Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ change the voices in your head

**Mark Wilson** · 22 Sep 2012, 12:00

Mark privi răsăritul pentru câteva secunde, însă îşi pierdu interesul aproape imediat. Cine ar putea fii atent la un simplu răsărit de soare, când Agnes avea mâna ei micuţă şi albă pe după talia lui şi capul ei roşcat se odihnea pe umărul lui ? O mângâie uşor pe păr şi începu să se joace cu câteva şuviţe, admirând reflexiile blonde pe care le juca lumina soarelui din ce în ce mai puternică.
Nu-şi închipuise în viaţa lui că putea simţi aşa ceva pentru o persoană. Îşi dorise de multe ori, încercase să se ataşeze de persoane şterse, fără nimic special. Însă acum, de fiecare dată când o privea pe Agnes, totul părea gri şi posomorât în faţa ochilor ei de culoarea lemnului topit, şi a reflexiilor jucăuşe pe care le dădea părul ei.
Mark voia să-i împărtăşească totul ei, să-i spună tot ceea ce i se întâmplase în viaţă, să o facă să râdă de prostiile pe care le făcuse. Era atât de evident că erau făcuţi unul pentru altul încât, cum stăteau aşa, Mark nu-şi putea închipui niciodată un motiv destul de serios pentru a începe o ceartă între ei, sau o putere suficient de mare pentru a-l lua de lângă Agnes.
- Haide cu mine în Wilmington, spuse el dintr-o dată, accentul de Sudist citindu-i-se mai mult decât niciodată în voce. Vreau să-ţi arăt unde m-am născut. Ne putem duce în Georgia, la Atlanta sau la Charleston. Îţi pot povesti despre marele război din 1861 şi vom merge pe străzile pe unde, o dată, se plimbau domnii şi doamnele Georgiei din trecut, de unde îi alungaseră yankeii cu valurile lor neîncetate de militari în albastru.
Mark îşi iubea originile şi era mândru de istoria Sudiştilor, lucru pe care voia să-l împartă cu Agnes mai mult decât orice.

**Agnes Marie Lovel** · 23 Sep 2012, 16:14

Agnes simtea cum suvitele ei alunecau jucaus printre degetele lui Mark. Chestia asta o facu sa zambeasca. Mark se juca cu parul ei. Era surpinsa, deoarece nu mai intalnise obiceiul acela la vreun baiat. De obicei fetele se jucau cu propriile suvite de par, sau ocazional, isi strecurau degetele subtiri in parul reprezentantilor de sex masculin.
Tresari cand Mark vorbi. Asa deodata, ei doi.. in Wilmington. Acolo se nascuse Mark? Nu-si putea imagina mai mult decat un baietel scund, cu obrajori rosii, care alerga pe un drum de tara, cu copaci scortosi, inalti si batrani pe margine.
"Wilmington?"
Tot ce spusese Mark suna atat de real. Ea nu fusese niciodata acolo. Ea crescuse in Franta, desi accentul ei se pierduse pe parcurs. Cuvintele lui creasera o sceneta draguta in mintea lui Agnes, cu oameni in uniforma albastra si doamne cu rochii de epoca. Foarte frumos. Foarte interesant. Nu putea spune nu.
Ar fi vrut sa-l avertizeze pe Mark. In ea salasuia aventurosul Sagetator. O data starnit, acesta era cu greu de stapanit. Cum putea da cu piciorul unei astfel de ocazii? Il iubea pe Mark si ar fi facut orice sa fie cu el.. peste tot. Ar fi fost mai mult decat incantata sa il insoteasca acasa. Se intoarse spre Mark, zambind.
"Mi-ar face placere, Mark." Nu era priceputa la asta. La a-si lasa sentimentele afara, convingand oamenii cu adevart de ceva. Insa era sigura ca Mark intelesese mesajul. Era mai tulburata decat apa unui lac canadian. Intr-un mod pozitiv, desigur. Era fericita. Deci, cum aveau sa procedeze?

**Mark Wilson** · 23 Sep 2012, 17:08

I-ar face plăcere gândi Mark. Nu se sperie, nu dă înapoi. I-ar face plăcere să vină cu mine, într-un loc străin, unde nu cunoaşte pe nimeni. Ar fii doar ei doi, plimbându-se prin Wilmington, apoi poate mai mergeau pe Raleigh sau Myrtle Beach. Pe urmă, puteau să viziteze şi ceva din North Carolina, să-i povestească despre poveştile despre război pe care i le spunea mama ei, care le ştia la rândul ei de la bunica şi tot aşa. Să-i împărtăşească groaza cu care Sudiştii priveau uniformele albastre şi obrajii ce li se înroşeau femeile atunci când rochiile le zburau mai sus de glezne, dezvelind dantela pantalonaşilor.
Avea atâtea de-i povestit, încât aproape că se înneca cu propriile lui cuvinte. Încercă să-şi facă ordine prin gânduri, reuşind să spună doar o propoziţie deodată.
- Vom fii doar noi doi. Şi plaja. Şi vom face excursii şi călătorii, spuse el, calm. Vreau să-ţi arăt tot ce Sudul mi-a arătat mie. Vreau să fii fericită.
Îi sărută creştetul uşor, apoi privi iar răsăritul. Soarele era acum în totalitate pe cer şi urca uşor, împrăştiind raze din ce în ce mai puternice.
Mark nu-şi dădu seama în acel moment ce însemnase răsăritul de atunci. Însă mai târziu, avea să ştie că nu era doar începutul unei noi zi. Era adevăratul început al vieţii lui.

**Agnes Marie Lovel** · 23 Sep 2012, 18:04

Da. Stia deja asta. Comportamentul lui ii dadea de inteles. Ea ii raspundea. Si ea isi dorea ca el sa fie fericit, de aceea accepta toate lucrurile acelea. Stia ca.. prin fericirea ei, si el era fericit. Si-i placea sa-l vada zambind. Mai ales daca zambetul acela era provocat de ea. De modul in care vorbea, radea si se comporta. Savura silentios clipa in care Mark ii saruta crestetul. Numai cea mai mica atingere a lui o facea sa radieze. Era de necontrolat. Amandoi erau. Ea nu ar fi renuntat vreodata la el. Nici chiar daca el ar fi renuntat la ea.
Doar noi doi.Repeta Agnes. Gandurile acelea, vorbele lui Mark, o faceau sa zambeasca. Chiar sa rada. Nu isi imaginase macar, ca va ajunge in Wilmington. Stia ca magia ii permitea asta, si ca putea profita de magie pentru a ajunge oriunde, oricand, insa nu. Nu voia sa se duca singura. Fara vreun scop. Singura. Acum nu se ducea singura, si se ducea fara vreun scop anume. Doar.. asa. Doar pentru a admira frumosul din copilaria lui Mark. Splendidul. Tot ceea ce ea nu si-ar fi imaginat vreodata. Locuri pe care nici macar buniciii ei nu calcasera. Fiindca nu fusesera interesati. Nu fiindca pe atunci nu existase, sau fiindca bunicii ei nu avusesera mijloc de transport. Isi retrase mana, care se afla pe talia barbatului, pozitionand-o pe fata acestuia.
"Iar eu nu vreau ca doar eu sa fiu fericita. Vreau ca si tu sa fii fericit. Avem acelasi scop."Isi apropie usor, nesigura fata de a lui, fruntea ei, fiindca acum la acelasi nivel cu a lui Mark. Il saruta, usor apasat, intr-adevara, deoarece se temea. "Ai inteles?"intreba aceasta in cele din urma, zambind spre el.

**Mark Wilson** · (This post was last modified: 23 Sep 2012, 23:02 by Mark Wilson.)

Mark închise ochii, şi se lăsă în voia ei, răspunzând la fiecare gest de-al ei cu o mică ajustare a gestului său. Era ca şi cum erau o singură persoană, ca şi cum nimic nu i-ar fii despărţit. Pentru prima oară, Mark simţi că bariera dintre el şi lume, bariera dintre el şi viitor era zdrobită fără milă de această roşcată ce i-a sucit minţile într-o singură seară.
Îi zâmbi şi răspunse pe un ton amuzat.
- Am înţeles şi mă supun.
Râse şi o sărută încă o dată.
Nu observase că soarele îşi făcuse loc acum cu adevărat pe cer, că ziua începuse. Trecuseră doisprezece ore de când el se întâlnise cu Agnes şi parcă era deja o viaţă întreagă. Nu se întrebase niciodată ce era dragostea adevărată, asta pentru că nu credea că va exista cineva destul de potrivit pentru el în lume. Şi iat-o pe Agnes, ce se odihnea în braţele lui, dorindu-l pe el. Iat-o ! strigau vocii din capul lui. N-o lăsa niciodată !
- Tot ceea ce vrei, spuse Mark. Numeşte-l şi e al tău.

**Agnes Marie Lovel** · 23 Sep 2012, 23:00

Se simtea ca o conducatoare, desi nu era inrudita cu vreo regina sau cu vreun imparat, sau poate cu un ministru al Magiei. Prin venele ei nu curgea decat sange de Devorator. De ucigas. Sange rece. La fel ca si sangele celorlalti membri ai familiei sale. Toti erau Devoratori.. iar faptul acesta ii deschise ochii lui Agnes. O trezise la realitate. Nu era bine. Si-ar fi dorit ca copii ei sa nu faca parte din randurile Devoratorilor. Ar fi fost perfect daca nu s-ar fi bagat in vreuna din factiuni. Reveni asupra lui Mark. Privirea baiatului era, de asemenea, seducatoare. Cum putea el alunga monstrii ce salasuiau in santul sapat in nisip in jurul inimii ei, sa faca sa dispara lanturile ascutite ce fusesera aruncate asupra inimii ei si sa intre atat.. atat de usor in inima sa? Tot ceea ce gandise ea, suna a basm. Si resusise sa-l ameteasca pe Mark cu un singur sarut? Atunci era mai tare decat vodka, whiskey-ul si scotch-ul la un loc. Sa nu uitam e Tequilla!
Inchise un ochi, dandu-l pe celalt peste cap, mangaindu-si ganditoare barbia. Pe el il avea deja. Daca se gandea mai bine, nu exista nimic altceva mai important decat Mark, pentru ea. Nu-i lipsea nimic. El o iubea, ea il iubea pe el. Ce? Ce altceva? Nu era genul de persoana care sa-si doreasca lumea la picioare. Ea, voia sa fie o persoana normala. Daca ar fi putut ar fi dat timpul inapoi. Ar fi ascultat de verisoara ei si nu s-ar fi inscris in acea factiune. Altceva?
"Sa mergem in Wilmington! Vreau sa-mi aduci la cunostinta povestea ta. Vreau sa mergem pe ideea ta de mai devreme." exclama aceasta, zambind sters. Crezand ca.. poate Mark uitase de asta.

**Mark Wilson** · 24 Sep 2012, 09:05

Mark râse. Nu era un râs batjocoritor, sau unul răutăcios. Pur şi simplu un râs de bucurie. Ea voia să meargă cu el în Wilmington. Nici nu putea să ceară ceva mai mult de atât.
- Mergem azi, dacă tu îţi doreşti, spuse el. Mergem chiar acum !
Nimic nu îl făcea mai fericit decât fata asta din faţa lui, iar ceva încerca să se transmită din piept, în cutia craniană, numai că se tot pierdea undeva pe drum. Creierul înceta să constate că Mark s-ar fii putut ataşa atât de repede şi atât de tare de cineva. Numai că inima îi spunea clar, fiecare bătaie. Pentru prima dată în viaţă, Mark se hotărî să-şi ignore creierul.
- Povesteşte-mi despre tine, spuse el către Agnes. Părinţii tăi, casa ta, şcoala şi celelalte.
Mark reluă jocul cu şuviţele roşcate de păr, care îl fermecaseră din prima. Viitorul i se arăta atât de clar înainte acum ! El, care niciodată nu-şi făcuse planuri, îşi vedea acum întreaga viaţă înainte ochilor, şi din niciun moment nu lipse Agnes.
Păcat că fata nu apucă să-i satisfacă curiozitatea. O voce din spatele lui spuse pe un ton neutru:
- Îl caut pe Mark Wilson.
Mark se întoarse intrigat, studiind bărbatul din faţa lui.
- Eu sunt, răspunse el, precaut, ridicându-se în picioare.

**Agnes Marie Lovel** · 24 Sep 2012, 21:24

Se simtea ca un copil mic, stand pe genunchii tatalui sau, privindu-l mirat si fericit in acelasi timp, cu flacarile focului ce ardea in semineu reflectandu-i-se-n ochisorii stralucitori. Ei bine, in momentul de fata singurul lucru ce se reflecta in ochii ei era cerul.
Familia ei era.. diferita. Nu erau niste oameni cu mutatii genetice, care pe la miezul noptii se transformau in plante carnivore, dar nici oameni normali, cu slujbe normale nu erau. De fapt, aveau niste slujbe normale.
"Paaai.."
Trase aer in piept, pregatindu-se sa vorbeasca. Insa cineva i-o lua inainte. O voce usor ragusita, ceea ce-i amintea de vocea tatalui ei, care era fumator.
De ce aparuse barbatusul acela acolo? Racoarea diminetii o patrunse din toate directiile in momentul in care Mark se desprinse de ea. Isi retrase lenesa bratele din jurul lui, lasandu-l sa se ridice, desi nu vruse sa o faca. Isi imbratisa umerii, incalzindu-se la loc. Dar de ce ramase acolo?
Se ridica de asemenea, ramanand in spatele lui Mark, doar cat sa-si aseze caciulita mai bine pe cap. Pasi in lateral de cateva ori, numai cat sa fie sigura ca-l avea in vizor pe barbat si el pe ea. Ii arunca cateva priviri ucigase, cautand absenta mana lui Mark. O trecu de cateva ori prin aer fara vreun rezultat, dupa care isi atinti privirea spre mana baiatului. Ii prinse mana, intorcandu-se spre planul de ucidere cat mai rapida a barbatului din fata lor.

**Mark Wilson** · 24 Sep 2012, 21:52

Mark îi primi mâna lui Agnes, ce se cuibări în palma lui mare. Acest mic gest îl făcu să aibă mai multă încredere în el decât de obicei. Ştia că era o prezenţă impunătoare, de aceea se şi ridicase în picioare. Omuleţul din faţa lui, contrar vocii lui puternice, avea aproape jumătate din înălţimea lui Mark. Avea o mustaţă tunsă scurt şi părul aranjat pe spate. Purta un costum puţin prea mare pentru el, însă curat şi aranjat.
Mark era o fire destul de paşnică de obicei, deşi nu fusese aşa tot timpul. Devenea agresiv când exagera cu băutura sau când era provocat. Avea un presentiment ciudat în legătură cu omuleţul mustăţos din faţa lui, iar după următoarele cuvinte, se dovedi că are dreptate.
- Mark Wilson, eşti arestat, spuse el, scoţându-şi bagheta.
Mark îl privi fără expresie pentru câteva moment, nevenindu-i să creadă. Simţi ceva zbătându-se în jurul încheieturii stângi şi, când se uită, era o pereche de cătuşe ce încerca să ajungă şi la cealaltă mână pentru a-l înlănţui. Îşi scutură mâna, iar cătuşele zăcură fără vlagă pe podea.
- Aş vrea să ştiu motivul, spuse Mark, însă sub vorbele calme i se citea furie ţinută în frâu. Nu putea să priceapă cum reuşise să treacă de la dragoste nemărginită, la furie nestăvilită.
- A fost o neînţelegere într-un bar, avem martori care susţin că dumneavostră l-aţi omorât pe un anumit Reginald Ross.
Mark inspiră aer adânc în piept şi încercă să-şi amintească. Boul ăla aproape că violase o fată de cincisprezece ani ce trecea pe acolo din întâmplare. Iar el ar fii trebuit să stea şi să se uite. Nu intenţionase să-l omoare, pur şi simplu... se întâmplase.
Inspiră încă o dată adânc în piept pentru a se calma. Nu îndrăznea să privească în ochii lui Agnes. Nu-i păsa că ar trebui să se ducă în închisoare, însă probabil ce va găsi în căpruiul ochilor ei va fii repulsie şi ură, ceea ce nu putea suporta.
- Ce alegere am? întrebă Mark, şi îşi dădu seama că, sub întrebarea asta, îşi recunoscuse fapta.
Vrăjitorul scund îşi îngustă ochii, apoi continuă pe o voce inflexibilă:
- Închisoare pe viaţă sau serviviciu militar.
Mark stătu câteva momente pe gânduri. Însă ştia de la început ce va alege. Era prea laş pentru închisoare. Mai bine murea pentru o cauză ce nu îl privea decât să-şi petreacă restul zilelor în închisoare. Oftă şi îşi făcu curaj pentru a se întoarce spre Agnes. Îi făcu semn omuleţului să aştepte. Ştia că nu avea nicio scăpare. Probabil că deja făcuse vrăjile Anti-Dispariţie şi restul. Oftă din nou şi o privi pe Agnes în ochi. Nu-i păsa de răni, de închisoare, de armată. Rănile trupului se vindecau, în timp. Însă Agnes tocmai îi descoperise partea întunecată şi trebuia să ştie dacă îl ura.

**Agnes Marie Lovel** · 24 Sep 2012, 22:26

Oare putea dragostea aceea fi distrusa? O dragoste sincera, pura, mai pura decat laptele sau zapada? Urmari fiecare gest al barbatului, umezindu-si de fiecare data buzele. Cand omuletul dadu sa vorbeasca, Agnes stranse automat mana lui Mark. Nu stia daca era un gest de incurajare, sau de teama. Nu stia ce sa simta. Nu-l cunostea e barbat, dar dupa uniforma, isi dadu seama ca avea o slujba importanta.
Mark Wilson, esti arestat!
"Ce?" Cuvintele acelea fusesera ca un pumnal strapungand pieptul lui Agnes. De aceea si isi duse mana la piept, verificand. Asigurandu-se ca totul era in regula si ca nu se afla niciun cutit acolo. Sari in fata lui Mark, vrand sa-i ia apararea. Ochii ei erau plini de lacrimi, dar roscata si-i sterse rapid, fara ca cineva sa observe. Ce facuse Mark? Ce putea face un baiat ca el, rau? Se agita pe acolo, in jurul lui Mark, privind cum barbatul scoate catusele.
Reginald Ross. Numele nu-i suna cunoscut. Intamplarea nici atat. De ce dupa o seara atat de frumoasa.. frumos era putin spus. Ar fi definit-o cu ajutorul tuturor adjectivelor pozitive de pe lume, insa nu avea timp sa se gandeasca la asta atunci. Intelegea ca Ce-i frumos, tine putin., dar asta era prea mult. Ultima picatura, in primul pahar. Singurul.
Cand Mark se intoarse spre ea, Agnes isi sterse inca o data lacrimile, prinzandu-i fata in palmele sale reci si umede.
"Vom gasi o solutie. Poate vei scapa mult mai usor si.. nu vom mai fi despartiti. As putea vorbi cu tata.. si poate ne va ajuta si fratele sau vitreg, care are relatii. Multe."spuse ea, balbaindu-se pe la sfarsit. Nu-si cobori privirea, nu o intoarse in alta parte, nu o indeparta. Voia sa-l priveasca pe Mark. "Nu, nu, nu te pot lasa asa. Adica, eu sunt mult mai puternica decat el,"spuse ea mai in soapta aratand spre barbatul scund in uniforma"si nu l-as lasa, pe nimeni altcineva defapt, sa te ia de langa mine."

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / change the voices in your head

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ change the voices in your head