Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ curiosity killed the cat

**Guillaume J. Devereux** · 31 Dec 2012, 17:26

Julien se incrunta, retragandu-si fata din mainile Ninei. Nu o putea lasa pe femeie sa lupte cu nici un pret, nici macar nu vroia sa o apropie cu cativa kilometri de locurile bataliei. Trebuia sa o opreasca, caci nu ar fi rezistat s-o piarda.
"Nu, nu ai inteles. Tu NU vei merge cu mine. Trebuie sa te ascunzi, si asta cat mai repede. Acum ca l-ai tradat pe Malfoy, cine stie ce o sa-ti faca daca te prinde. Nu, in nici un caz"
Protesta vehement, iar vocea sa nu accepta nici un refuz. Putea sa treaca si trenul peste el, ca nu o va lasa pe Nina in bataia obuzelor, vrajilor si gloantelor. Mai degraba o lega cu lanturi decat s-o stie aproape de campul bataliei.
"Nu vei merge", mai rosti o data, incruntat.

**Ivy Thibault** · 31 Dec 2012, 18:48

Când Guillaume se retrase din braţele ei, mâinile începură să protesteze, strigând parcă să-l recupereze.
Nina se încruntă la propriile-i degete şi le forţă să se se aşeze în poală, împreunate. Ascultă cu atenţie protestele bărbatului.
Nu se aşteptase la asta. Crezuse că el o vrea în război. Adică, totuşi, era o luptătoare destul de bună, ar putea fii de folos.

Nu era sigură ce să spună. Ar fii dorit să se împotrivească, însă Guillaume era aşa de categoric, încât nu prea credea că are vreo şansă.
"Va fii greu," răspunse ea, în cele din urmă. "Ştii tu... dacă nu voi lupta cu voi. Chiar dacă acum aş fii de acord, ţi-aş da cuvântul meu... când tu vei fii acolo şi eu doar voi sta fără rost, aşteptându-te... nu cred că-mi va mai păsa de cuvinte. Va trebui să mă închizi undeva."

Nina ridică din umeri cu un zâmbet. Acum era uşor de spus că va sta de o parte. Însă Guillaume nu ştia ce limite incredibile putea atinge îngrijorarea ei.

**Guillaume J. Devereux** · 31 Dec 2012, 19:19

"Asta si vreau, Nina. Am sa te inchid, pentru ca nu vreau sa te ranesti. Nu, niciodata."
Mintea lui deja lucra la un plan pentru a o tine pe Nina in siguranta. Nu vroia ca ea sa fie ranita sau poate chiar ucisa. Nu, in niciun caz nu trebuia sa se gandeasca acum la asa ceva, pentru ca asta nu se va intampla. Nici intr-un milion de ani!
"Ok, asculta. Acum ai devenit o parte importanta din viata mea. Iar eu tin ca tot ce imi apartine sa nu se strice, sau sa dispara. Asa ca in nici un caz nu vreau sa vii dupa mine in razboi. Pot sa-mi port grija si singur, iar cu tine alaturi nu as face decat sa-mi pierd concentrarea. Nu-mi pasa cat de buna esti ca luptatoare, pentru mine tot esti mica si firava"

**Ivy Thibault** · 01 Jan 2013, 02:52

Nina se ridică de pe scaun şi îi luă mâna, ridicându-l şi pe el în picioare. Era aşa de înalt! Constituţia ei scundă care o ajutase atât de mult când spiona o dezavantaja complet în acest moment.
Îi zâmbi liniştitor, apropiindu-se mai mult de el, sprijinindu-şi obrazul de pieptul său şi încă ţinându-i mâinile în palmele ei mici. Se simţea în miniatură, ca un copil neajutorat aşa, auzindu-i bătăile inimii prin materialul subţire al tricoului său.

"Dacă te face fericit," spuse Nina încet. "Orice."
Încercă să îşi amintească momentul în care fusese atât de devotată unei fiinţe, atât de dornică să se sacrifice pentru un singur zâmbet sincer. Era aşa de de mult! Aşa de ceţos şi întunecat, ca şi cum ar fii aparţinut unei alte ere! Ca şi cum viaţa ei ar fii început din momentul în care cele două mici cuvinte ieşiseră şoptite din pieptul bărbatului pe care acum îl iubea.

Cine fusese? Kurt? Nu, el cu siguranţă nu. Dacă ar fii fost pentru Kurt nu ar fii ratat războiul. Ar fii fost acolo, în mijloc, zâmbindu-i arogant sub săbii şi fulgere. Dar pentru cine altcineva?
Pentru copii. Pentru acei mici plozi fără creier ce trăiseră în interiorul ei, devorându-i toată mâncarea şi energia din interior. Îi iubise atât de mult, şi totuşi până şi acel sentiment pe care alese să-l păstreze bine îngropat în inima ei pălea în comparaţie cu bătăile interminabile pe care le stârnea albastru ochilor lui.

Era aşa de conştientă de tot, de mâinile lui în ale ei, de inima ce îi bătea paşnic sub urechea lui, de corpul lui puternic ce ardea parcă, trimiţând valuri de energie şi căldură spre ea. Simţea că, cu orice pas pe care l-ar fii făcut mai departe de el, ar fii tot mai rece, tot mai frig, până când ar fii îngheţat.

**Guillaume J. Devereux** · 01 Jan 2013, 03:10

"Mi-ar placea sa stiu ca eu te pot proteja mereu, insa nu-mi doresc acest risc", ii sopti in ureche, inhalandu-i parfumul dulce, feminin.Fiecare persoana avea propriul miros, iar al ei...al ei era cel mai dulce, cel mai puternic si cel mai atragator. Niciodata nu ar fi putut fi atras de cineva cu alt parfum. Pentru ca de acum inainte, doar la ea se va intoarce mereu, si niciodata nu va mai intoarce capul dupa alta femeie. Pentru ca Nina era cea mai frumoasa femeie pentru el, cea mai inteligenta si cea mai atragatoare.
Isi lipi buzele de ale ei, cautandu-i suflarea ei calda si linistitoare, desi inima ei batea nebuneste. Isi puse o mana in jurul taliei sale, tragand-o mai aproape de el, pentru a-i simti bataile inimii, cu cealalta mana tinandu-i ceafa, in timp ce buzele lui le cautau nerabdatoare pe ale ei, ca un copil.
"Spune-mi ca intr-o zi o sa devii doamna Devereux si vei conduce conacul in care vom locui. Spune-mi"

**Ivy Thibault** · 01 Jan 2013, 11:50

Nina îşi simţi inima cum începe să se zbată în pieptul ei în momentul în care Guillaume se apropie şi buzele lui le găsiră pe ale ei.
Era cel mai ciudat sentiment. Inima parcă voia să-i iasă din piept, se zbătea să evadeze, ca şi cum şi-ar dori şi ea ca Guillaume să o ţină în braţe. În mintea ei nu mai exista nimic decât el, braţele lui strânse în jurul ei.
Nina îşi ridică parcă în transă mâinile şi le aşeză una pe obrazul lui, iar cealaltă pe după gât, simţindu-i părul printre degete.

Când Guillaume se retrase din sărut, Nina abia mai avea răsuflare, iar inima ei pompa sânge într-un mod alaramt. Auzi cuvintele lui, însă îi trebui un timp ca mintea ei goală să mai înţeleagă ceva. După ce îşi aminti cum să-şi deschidă gura şi să vorbească, spuse:
"Da. Într-o zi, voi fii Nina Devereux, cea mai norocoasă femeie din lume."

**Guillaume J. Devereux** · 01 Jan 2013, 20:14

Guillaume ii zambi Ninei. Poate ca nu era el cel mai puternic om din lume si poate ca nu credea in lucrurile stupide cum ar fi norocul, insa cu siguranta in acel moment era cea mai noroasca persoana.
"Spune-mi despre tine, vreau sa stiu"
Fusese pe cale sa spuna tot, insa se opri la timp. Nu vroia s-o preseze, sau s-o faca sa creada ca era genul de om care sa-i rascoleasca tot trecutul, toate pacatele si nepacatele. Din momentul in care femeia acceptase sa fie a lui, nu mai conta ce fusese si ce nu fusese in trecut. Tot ce conta era ceea ce va fi, impreuna cu el.
Pentru el, aceste clipe erau nepretuite, desi locul in care se aflau era unul deplorabil. Insa in curand avea s-o scoata pe Nina de acolo si s-o duca intr-o loc mai placut, intr-un loc frumos is senin. Avea vaga impresie ca Veronique se va indigna cand va auzi ca el se indragostise de Nina, stiind cat de narcisista era stapana lui, insa cum ar fi putut sa se opreasca? Si in plus, el niciodata nu o iubise pe Veronique, care era mai rece ca un sloi de gheata.

**Ivy Thibault** · 01 Jan 2013, 20:27

Nina râse. Aşa spuneau toţi la început.
"Tu crezi că vrei să ştii, dar îţi spun din proprie experienţă, că n-o să-ţi placă totul."
Încă cu zâmbetul pe buze încercă să-şi facă un anumit plan în minte. Cum să înceapă, ce să-i explice, ce ştia deja. Ce l-ar face să o iubească mai mult, sau ce l-ar face să o iubească mai puţin. Aproape că se înfioră la gândul acela. Fu uimită de impactul puternic pe care un simplu gând îl avusese asupra inimii ei.

Se hotărî să înceapă cu începutul, aşa că îşi drese glasul încet.
"În primul rând, ar trebui să ştii că sunt orfană," spuse ea, ridicând din sprâncene. "Ceea ce e destul de drăguţ, având în vedere că nu vei avea de-a face cu nicio soacră." Gluma ei era aşa de slabă că se hotărî să treacă peste, sperând că şi el va face la fel. "Am fost Viperină înnăscută şi nu mi-am cunoscut familia decât prin ultimi ani, când am descoperit că o Cercetaşă e sora mea. Se pare că doar noi am mai rămas... Îmi place ciocolata, probabil asta ar trebui cu siguranţă să ştii... Umm, şi am fost asasină şi spioană doi ani după Hogwarts, mai întâi pentru o companie, apoi pentru Sfinţii Mortali."

Nina ridică din umeri. Nu vroia să intre în detalii, gen am omorât vreo zece oameni la viaţa mea. Îşi aminti un detaliu important pe care preferase luni întregi să-l uite.
"Am avut doi copii. De aceea m-am despărţit de Kurt. Au murit la naştere. De fapt nu, Kurt nu putea să aibă copii, dar s-a gândit să facă un experiment, fără să-i pese cum mă va afecta pe mine... Deci, ai putea spune că el i-a omorât cu mâna lui."
Ochii Ninei nu trădau tristeţe. Doar hotărâre. Oftă încet şi ridică din umeri din nou.

"Acum e rândul tău."
Îşi dădu seama brusc că ea nu ştia absolut nimic din trecutul lui Guillaume.

**Guillaume J. Devereux** · 01 Jan 2013, 23:30

Viata Ninei parea mai palpitanta decat se asteptase el, desi nu se putu opri sa nu se uite mirat la ea cand auzi ca fusese spioana si asasina si ca Kurt facuse un experiment pe ea. In locul ei, el nu ar fi permis niciodata asa ceva, insa nu avea cum s-o condamne. Uneori, dragostea orbea oamenii (din cele ce citise el).
Acum ca venise randul lui, statu putin pe ganduri.
"Ei bine, familia mea este extrem de numeroasa, si suntem imprastiati prin Franta. Acolo taiem si spanzuram, stii tu. Insa eu nu am treaba cu membrii familiei. Am o sora mai mare, Helena, care ma uraste de moarte, insa pot sa traiesc cu asta. Tatal meu a murit acum cateva luni, lasandu-mi mie tot, iar acum sunt capul familiei, de care trebuie sa am grija. Adica, in fine, nu e mare lucru. Doar mama, conacul si servitorii. Helena e plecata."
Incercase mereu sa se poarte frumos cu sora sa, insa ea era mereu atat de pornita impotriva lui, incat nu putea sa lege o relatie mai apropiata.
"Mai intai am fost la Durmstrang, apoi am venit la Hogwarts unde am fost sortat la Viperini, ca de altfel toti membrii familiei. In ultimii ani am vrut sa ajung conducatorul Devoratorilor. Am fost capitanul echipei de Vajthat, si bineinteles, cel mai bun. Dupa absolvire m-am ocupat de afaceri de familie, pana am intalnit-o pe Veronique, careia i-am devenit conducator al armatei. Palpitant, nu-i asa?"

**Ivy Thibault** · 03 Jan 2013, 15:08

Nina îl ascultă în linişte, digerând noile informaţii despre viaţa lui. Se întrebă cum ar fii fost să-l cunoască pe copilul Guillaume, să-l susţină la meciurile de Vâjthaţ şi să se plimbe cu el pe coridoarele castelului. I se părea un lucru aşa de ciudat, şi totuşi, nu era exclus să se fii întâmplat oricum. Vârstele lor erau apropiate, sigur prinseseră un an sau doi împreună la Hogwarts.

"Îţi dai vreodată seama că cel mai probabil noi am trecut unul pe lângă altul de atâtea ori în Pivniţa Viperinilor?" întrebă Nina visătoare. "Poate am şi vorbit unul cu celălalt şi nu ne aducem aminte. Pare aşa de... ireal."

Zâmbi, gândindu-se la toate astea. "Imaginează-ţi cum ar fii fost, căpitanul echipei de Vâjthaţ cu orfana ciudată. Ne-ar fii urât," râse Nina, amintindu-şi de prejudecăţile oamenilor.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri 1 2 3 4 5 Next » //  / curiosity killed the cat

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ curiosity killed the cat