Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături

1 2 Next »

/ Cu tine de Craciun

Il privi zambind insesizabil cand se apropie de ea, fara a gesticula ceva. Baiatul care parea agitat si mereu in alerta, era neobisnuit de calm. Prea calm. Sa fi fost oare de la ea?
Nu ii spusese nimic, insa inspira si expira adanc, cand acesta ajunsese in fata ei, incrucisandu-si mainile la piept, relaxandu-se pe peretele din spate.
Isi intoarse privirea la el cand incepu sa vorbeasca, relaxata, cu pleoapele lasate pana auzi vraja si isi muta privirea spre antebratul sau la fel de neclintita dupa care isi ridica ochii iarasi la el.
Ignora satisfactia primelor lui cuvinte ca sa masceze aparenta de masochist convins.
"De ce te-as trada?" Intreba in cele din urma, cu un oftat scurt. "Nici macar nu te cunosc." Adauga cu nepasare, sprijinindu-se mai bine pe peretele din spate.
"Nu ma intereseaza intunericul tau atata timp cat il tii departe de mine."

Superb. Ranji scurt, ramanand in continuare cu fata foarte aproape de cea a domnisoarei, masurand-o de sus pana jos cu mai mare atentie, cu aerul unei feline care masoara incet o antilopa in timp ce bea apa, hotarandu-se de pe ce parte sa o apuce cu ghearele si coltii. Totusi, el era mult mai discret decat o felina atunci cand era la vanatoare, iar in acel moment era, in orice caz, intr-o dispozitie relativ buna. Darnica chiar. 
"Minunat, exact raspunsul demn de o viperinita atat de..." Intredeschise ochii pentru cateva secunde, ridicandu-si vag nasul in aer, intinzand vizibil capul putin inspre ea, cu narile vag dilatate..."parfumata." Din pacate pentru el nu se putea delecta din sangele ei fara consecinte, dar urma sa afle despre aceasta mica problema mai tarziu, oricum, pana la urma exista metode infinite de a face pe cineva sa vorbeasca pe langa stoarcerea sangelui din vene. 
Se apropie mai mult de ea, pana cand ajunse la o distanta aproape milimetrica, stiind ca o viperina nu ar fi fost niciodata atat de proasta incat sa se fereasca de un Intunecat, in fond viperinii mereu au avut o slabiciune pentru partea neagra a magiei. Si totusi, ea ii ceruse sa tina departe intunericul de ea, inca nu era sigur daca jobenul ii alesese casa potrivita, el incadrand-o mai mult la Ochi de Soim. Inchise complet ochii, ajungand cu varful nasului in dreptul fruntii ei, la radacina parului, adulmecand-o evident, cu o satisfactie usor de citit pe figura. Ii juca pe aratator si degetul mare stang o suvita lunga de par blondin, deschizand in cele din urma ochii. Isi lasa degetele sa ii alunece pe linia maxilarului fetei, ridicand-o putin de barbie, studiind-o cu o atentie deosebita. 
"Doresc sa iti fac o oferta. Una cat se poate de simpla." Isi elibera degetele din parul ei, mangaindu-i cu varful degetelor baza gatului, detectand cu acestea vena care pulsa cel mai tare. Isi apropie mai tare capul de ea, privindu-i gatul. "Iti bate inima intr-un ritm fascinant. Totusi, bataile inimii sunt doar masura trecerii timpului. Cand se opreste inima, se opreste timpul. Stii cum se numeste asta? Eternitate."

Ridica o spranceana cand ii vazu ranjetul de pe fata si cum ii misuna ochii de la frunte pana mai jos de decolteu.
Avusese intentia sa il intrebe la un moment dat daca era pentru prima data in viata lui cand vede o femeie, dar se abtinu, multumindu-se cu un ranjet cinic si un usor scuturat din cap, mutandu-si mutra intr-o parte, asteptand sa termine.
'Parfumata?!' intreba in gand, lasad capul usor in jos spre el, intrebator, pariind in gand cam cat va mai continua sa fie ridicol si pufni intr-un ras prostesc.
Si statea acolo, uitandu-se la el cum o privea si o adulmeca in timp ce se apropia din ce in ce mai mult de ea fara sa faca..... nimic.
"Ai terminat?" Intreba in cele din urma, privindu-l scurt de sus in jos.
Nu o deranja ca se comporta ca un animal, in fond si la urma urmei era unul, insa nu-si amintea exact cand isi luase caine.
'Am spus caine? Vroiam sa zic cimpanzeu.' Gandi din nou, manata de felul in care o cauta in par si o studia, cu o curiozitate specifica. Ridica ambele sprancene spre el a intrebare cand ii prinse privirea, inca asteptand sa isi termine jocul. Deja se plictisea.
"Nu sunt interesata" Intona rece, prinzandu-i mana intr-a ei puternic si aruncand-o la o parte cand il auzi vorbind despre oferte.
"Eu am deja o eternitate." Mai spuse zambind, dupa care disparu intr-un flash de lumina din bratele lui.

Se lasa impins de domnisoara din fata lui, prinzand-o cu mainile de talia subtire, ranjind scurt, o trase mai mult langa el, reactionand instinctiv. Bun, iata si gustul obtinut din amestecarea a doua perechi de buze de fumatori inraiti. Nu mai incercase asta din momnt ce avusese nenorocul de a da mai mult peste nefumatoare sau, oricum, peste persoane care fumau mai putin regulat decat companioana sa. Nu intentionase pana acum sa faca acel lucru, ii veni pur si simplu, si daca nu putea sa se delecteze din sangele ei, putea macar sa o faca din savoarea guritei ei mici cu buze pufoase. Evident, intodeauna cand interactiona cu viperinii lucrurile se puteau sfarsi doar in doua feluri: cu viperinele, urcat pe peret, mese, trantit pe podea, bagat in pomi, sau tot felul de astfel de activitati placute; cu viperinii masculi, dueluri, torturi, crime. Minunat! Deci tot ce putea face era sa se f*ta cu colegii ei de casa, la modul propriu sau la modul figurat. Oricum el si cu Devoratorii nu se aveau prea bine, prin definitie.
O prinse de par pe domnisoara, trecandu-si degetele printre pletele ei blondine si apasandu-i mai tare capul inspre el, intrerupand insa sarutul pentru a vorbi, la cativa milimetri de buzele ei, fara sa o lase sa ii ia mana din parul ei sau de pe talia ei, cat sa se indeparteze de el in vreun fel. Singura chestiune fu faptul ca nu vorbi in engleza. 
"Reptilienii ar trebui sa aiba puterea aici. Pentru eternitate."Ranji scurt, reptomita curgandu-i printre buze, in ciuda faptului ca nu folosise termenul de reptomit, respectiv doar cel care intelegea limba serpilor, ci reptilian, cel tras din civilizatia serpilor. Pentru el, era acelasi lucru; doar cei cu acea mostenire in vene puteau intelege limba acelor reptile. Nu gasise inca pe nimeni printre viperini, ceea de demonstra inca o data cat de mult decazuse Hogwarts, cum se faceau sortarile la ei de nimeni din viperin nu era vipera cu adevarat? 
Cu domnita din fata ei incercase sa o rastoarne in toate modurile posibile, insa parea neinduplecata, stilul de om mereu singur care nu are nevoie de nimeni si de nimic, destul de deprimant si dezamagitor in acelasi timp. I-ar fi putut fi folositoare aceasta domnisoara, insa avea sa se mai gandeasca, nu vroia sa o forteze sau sa insiste, poate candva, cand va fi destul de coapta il va cauta, sau ii va cauta pe cei din Ordin, pana la urma fiecare trebuie sa isi aleaga o fractiune, sa isi aleaga un drum. Nu avea incredere in oameni, in general, si pana in momentul actual isi facuse un grup de vrajitori care intruneau toate puterile importante. Ranji scurt din coltul gurii cand dintr-o data disparuse din bratele lui, luand cea mai inteleapta decizie din acea seara.