Thread Closed 
Dark Lord of the Ring
15 Jan 2011, 22:10
Post: #1
OOC: Just me & Rosalie

Bell iesi din camera de zi a cercetasilor, aruncand o ultima privire in urma; avea sa ii lipseasca acest loc, poate pentru totdeauna. Nu stia cum aveau sa stea lucrurile dupa aceasta seara. Nu stia daca se va mai intoarce vreodata in viata la castel. Totul depindea de capacitatea ei de a se concentra..si de a fii pe faza la momentul potrivit.

Stabilise sa se intalneasca cu Rosalie in holul de la intrare; isi aprinse bagheta si incepu sa coboare scara in spirala. Treapta cu treapta..linistea ii inghitea sunetul timid al pasilor, in timp ce bucatile mari de umbra se scurgeau pe peretii din piatra. Intunericul domina intreg castelul, invelindu'l protector cu o mantie cenusie.

Ajunsa pe ultima treapta, pasi in coridorul racoros, si privi in jur; nu se vedea nicio umbra de lumina, iar linistea parea ca avea sa inghita totul in curand. Bell se simtea sufocata de tacerea de nepatruns, iar cand un sunet de pasi se auzi de la etaj, si la lumina baghetei vazu chipul lui Rosalie, rasufla usurata.

"-Esti gata?" murmura ea, cu o voce hotarata.
Find all posts by this user
15 Jan 2011, 23:31
Post: #2
Am iesit din dormitor si ma plimbam acum pe coridoarele pustii. Era deja atat de intuneric,perfect pentru ceea ce va urma! Nu aveam cum sa nu ma gandesc daca vom scapa sau nu din aceasta poveste. Si totusi de cate ori am trecut pe langa moarte,aceasta va fi din nou o ocazie de a repeta experienta aceea oribila. Am inghitit in sec amintindu-mi ca si Bell va veni cu mine,imi era atat de teama ca nu ne vom mai intoarce aici,imi era atat de frica pentru faptul ca vom lasa atat de multe in urma... Si totusi mi se parea ca merita, mi se parea ca merita efortul de a opri acest sir de nenorociri. Am rostit "Lumos" pentru a-mi face lumina in cale apoi am cazut pe ganduri,de fapt in ultimul timp eram atat de devastata de cele intamplate incat...nu aveam cum sa nu imi amintesc acel moment.

~~~Amintire~~~

Ma aflam dupa un copac imens de langa lac,coroana sa era atat de trecuta de vreme,atat de veche, simteam la fiecare secunda in care il atingeam ca va cadea peste mine insa nici macar acest lucru nu mai conta..principalul era sa ascult dicutia celor doi Devoratori.
Lestrange: Deci nu te-a urmarit nimeni,nu-i asa?
Porrin: Chiar ma crezi atat de prost? Bineinteles ca nu.
L: Haide,spune-mi si mie...pe cine ai ucis pentru a face..asta?
P: Chiar mai conteaza? Ideea principala este urmatoarea: trebuie sa ascundem acel 'ceva' intr-un loc in care nimeni nu si-ar baga nasul. Si gandeste-te ca mai am de facut vre-o cinci astfel de...chestii.
L:Ce? Dar pentru ce?
P: Nu mai pune intrebari stupide si asculta...Padurea Interzisa. Acolo nu isi va baga nimeni nasul si mai ales pentru a cauta asa ceva.
L: Ai uitat de micile noastre curajoase..
P: Atata timp cat nu au auzit nimic nu au cum sa afle!,spuse Porrin pe o voce de gheata care emana doar teroare in jur.
L: Si unde ai ascuns Horcruxul? In ce obiect?
Se vedea ca Porrin avea incredere in Lestrange fiindca scoase un inel absolut superb,de un negru asemenea abanosului . Acesta straluci la lumina lunii si imi dadea de inteles ca acolo se afla un suflet pierdut..
Va trebui sa ii povestesc lui Bell! Acum!

~~~Revenire~~~

Puteam sa imi dau seama ca cercetasa ma va sprijini imediat in aceasta poveste. Am ajuns in fata salii unde se afla si aceasta ma intreba daca sunt gata. Am dat din cap in semn de aprobare apoi am adaugat:
"Da,sunt gata! Nu stiu daca vom mai scapa cu bine din asta,dar...!"
M-am oprit fiindca aveam incredere ca ne vom descurca,aveam incredere in munca noastra in echipa...Trebuia sa ii oprim,trebuia sa gasim Horcruxul pe care l-a creat Porrin.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
16 Jan 2011, 11:57
Post: #3
Bell isi privi prietena si ofta; se apropiasera atat de mult in ultima perioada. De parca insasi moartea fusese cea care le aduse impreuna. Ii displacea ideea de a sacrifica un prieten..o ingrozea faptul ca insasi ea avea sa moara. Dar macar urma sa isi dea viata incercand.

"-Deci mergem?" sopti Rosalie, vazand urma de incruntare aparuta pe chipul cercetasei.
"-Cred ca da.." raspunse aceasta, cu o voce mica.
"-Atunci haide..si speram ca totul sa fie bine" murmura tanara, intizandu'i mana.

Bell i'o stranse puternic, in semn de incurajare, dupa care isi stinse bagheta si porni la drum. Ajunse in fata usii de la intrare, soptira Alohomora! iar portile mari din fier se deschisera, urmate din cele de lemn. Treptele de afara erau luminate de razele plapande ale lunii..Luna noua.

Cu pasi repezi, incepura sa strabata domeniile scufundate in intuneric; era atat de liniste, incat puteai sa'ti auzi propriile ganduri materializandu'se in aerul glacial al noptii. Parca si stelele erau de partea lor, luminand puternic bolta cereasca, ocrotita de inelul lunii.
Find all posts by this user
16 Jan 2011, 12:27
Post: #4
Cand am iesit din Hogwarts si am privit in jur mi-am dat seama ca toate lucrurile sunt de partea noastra,sau cel putin asa speram. Luna noua parea a fi un impediment,deci va trebui sa umblam mai mereu cu baghetele aprinse , iar stelele sunt impotriva lunii pentru a ne ajuta pe noi sa descoperim acest mister. M-am cutremurat usor cand mi-am amintit pentru ce eram noi de fapt aici. Totul parea ca un vis urat,dar nu era cazul sa imi faci iluzii. Cine stie daca ne vom mai trezi odata din acest cosmar? Cine stie daca dupa aceste intamplari vom mai putea reveni alaturi de cei dragi? Am oftat adanc apoi am privit din nou luna care se afla maiestuoasa pe cer ocrotindu-ne pe noi ... Dandu-ne lumina de care avem nevoie. Uitandu-ma la cerul minunat imi gasesc puterea sa merg mai departe si banuiesc ca si Bell gandeste acelasi lucru.

Nu am reusit sa imi dau seama cand am ajuns in Padurea Intunecata insa am inghitit in sec cand am observat ca ne aflam la intrarea ei. Mi-am mutat privirea spre Bell si pe un glas sincer , dar foarte inspaimantat am rostit:
"Esti...gata? ",am facut semn cu mana spre intreg tinutul Padurii Interzise. Nu vom da inapoi,nu cand suntem atat de aproape de a gasi acel Horcrux!

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
16 Jan 2011, 22:37
Post: #5
Ajunse in fata Padurii, cele doua se oprira brusc; Bell fusese inghitita de ganduri pe tot parcursul drumului de la castel. Nici macar fulgii albi de zapada, care se cerneau din imperiosul vazduh nu reuseau sa o smulga din furtuna de sentimente si idei.

Abia cand daduse piept cu ceea ce avea sa urmeze, reveni la realitate si privi Padurea cu ochii mari, in care se reflecta lumina tematoare a astrilor ceresti. Ii era frica; trebuia sa fi anormal, ca sa nu iti fie teama intr'o astfel de situatie. Codrul parea ca le asteapta, deschizandu'si bratele impodobite de brazi inghetati pentru a le primi in singuratea lui interzisa, de mult uitata.

"-Esti..gata?" sopti Rosalie. Aceeasi teama se citea si in ochii ei, dar umbrita de o geana de curaj.
"-Da..hai sa mergem" raspunse Bell, cu o voce ragusita.

Stia ca de acum, nu mai poate da inapoi..nu cand se afla atat de aproape de a descoperi intreg adevarul. Si de a face dreptate. Sopti Lumos! si incepu sa se afunde printre perdelele inghetate de muschi si crengile plangatoare, incarcate cu promoroaca nemiloasa a rasuflarii iernii.
Find all posts by this user
16 Jan 2011, 23:51
Post: #6
Acum avea sa inceapa totul,sau dimpotriva..sa se sfarseasca totul. De acum inainte avea sa ne astepte ceva din care nu stim daca vom mai scapa vreodata. O priveam pe cercetasa care se afla langa mine si ii puteam simti si ei frica,la fel ma simteam si eu in acest moment. Probabil seara,noaptea aceasta va fi ultima cand voi mai fi in viata,va fi ultima cand voi mai putea vedea Hogwartsul,imprejurimile sale..Am oftat uitandu-ma la intinderea Padurii Intunecate. Am facut primul pas prudenta,dar al doilea putin mai curajoasa...si tot asa. Nu stiu de ce,ma simteam destul de puternica,poate datorita faptului ca vreau intr-adevar sa il vad distrus pe Porrin odata pentru totdeauna. Si pe Lestrange la fel,era complicele lui Tom si de asemenea cel care i-a ucis un bun prieten lui Bell.

Am privit-o brusc parca intreband-o din priviri daca sa continuam sau nu,insa stiam clar raspunsul. Da!

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
17 Jan 2011, 18:29
Post: #7
Cercetasa continua sa strabata cararea padurii, privindu'si picioarele; un pas..inca un pas..i se parea atat de greu sa inainteze, incat la un moment dat se opri, uitandu'se in urma sa vada cat a mers. Padurea i se parea nesfarsita, plina de tot felul de creaturi. Iar alaturi de Rosalie, teama crestea cu fiecare moment.

Ii simtea frica; fiecare rasuflare, fiecare oftat. Parca urla din toata fiinta ca vrea sa se intoarca; ca nu poate continua..ca doare prea tare..dar in acelasi timp, privirile ii ardeau. Nu era furie, si nici sete de razbunare. Doar curaj, si perseverenta. Chiar daca ii era frica de ce avea sa urmeze, continua sa inainteze.

Bell isi muta privirile inainte, privind intunericul ce se lasa peste ele. Parea ca o apasa din ce in ce mai mult, luptand parca impotriva ei. Era atat de dificil sa mergi prin Padure. Crengi si radacini te impiedicau la tot pasul, iar urletele unor creaturi bagau spaima in tine.

"-Oare nu putem foar sa il chemam?!" intreba cercetasa, la un moment dat.
"-Nu cred ca ar merge" ofta Rosalie
"-Sa facem totusi o incercare..Accio Horcrux!" murmura Bell. Insa nu se intampla nimic; de fapt, nici nu se astepta sa se intample ceva..

Find all posts by this user
17 Jan 2011, 19:13
Post: #8
Eram foarte atenta la miscarile lui Bell. Eram intr-un pericol imens in aceasta padure,mai ales astazi. Un horcrux nu este usor de gasit si bineinteles nici de distrus. Dar totusi nu imi pierdeam speranta si se pare ca nici Bell nu o facea. Daca am pornit pe acest drum va trebui sa il continuam. Nu avea cum sa nu ne fie teama macar putin,dar totusi...aveam incredere ca vom reusi.

Unele sunete din padure ma faceau sa ma cutremur,mi se facea pielea de gaina...Dar...vom continua! Am facut un pas apoi am tresarit. Cand m-am uitat in jos mi-a trecut spaima,doar calcasem pe o creanga care cazuse dintr-un copac atat de batran. Era un 'peisaj' macabru in Padurea Intunecata. Nu stiam de ce,dar probabil ca mi se pare asa..fiindca eram atat de aproape de ...moarte!

Mi-am mutat privirea catre Bell apoi i-am spus:
"Vom gasi horcrux-ul. Sper..."

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
17 Jan 2011, 19:42
Post: #9
Cercetasa dadu din cap in semn de aprobare; stia ca aveau sa'l gaseasca. Nu se intorceau la castel pana ce nu'l gaseau. Si intr'un fel, chiar isi dorea cu toata fiinta sa scape o data de poveste asta. Parca ii era ca o greutate pe suflet..ceva ce nu o lasa sa traiasca linstita..ceva ce ii bantuia visele si somnul.

Vroia sa se elibereze; sa redevina Bells de dinaintea mortii lui Hayden. Sa ii lase pe cei doi in urma..sa scape de imaginea devoratorilor care salasluia in mintea ei. Prea multa adrenalina..prea multa durere si frica. Se saturase! Iar in seara asta, lucrurile trebuiau sa se termine. Stia ca va avea de suferit dupa ce distrugea horcrux'ul..insa avea sa'si asume riscurile.

"-Unde poate fi un horcrux?" intreba ea, in soapta.
"-Oriunde.." ofta Rosalie. Mda, raspunsul era logic.
"-Si totusi..ar trebui sa fie intr'un anume loc.." mormai Bell.

Isi aminti de escapadele ei nocturne prin padure; un fior de gheata i se raspandi in tot corpul. Stia unde era horcrux'ul..in cel mai indepartat punct al padurii. In cel mai intunecat si rece salas - Lacul Negru.

Find all posts by this user
17 Jan 2011, 21:10
Post: #10
Nu eram foarte sigura de ce aveam sa urmeze,nici macar nu stiam ce va urma. In toti pasi pe care i-am facut pana acum ma intrebam doar daca vom gasi acel Horcrux? Daca chiar merita sa inaintam in toata aceasta problema? Dar probabil ca odata ce pornesti pe un drum este greu sa te intorci inapoi. Si noi oricum nu aveam sa o facem.

Brusc,un gand ingrozitor ma facu sa ma cutremur de-a dreptul. In cel mai bun caz aveam sa gasesc un horcrux,eu si Bell il vom distruge..dar mai sunt inca patru. Inca patru de care nu se stie nimic,despre care nu banuiam macar nimic.

Lasand acest gand la o parte am observat-o si pe Bell cutremurandu-se . Prima mea reactie pe care am putut sa o am a fost:
"Esti bine?"

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
Thread Closed 


Possibly Related Threads…
Thread Author Replies Views Last Post
  Don't leave me in the dark Lylith Anne Campbell 6 1,148 18 Jul 2011, 15:50
Last Post: Lylith Anne Campbell