Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ curiosity killed the cat

**Guillaume J. Devereux** · 28 Oct 2012, 22:26

Barbatul dadu din cap aprobator. Stiuse ca Malfoy avea o armata numeroasa, fiindca tinuse cu tot dinadinsul sa ii mentioneze acest lucru. Insa pana la urma, nu numarul unei armate conta, ci cat de priceputi erau acestia. Iar daca jumatate din oamenii lui Malfoy erau doar loiali, atunci putea sa-si ia gandul de la o infrangere. Fiindca el era pregatit, iar armata lui era subordonata prin frica, teroare si totodata, o credinta oarba ca lumea va deveni un loc mai bun.
'Am putea s-o luam pe aceasta Lexie prizoniera, iar Kurt sigur va veni s-o salveze', gandi el, insa nu-i impartasi lui Ivy ideea sa, caci nu se putea increde chiar atat de mult in ea.

"Prietena cu dragonii? Suna destul de periculos. Ar trebui s-o capturam pe ea prima, si s-o impiedicam sa faca o tampenie", rosti el ganditor. I se parea destul de cunoscut numele tinerei, insa nu avea nici o idee de unde o cunostea."Freyja? Ia stai, o cunosc. Am vizitat acum un an Hogwarts-ul, si am iesit cu ea la o plimbare pe malul lacului. A facut un fel de pasiune pentru mine, insa probabil i-a trecut repede. Nu ne-am fi potrivit niciodata"

Incerca sa nu recunoasca ca ii era prieten, desi ea era un sange-mal, iar el detesta aceste creaturi. Isi aminti cu satisfactie de sarutul pe care i-l daduse, pentru a o face sa inteleaga ca ei nu erau compatibili. Buzele acelea fragede si proaspete inca mai erau 'amprentate' pe ale lui.
"In orice caz, nu conteaza. Unde e acum Freyja?"

**Ivy Thibault** · 04 Nov 2012, 11:26

Ivy oftă. Habar nu avea unde era Freyja. Ultima dată tot ce ştia era că se certase cu Kurt şi fugise de acasă. Logic că fata nu i-ar fii spus chiar lui Ivy unde se ascunde, pe motiv că ea era soţia tatălui ei. Însă Ivy avea o vagă bănuială că motivul principal era că fata-dragon nu prea o simpatizase foarte mult.

În orice caz, nu ştia unde se ascunde Freyja şi ce face. Poate că nici nu va mai vrea să facă parte din război. Mda, sigur ...
- Crede-mă, aş vrea să ştiu. A intervenit o ceartă şi a fugit de acasă. Habar nu am unde e în acest moment.

Ivy rămase tăcută puţin, apelând la logică. Dacă Freyjei nu prea îi plăcea de Ivy, Ivy sigur se interesase de Freyja. O observase de-a lungul timpului, încercând să afle motivul reticenţei şi neîncrederii adolescentei. Aflase de cine era apropiată fata, cu cine îşi petrecea timpul şi unde îi plăcea să stea. Ceea ce fusese destul de greu pentru că fata era mai mult o singuratică.

- Deşi probail dacă ai nevoie de un punct de reper, ar trebui să o urmărim pe India. Din câte ştiu eu, India e persoana în care Freyja are cea mai mare încredere. Probabil că după ce a fugit de acasă s-a simţit singură, părăsită, şi a apelat la cea mai apropiată prietenă. Ceea ce ne conduce direct la India.

Ivy speră ca logica ei să fie bună. De obicei se pricepea la urmăriri şi refaceri de planuri, însă minte ei era puţin cam stoarsă acum şi Ivy mai că se aştepta să i se scurgă creierul pe nas ...

**Guillaume J. Devereux** · 08 Nov 2012, 23:25

Guillaume medita o clipa la cele marturisite de Ivy. Deci Freyja, in urma unei certe, fugise de acasa. Asta era absolut ceva normal la o adolescenta, a carei tata isi tot schimba prietenele ca pe sosete, si mai ales care era implicat in tot felul de afaceri dubioasa. In concluzie, fata avea nevoie de un prieten. Julien nu vroia s-o atace direct, sau sa incerce s-o raneasca, caci ii fusese prieten in trecut, si vazuse in ea pe cienva cu adevarat special. Se simtise atras de ea, nu fizic, fiindca pentru el, ea nu reprezenta un astfel de interes -si nu neaparat pentru ca era minora-, ci intr-un mod cu totul special. Intr-un fel, se intelegeau unul pe altul, ceea ce era nemaipomenit, iar acum, putea s-o contacteze din nou, insa stia ca Freyja avea sa-si dea seama ca ceva nu era in regula.
"Cine e aceasta India?"intreba el mirat, decis sa lase problema Freyja pe mai incolo. Acum avea nevoie sa afle mai multe date despre apropiatii fetei. Desi probabil ca ar fi fost mai mult decat ciudat ca el sa incepe cu prietenii sai.

**Ivy Thibault** · 12 Nov 2012, 21:53

Ivy se uită la Guillaum brusc, aproape plesnindu-l cu privirea pe bărbat.
- Niciodată, spuse ea, pe un ton serios şi plin de ameninţare subtilă, să nu te atingi de India. Nu-mi pasă cu cine te bagi, din partea mea poţi să te furişezi şi sub cearşafurile lui Lexie dacă tu crezi că asta ne ajuntă, dar pe India las-o în pace.
Ivy îşi amintea cu mult prea mult drag de frumoasa Viperină ca să îl lase pe Guillaume să o distrugă chiar acum. Ştia exact cât de greu îi fusese, câte suferise, şi tot ce mai lipsea acum era ca Guillaume să se bage şi să se joace cu mintea ei. Singura pe care trebuia să o protejeze era India, şi nu avea de gând să se lase uşor.
Nu mai putea fii Ivy acum. Era mult prea diferit totul ca să mai rămână Ivy. Avea nevoie de o schimbare, de un alt nume, mai puternic, pregătit să înfrunte tot. Avea impresia că perioada întunecată a vieţii ei urma să ia sfârşit, însă nu putea fii fericită dacă trecutul i se arunca în faţa ochilor la fiecare chemare. Nu voia să îşi amintească de vocea lui Kurt atunci când cineva ar striga-o pe nume sau de reproşurile lui Lexie atunci când altcineva îşi va prezenta condoleaţele.
Femeia zâmbi din colţurile gurii, aruncându-şi privirea nostalgică pe pereţii murdari.
- Şi poţi să-mi spui Nina de acum, i se adresă ea lui Guillaume pe un ton puţin prea subţire.

**Guillaume J. Devereux** · 13 Nov 2012, 22:02

Guillaume fu surprins de reactia lui Ivy, si se intreba ce anume o determinase pe fata sa se poarte asa. De ce era aceasta India privilegiata, si de ce anume se putea atinge mai degraba de Lexie, un pion important, decat de India, un pion putin mai important decat Lexie. Probabil ca nu avea nici o legatura cu razboiul, iar asta intrecea limitele de intelegere ale barbatului.
"De ce? Cine este?" mai intreba el inca o data, sperand ca de data asta va primi un raspuns mai concret.

Isi aminti brusc de vizita pe care o facuse Hogwarts-ului, cand o intalnise prima si singura data, si parca intervenise o anume profesoara de Vajthat, India, care o trimisese pe viperina in Pivnita.
"Nina?"continua, nedumerit.

**Ivy Thibault** · 15 Nov 2012, 19:10

Nina îi ignoră ambele întrebări ; doar stătea şi se uita la el, rotiţele minţii învârtindu-i-se între timp frenetic în minte.
Ce era atât de greu de înţeles ? se enervă ea brusc. Vreau să-mi schimb numele, e ceva aşa de complicat ?
Însă nu mişcă niciun muşchi al feţei, dându-şi seama că furia ei nu era deloc întemeiată. Însă asta nu o împiedica să o simtă. Vroia să iasă o dată din camera aceea jegoasă, care îi amintea atât de toate chestiile rele. Vroia să meargă să se spele, să se îmbrace în haine curate, să zâmbească tuturor şi să vorbească ore în şir cu Guillaume.
Însă Nina era pe jumătate sigură că el nu avea deloc intenţia să vorbească cu ea ceva diferit de planuri de război. Se simţea ca un pion în planul lui pentru putere şi nu-i plăcea asta. Nu era doar pion. Nu era nici regină, dar pion cu siguranţă nu.
Oftă adânc brusc şi închise ochii pentru câteva secunde.
- Nina e un nume mai potrivit. Eu vreau să mă cheme aşa. Pot să-mi schimb numele în fiecare zi dacă vreau, îi explică ea cu răbdare.
Evită intenţionat prima întrebare.
- Spune-mi planurile voastre, spuse Nina pe un ton puţin imperator. Te rog, adăugă ea ca să-şi repare greşeala.

**Guillaume J. Devereux** · 15 Nov 2012, 20:37

Guillaume sesiza faptul ca femeia trecuse peste prima lui intrebare, insa prefera sa ii asculte explicatia, decat sa mai insiste. Stia ca nu trebuia s-o puna sub presiune, astfel nu ar mai fi raspuns nimic, si el nu urmarea asta. Vroia cat mai multe raspunsuri de la Ivy, devenita acum Nina, insa trebuia sa gaseasca un mod mai potrivit de a o aborda.
"O idee buna", spuse el, gandindu-se sa incerce pe alta tactica, si isi scoase bagheta.

Facu o vraja prin care camera isi schimba cu totul aspectul, luminandu-se, si redevenind chiar placuta, desi tot murdara si prapadita era. Masa care pana atunci statuse goala, era acum mai vesela, pe ea aflandu-se o sticla de vin rosu de Bordeaux si doua pahare inalte. Nu avea nici o idee daca Ninei ii era foame, insa decise ca mai bine lasa mancarea sa se raceasca decat sa moara de foame. Asa ca pe masa mai aparu o cina destul de atragatoare, iar Jules de apropie de femeie, facandu-i loc sa se aseze.
"Presupun ca iti este foame".

**Ivy Thibault** · 19 Nov 2012, 22:22

Nina privi surprinsă masa ce i se întinse în faţă. Nu se aştepta la ceva compasiune din partea lui Guillaume. Deci se părea că nu era chiar un pion neînsemnat dacă avea atât de mare nevoie de ea încât o voia mulţumită. Nina zâmbi din colţul gurii. Poate că acum era totuşi o tură.
Se aşeză lângă bărbat, simţind cum i se atinge piciorul de al lui. Se aplecă asupra farfuriei şi luă un cartof cald. Îl mestecă grijulie, şi îl înghiţi mai mult forţat. Se sprijini înapoi de spătar. Se pare că stomacul ei nu era încă pregătit pentru mâncare, pentru că îi venea să verse şi acel cartof mic.
Înghiţi în sec şi zâmbi puţin.
- Mi-e bine, răspunse ea la oferta bărbatului. Presupun că nu ţi-ar plăcea să-ţi murdăresc hainele cu vomă ...
Nu-şi spuse şi gândurile, doar stătu acolo cuminte. Însă puţin nerăbdătoare.
- Vreau să ştiu, spuse ea pe un ton sincer, fără note plângăcioase. Era sigură că Guillaume ştia că Nina vorbeşte despre planurile lor.

**Guillaume J. Devereux** · 11 Dec 2012, 22:21

Guillaume ii zambi Ninei, privind-o cum se aseaza la masa, desi nu se atinse foarte mult de mancare. Poate ca regimul primit pana in acel moment nu ii pria foarte mult.
"Nu-ti pot spune. Nu inca", raspunse el, sperand ca femeia nu va incepe sa-l ia la intrebari.

Presimtea ca va spune ceva cum ca ea le marturisise lor planurile, insa el acum nu se tinea de promisiune si o amagea, neavand incredere in ea. Insa daca se gandea mai bine, chiar nu prea avea. Nu prea avea incredere in nimeni, si nu vroia sa se strice acum, increzandu-se in cineva pe care nu prea il cunostea.
"O sa-ti spun la sfarsitul serii, daca voi considera ca esti de incredere. E bine?"

**Ivy Thibault** · 19 Dec 2012, 21:51

Nina clătină din cap în semn de negare, însă nu mai spuse nimic. Nu, nu era deloc bine. Din câte ştia ea, până la sfârşitul serii putea fii moartă, Guillaume având toate informaţiile de care avea nevoie.
Îşi trecu mâna prin păr, oftând şi îşi ridică genunchii la piept, aşezându-şi tălpile pe buretele moale învelit în piele al scaunului. Îşi aruncă braţele în jurul genunchilor şi îşi priponi privirea în albastrul ochilor bărbatului din faţa ei, cu o expresie puţin încruntată.

Era confuză. Nu înţelegea de ce nu i se putea dezvălui niciun plan şi începu să se întrebe dacă Guillaume minţise de la bun început. Îşi blocă gândurile pentru a nu i se răsfira pe expresiile feţei şi întrebă:
- De ce nu mă omori pur şi simplu? Ai primit cam tot ceea ce ai vrut de la mine. Nici nu cred că mai am ce să trădez.
Îşi închise gura brusc. Ce naiba fac? m-am mustrat singură. Încerc să-l conving să mă omoare acum?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri 1 2 3 4 5 Next » //  / curiosity killed the cat

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ curiosity killed the cat