toatã viaþa înainte?
"-Doctorul mi-a zis cã mai am o lunã de trãit."
"-Asta þi-a zis când þi-ai luat analizele?" am întrebat eu ºi Marius a dat din cap cã da. "Asta înseamnã cã ai mai puþin de o sãptãmânã de trãit." am concluzionat eu.
Atunci douã lacrimi au început sã-mi alunece pe obraz. Nu pot sã-l pierd, nu vreau, nu trebuie. ªtiam ce am de fãcut. Am luat-o pe Michelle de mânã ºi m-am dus în camera cealaltã.
Ea se întreba ce am sã-i spun, deºi sunt sigur cã bãnuia.
"-Michelle am nevoie de ajutorul tãu!"
"-Nu!" a rãspuns ea ºtiind deja ce vreau sã sã-i spun.
"-Dar, trebuie sã..."
"-Nu!"
"-Nu-l pot lãsa sã moarã!"
"-Nu, nu ºi nu! Credeam cã ºtii cã nu pot sã fac aºa ceva!"
"-ªtiu, dar nu e ca sã te hrãneºti, ci ca sã îl salvezi."
"-Nu!"
"-Te rog! Nu vreau, nu trebuie sã moarã."
"-ªi crezi cã dacã îl muºc voi voi rezolva ceav? Moartea e o soluþie mai bunã decât asta."
"-Dar dacã moare, va dispãrea pentru totdeauna!"
"-Asta e ºi idea! Ne naºtem, trãim, ºi murim!"
"-Dar el nu meritã sã moarã!"
Michelle s-a întors cu spatele ca sã îmi evite privirea ºi a început sã se plimbe prin camerã.
"-Bine!" a zis ea. "o fac. Dra sã ºtii cã e numai pentru tine."
Am reintrat înapoi în sufragerie. Mama era aplecatã asupra lui Marius.
"-Când a venit?" am întrebat eu.
"-Îmediat dupã ce aþi plecat voi doi în pãdure. A venit sã te vadã ºi sã-þi spunã."
"-ªi de ce sângereazã?" a întrebat Michelle.
"-A început sã-i curgã sânge din nas" rãspunde mama "dar nu s-a mai oprit. E aºa de douã ore."
Marius stãtea ºi ne privea. Deodatã, faþa lui palidã îºi pierdu orice expresie ºi ochii lui ieºiþi din orbite s-au dat peste cap.
"-Ce a pãþit?"
"-Cred cã a pierdut prea mult sânge ºi a leºinat."
"-Michelle, trebuie sã faci asta acum!"
Michelle a luat o sorbiturã din cana cu sângele lui Marius ca sã se obiºnuiascã cu gustul apoi a spus:
"-Bine, gata, pot s-o fac! Dar am nevoie sã fiu singurã."
Am tras-o pe mama de mânã ºi am mers în camera alãturatã.
"-Nu pot sã cred cã i-ai cerut sã facã asta!" a þipat mama la mine.
"-Era singura soluþie!"
"-ªtii prea bine cã nu e singura soluþie!"
"-ªi ce-ai fi vrut sã fac, mamã? Sã-l las sã moarã?" am strigat eu.
"-Nu mai þipaþi, nu mã pot concentra!"
Am tãcut pentru câteva minute. Mama se uita furioasã la mine de fiecare datã când avea ocazia. ªtiam exact ce implica asta, dar nu puteam sã-l las sã moarã. E fratele meu. Dacã nu era el nu aº fi cunoscut-o pe Michelle. Idea cã l-aº putea pierde m-a înfiorat. Chiar dacã acum va fi vampir, va fi lângã mine. Poate mã va urî pentru asta, dar mãcar va fi viu ºi boala nu-l va mai mãcina.
Au trecut câteva minute. Nu am nici cea mai micã idee de ce s-a întâmplat dincolo. Poate Michelle a fãcut-o. Poate nu a putut sã-l muºte. Sau poate a aºteptat prea mult ºi Marius a murit deja. Nu mai pot sã aºtept, trebuie sã ºtiu ce s-a întâmplat. Am deschis uºa chiar dacã mama a încrcat sã mã opreascã.
Am vãzut-o pe Michelle stând aplecatã asupra lui Marius cu dinþii înfipþi în gâtul lui. "Asta era singura modalitate" mi-am spus eu în minte, pentru cã imaginea din faþa mea mã dezgusta pânã în mãduva oaselor.
Când m-a vãzut, Michelle s-a ridicat ºi ºi-a ºters sângele de pe faþã.
"-Sper cã eºti mulþumit!" a strigat ea cu ochii în lacrimi ºi a iesit fugind. Am încercat sã o prind, dar n-am reuºit. Ea s-a urcat în maºinã ºi a plecat.
Înapoi în casã, Marius þipa de durere. Se pare cã se trezise din leºin. Mama se chinuia sã-l þinã, dar el se zvârcolea pe canapea.
"-Trebuie sã-l hrãnim, ca sã nu ne atace. Trebuie sã înlocuim cu ceva sângele pierdut."
Am luat repede pungile cu sânge pe care Michelle le lãase în frigider ºi le-am turnat în cãnule de pe masã. Marius s-a nãpustit asupra lor ºi le-a bãut numaidecât. Îl priveam cu groazã ºi dezgust. Ochii lui erau roºii, colþii lui ascuþiþi începeau sã iasã la ivealã, iar faþa lui palidã devenea ºi mai palidã.
În momentul ãsta am realizat de ce Michelle nu vroia sã facã asta. Când erau flãmânzi, vampirii erau monºtri în adevãratul sens al cuvântului.
Dupã un sfert de orã, ºi dupã câteva farfurii ºi bibelouri de-ale mamei sparte, Marius s-a liniºtit ºi a revenit la normal. M-am apropiat de el sã vãd dacã e bine. Într-adevãr îºi revenise.
"-Frate, ce-i cu mine?" m-a întrebat el vãzându-ºi mâinile pline de sânge.
Eu nu i-am rãspun ºi l-am luat în braþe. Pânã dimineaþã, am stat ºi i-am explicat tot ce era de spus în timp ce mama curãþa totul. Când a început sã se lumineze, le-am spus amândurora sã se culce. Marius nu a mai aºteptat niciun cuvânt ºi a adormit imediat. Mama de asemenea s-a întins în pat ºi a aþipit.
Eu am ieºit afarã în lumina soarelui. Totul era bine, dar fericirea mea nu era completã. Michelle nu era lângã mine.

PS:Sper sa va placa
PS2:Scuze pentru intarziere, dar abia ieri am ajuns acasa, si cat am fost plecate, nu sa obosit nimeni sa plateasca netul
PS3:Imi placea prea mult de Marius ca sa nul bag iar in poveste
PS4:Cu multumiri speciale lui Aly pentru ora tarzie pana la care a stat sa scrie
PS5:Mai fac si rime
PS6 Bigeyes

bserv ca eu postez doar "Cand se lasa noaptea"

**Helena Daphne Rose** · 28 Jul 2010, 12:35

Hehe...va iertam atunci Si tare titlul , "Idiotii sunt mereu acolo cand ai nevoie de ei"
Interesant capitolul Deci Marius e vampir acum.

Quote:Am luat repede pungile cu sânge pe care Michelle le lãase în frigider ºi le-am turnat în cãnule de pe masã. Marius s-a nãpustit asupra lor ºi le-a bãut numaidecât. Îl priveam cu groazã ºi dezgust. Ochii lui erau roºii, colþii lui ascuþiþi începeau sã iasã la ivealã, iar faþa lui palidã devenea ºi mai palidã.

Si imi place faza asta Si mai ales ultima:
"Totul era bine, dar fericirea mea nu era completã. Michelle nu era lângã mine."

Mie mi-a placut > Happywide

<

**Desiree Rose Goth** · 28 Jul 2010, 13:49

Si mie mi-a placut
As lasa un comm kilometric,dar mi-e lene

Quote:"-Bine!" a zis ea. "o fac. Dra sã ºtii cã e numai pentru tine."

Mda
Asteptam nextul

**Sophia Mason** · 28 Jul 2010, 16:43

Desiree Rose Wrote:
Quote:"-Bine!" a zis ea. "o fac. Dra sã ºtii cã e numai pentru tine."

nu eu am gresit
sormea a scris la comp si ea a gresit.... sa nu luam in cosiderare toate greselile pe care leam scris eu pe caiet

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next » //  / Cand se lasa noaptea

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next »
/ Cand se lasa noaptea