Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Cat-astrophe

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 18:53

I se parea ca inima ii e prea mare pentru noul piept. Sau poate ca erau de vina urechile... Indiferent de situatie, o auzea prea tare. Deranjant de tare. Enervant de tare. Isi scutura capul, incercand sa gandeasca limpede si sa se concentreze pe ce era important. Chiar isi inchise ochii, pentru a nu avea parte de distrageri.
Cand ii redeschise, intampina chipul bland al lui Lexie. Uita complet cine era, ce era si ce trebuia sa faca. Capul sau se duse automat spre degetele Viperinei, rasucindu-se usor in mangaiere. Merlin, asta era tare placut! Un sunet vibrand i se ridica din gat si isi inchise iar ochii, bucurandu-se de micul moment. Moment ce nu dura prea mult, caci constientul interveni, iar mintea sa, inca umana, isi relua pozitiile. Incremeni, realizand ceea ce tocmai facuse. Sfinti Ciorapi de Craciun! Tocmai... tocmai torsese. Casca ochii, mai mult decat ingrozit de realizare.
Isi intoarse automat privirea spre Lexie si nu mai conta nimic in afara de capacelul pe care ea il tinea in mana. Lichidul ii aluneca pe gat, insa gustul ramase imprimat in mintea sa. Se revolta pana cand cel mai mic fir de blana posibil se ridica ca reactie la dezgust. Spatele i se arcui si isi scoase limba, incercand sa scape de amarala din gura sa.
" E groaaaznic! Cum de nu pune nimeni putin zahar in chestiile astea?" intreba pe o voce cu o octava mai inalta decat cea normala.
Sari pe masa si se uita cu tupeu la cele doua, inainte sa realizeze ca niciun mieunat nu-i insotise cuvintele rostite clar in minte.

**Lexie Stryder** · 25 Dec 2012, 23:01

Lexie zâmbi în momentul în care micuţul motănaş începu să toarcă. Deci Colin nu era chiar atât de stăpân pe el. Câteodată, puterea instinctului o întrecea pe cea a gândirii, în special atunci când erai în corpul unei creaturi care trăia după legea instinctului.
Îi întinse căpăcelul cu licoarea roşiatică. Ştia că va avea un gust oribil, însă nu se aştepta la reacţia motănaşului.
Hawk îşi ridică toată blana şi mustăcioarele i se îndreptară, înăsprindu-i botul.
Lexie râse de fericire când auzi o voce subţire şi caraghioase ieşind din gâtul pisoiaşului.
'A mers,' spuse ea prosteşte, aproape fără să îi vină să creadă.
Zâmbi şi îl privi din nou pe Colin. 'Păi spune vraja ca să îţi revii la normal.'

**Colin Hawkeye Rovson** · 25 Dec 2012, 23:27

I se parea o idee ridicol de buna sa-si linga blana pentru a scapa de gustul oribil. I se parea natural. Dar se abtinu, cumva socat fie numai si de faptul ca se gandise la asa ceva. Clipi derutat, focalizandu-si intr-un final privirea asupra Viperinei. Ii mai lua cateva secunde bune ca sa proceseze cuvintele ei, timp in care statu prosteste cu capul intr-o parte si limba pe jumatate scoasa.
" A, da... Corect."
Trase aer in piept, simtind un strop de mandrie.
" Eald, āwendan mē bæc, hweorfan"
Isi scutura capul, aprobandu-si parca propriile cuvinte, si isi tinu respiratia.
Astepta ca ceva sa se intample, dar nu simti nimic. Nesigur, isi intinse mana pentru a pipai in jur. Gasi doar lemnul mesei. Incet, foarte incet, deschise un ochi albastru. Perspectiva era neschimbata. La fel de mare i se parea totul. La fel de detaliat, cu culorile intr-o maniera ciudata. Temator, se uita spre propriul trup. Inca la fel de acoperit de blana si cu aceeasi coada ce se misca dupa propria dorinta.
" Poate ca exista un termen de expirare sau ceva.." vorbi incet, desi suna mai degraba ca o intrebare.

**Lexie Stryder** · 26 Dec 2012, 17:18

Lexie îi privi expectativ pe Colin. Trebuia acum să îşi revină, nu-i aşa? Cuvintele erau rostite, voinţă avea, ce mai lipsea?
Lexie privi în jur. Nu ştia de ce nu mergea vraja. Bagheta lui Hawkeye era în mâna Emei, însă viperina ştia prea bine că băiatul era în stare să facă vrăji fără ajutorul acesteia.
Îl privi pentru câteva secunde. Încă se aştepta ca din moment în moment, ăn faţa ei să apară trupul înalt şi stângaci a lui Colin.
'Nu se întâmplă nimic,' spuse viperina prosteşte.
Se aşeză pe jos în faţa pisoiaşului, cu mâinile lăsate moi pe lângă sticluţa roşie deschisă.
Viperina nu prea avea nicio idee despe ce ar fi trebuit să facă acum. Se ridică şi se îndreptă a doua oară spre dulapul cu sticluţe. Problema era că nu mai avea nimic ce să îi poată ajuta. Îşi mută privirea de pe o etichetă pe cealaltă.
'Nu ştiu dacă mai e ceva ce să meargă,' spuse, întorcându-se spre cei doi. 'Nu am auzit de nicio poţiune care să poată să te întoarcă în timp.' Chipul lui Lexie se albi brusc şi expresia i se schimbă. 'Avem vreo posibilitate să punem mâna pe o Clepsidră a Timpului?'

**Ema Snow** · 26 Dec 2012, 20:08

Ema privi cu ochi distanti scena din fata ei. Nu comenta nimic nici atunci cand Hawk se stramba, nici cand ii reveni vocea, nici cand a incercat vraja degeaba si nici cand a inceput sa toarca - desi ultima o sa aiba grija sa o tina minte pentru situatiile de razboi.
Ofta, punand bagheta Soimeanului pe masa. Isi masa tampla stanga, simtindu-se mult prea batrana pentru astfel de lucruri. De parca avea sute de ani. Auzi raspunsul Viperinei si incepu sa se gandeasca iar la solutii posibile. Macar sa le incerce, chiar daca nu era siguri de efectele lor. Poate ca macar va fi vreun ghinion de nesansa, iar Colin o sa-si recapete picioarele lui impiedicate si kilometrice. Incremeni cand veni vorba de o Clepsidra a Timpului.
" Nu pot sa te urmaresc... Cum ne-ar ajuta o Clepsidra?" intreba Ema cu o voce curioasa, oarecum obosita, insa plina de interes.
Se gandi o clipa la noaptea in care se reintorsese la Hogwarts. Dupa ce ajunsese in Turn, avusesera loc cateva mici incidente. Un zambet vechi ii lumina fata palida.
" Stiu o Soimeanca care are asa ceva... Nu cred ca ar deranja-o sa ne-o imprumute... Mai ales daca nu stie ca ne-a imprumutat-o..."
Zambi inocent si se ridica, ducandu-se direct spre usa. " Vin imediat!" anunta, aruncand o privire de avertizare spre pisoiul negru.

**Lexie Stryder** · 26 Dec 2012, 21:54

Lexie o privi pe Ema, clipind des.
'Gândeşte-te!' spuse ea, împinsă de un oarecare entuziasm. 'Putem să ne întoarcem şi să îl oprim pe Colin să se transforme într-o pisică. Putem să folosim ceva ca să îi distragem atenţia sau să merg să îl averitzez că nu e deloc inteligent - scuze, Colin - ceea ce face!'
Lexie zâmbi, încântată de propria-i idee.
Fusese închisă în biroul său toată seara deci peste ea însăşi nu prea avea cum să dea. Îi era puţin mai frică de faptul că era o posibilitate să nu se poată întâlni nici măcar cu şoimeanul.
Zâmbi când auzi vorbele Emei.
Cu cât de gândea mai mult, cu atât planul ei părea şi mai şubred, însă era singurul pe care îl avea. Se gândi dacă nu ar fi fost indicat să ceară ajutorul altcuiva, însă îşi dădea seama că nu voia să facă asta. Simţea că parcă, cu fiecare persoană care ştia despre acea întâmplare, îl condamna pe Colin la un fel de jenă. Cu siguranţă nu se simţea bine să audă faptul că fusese o prostie ceea ce făcuse de la mai multe persoane. Erau suficiente ele două.

**Colin Hawkeye Rovson** · 26 Dec 2012, 22:25

Isi lasa capul intr-o parte, recunoscand faptul ca ala era intr-adevar un plan bun. Si oricum, Biblioteca fusese goala atunci cand el facuse vraja, asa cum fusese cu mult timp inainte ca Hawkeye sa se decida asupra faptei. Numai Ema intrase, ceva mai tarziu dupa marele eveniment.
Le lasa sa vorbeasca, multumindu-se in schimb sa arate cat de indignat putea in forma asta. Chiar observa privirea de avertisment a Emei si scoase limba la ea, cat mai uracios posibil. Stia ca nu are vreun drept sa fie asa acru, insa pur si simplu obosise. Devenise enervant sa auda vantul ce lovea crengile de afara si sfaraitul lumanarilor ce ardeau incet. Ofta, intinzandu-se pisiceste pe masa si punandu-si capul pe labe. Cu ochii pe jumatate inchisi, isi muta privirea spre Lexie.
O vreme nu spuse nimic, gandindu-se haihui la tot ce se intamplase in ultimele doua ore. Recunostea ca i-ar fi placut o poza. Probabil ca o sa-l puna pe fratele sau mai mic sa-i faca un desen... Sau poate ca nu. Era mai bine sa nu mai afle si Freddie de asta. Cine stie ce razbunare o sa trebuiasca vreodata sa coaca?
" Lexie?" intreba el moale, ridicandu-si usor capul pentru a o vedea cum trebuie. " Imi pare rau... Sincer. Si multumesc... Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu dadeam peste tine" vorbi cu o voce jigarita si cam lipsita de volum.
Incerca sa zambeasca, desi era constient ca o sa arate ciudat. Parca emotionat de propriul sau moment, isi lasa iar capul pe labe. Oh, Merlin, poate ca pisicile erau de felul lor mult prea sentimentale!

**Lexie Stryder** · 27 Dec 2012, 22:30

Lexie privi pisoiaşul cu duioşie. Era foarte drăguţ, aşa micuţ, plin de blană, cu faţa alungită şi boticul ascuţit. O distra într-un fel asemănarea dintre fizicul lui Colin ca pisoi şi cel al omului Colin.
Se vedea că băiatul era obosit. Probabil stătuse toată noapte să gădească vraja şi încă câtvea ore ca să o exerseze. Se gândi pentru o clipă şi îşi dădu seama cât de ciudă i-ar fi fost ei dacă ar fi fost în locul lui. Să se străduiască atâta pentru o vrajă ca mai apoi totul să se transforme într-o catastrofă.
Viperina aproape tresări când auzi vocea subţire.
Îi zâmbi. Trebuia să recunoască că o emoţiona momentul, în special pentru că nu îl mai văzuse pe Colin să se deschidă în acel fel în faţa ei niciodată.
'Nu ai pentru ce să îmi mulţumeşti,' spuse mai apoi. 'Ştiu că şi tu ai fi făcut acelaşi lucru pentru mine.'

**Ema Snow** · 28 Dec 2012, 01:28

Se grabi inapoi spre coridorul pustiu, coborand cate doua trepte intr-un pas saltat. Mana ei se strangea automat pe materialul moale si matasos, in timp ce ea isi imagina tot felul de scenarii aberante: cum putea silueta de sticla sa alunece la cea mai mica miscare, cum putea ea sa se impiedice si sa cada, cu clepsidra pravalindu-se agonizant. Ema incerca sa blocheze toate aceste ganduri, insa ele continuau sa atace, precum un scartait seacat ce se repete la infinit. Incetara abia cand privirea Soimencei se opri pe usa ce ducea spre sala de Potiuni.
Rasufla usurata si impinse usa deschisa cu mana libera.
" Am luat-o!" anunta ea, ridicand saculetul matasos.
Se grabi langa masa ca sa-l desfaca. Ema studie cu o atentie rapida felul in care era facut nodul. Avea de gand sa restituie obiectul in exact aceeasi conditie. Poate ca era mai bine daca nici nu se descoperea ca lipsise vreodata. Asa ca lasa materialul sa alunece pe sticla, scotand la iveala o migalos lucrata Clepsidra.
Cu un zambet triumfator, arunca lantisorul auriu peste capul ei si al lui Lex, oprindu-se pentru a se uita la Hawkeye. Pe jumatate se stramba, pe jumatate zambi.
" Cred ca pe tine te caram mai degraba in brate" murmura incet, preocupandu-se de Clepsidra. Probabil ca doua intoarceri aveau sa fie suficiente.

**Lexie Stryder** · 28 Dec 2012, 13:17

Lexie tresări uşor când uşa se dădu de perete. Ema intră în încăpere. Viperina îşi duse intinctiv privirea spre mâinile ei. Într-una din ele ţinea Clepsidra, lăsând lanţul lung şi argintat să i se înfăşoare pe degete.
Zâmbi când îi auzi cuvintele. Spera din tot sufletul că Ema ştia să folosească chestia aia pentru că ea nu avea nicio idee cum, aşa că cel mai probabil i-ar fi trimis cu şapte ani în urmă şi nu ar fi ştiut cum să se întoarcă.
Lexie se ridică de pe jos, şi se postă în faţa Emei, privind Clepsidra cu o oarecare admiraţie. Niciodată nu reuşea să înţeleagă cum merge. Cum împleteşte atâtea Universuri paralele.
Viperina o privi pe Ema făcând toată treaba. La cuvintele ei, îl luă pe Colin în braţe, apoi privi cum clepsidra se întoarce de două ori. Imediat, camera începu să se schimbe şi siluete, umbre se perindau prin preajma lor.
Se opriră. Lexie privi ceasul. Ora trei şi douăzeci. Perfect. Ea doar la patru venise în birou.
'Bine, deci trebuie să o luăm spre bibliotecă,' spuse ea, uşor debusolată. 'Hai s-o facem.'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / Cat-astrophe

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Cat-astrophe