Dark Lord of the Ring
|
17 Jan 2011, 21:15
Post: #11 |
|||
|
|||
Cercetasa auzi intrebarea lui Rosalie, dar nu isi gasea vocea; simtea ca o pierduse undeva, in adancul fiintei sale ingrozite. Lacul Negru - cel mai potrivit loc in care poti ascunde un lucru. Nimeni normal la cap nu ar indrazni sa se apropie de acel loc..si mai ales sa incerce sa gaseasca horcrux'ul ascuns de Porrin.
"-Rosalie" sopti Bell, ragusita. "-Da..spune" murmura tanara, putin panicata. "-Stiu unde e horcrux'ul" raspunse cercetasa; Rosalie se lumina la fata, si zambi. "-Unde? Haide, Bells, spune o data!" ofta ea. "-In Lacul Negru" murmura cercetasa, iar expresia de soc se muta si pe chipul lui Rosalie. Stia ca era in zadar; oricate cautari, oricat efort depus..si acelasi rezultat. Nu puteau sa gaseasca horcrux'ul in adancimile lacului. Era prea periculos..si isi puneau propria viata in pericol; stiau ca trebuia sa existe o cale de a intra in apa cenusie, si de a'l lua..dar nu realizau care e. Lipsa de inspiratie..si un impas! Ar fi trebuit sa se intoarca la castel, sa se bage in paturile lor, si sa adoarma linistite. Dar nu puteau..era singurul horcrux al carui locatie il stiau. Era ca si cum ar fi putut salva intreaga vrajitorime, dar ele ar fi ales sa stea cu mainile in san..era greu, dar nu imposibil. |
|||
17 Jan 2011, 21:51
Post: #12 |
|||
|
|||
Practic m-am albit la fata la spusele lui Bell. Pur si simplu nu imi venea sa cred,dar totodata eram sigura ca acolo se poate afla cu siguranta Horcruxul,era probabil cel mai periculor loc din Padure,iar Porrin stiuse ca acolo nimeni nu il va cauta...Sau cel putin nimeni in afara de noi. Acum inteleg de ce ei nici macar nu banuiau ca noi vom cauta acel obiect,acel inel. Si cum am putea gasi un inel in apele involburate ale lacului,in apele sale intunecate de care ar trebui sa ne ferim orice ar fi? Practic ceea ce faceam noi acum se numea sinucidere! Cum puteam sa mergem acolo...Si totusi cum puteam sa nu mergem? Un conflict intre frica mea si curajul meu se dezlantuia din ce in ce mai mult.
Revenindu-mi m-am uitat la Bell,apoi la Padurea Intunecata si mi-am dat seama ca nu vom renunta,nu ne vom lasa impinse de frica. A da inapoi nu este neaparat o caracteristica a comportamntul meu si cu siguranta nici al lui Bell. ![]() |
|||
17 Jan 2011, 22:14
Post: #13 |
|||
|
|||
Cercetasa continua sa priveasca inainte; nici macar nu ajunsera inca la Lac. Si era cale lunga..tinea minte ca strabatuse Padurea oire intregi ca sa ajunga la vestita intindere de apa..si fusese acolo doar de doua ori..Ultima data cu verisoara sa, Lisa..si fusese o experienta ingrozitoare!
Nu stia ce ar trebui sa faca; desi era constienta ca inainta printre crengi si radacini, picioarele i se miscau fara sa gandeasca. Ea vroia sa se intoarca; toata fiinta ii striga sa mearga inapoi la castel. Dar in acelasi timp, o particica din ea ii soptea ca trebuie sa lupte..sa lupte pana in ultima clipa. "-Rosalie?" intreba ea. Parca vroia sa se asigure ca tanara inca mai era langa ea. "-Da, Bell" raspuse Rose, cu o voce mica. "-Chiar mergem sa cautam horcrux'ul?" intreba cercetasa. "-Se pare ca da" raspunse tanara, cu un zambet trist. |
|||
18 Jan 2011, 20:01
Post: #14 |
|||
|
|||
Inaintam,dar totusi nu prea doream sa fac acest lucru. Pasii mei o faceau destul de nesiguri pe ei,dar sufletul imi spunea ca trebuie sa termin acest lucru odata pentru totdeauna. Trebuia sa il distrug pe Porrin orice ar fi si Bell ma va ajuta. Ma bucur ca era si ea cu mine,ca nu pornisem singura in aceasta periculoasa cautare. Speram doar sa gasim Horcruxul. Am inghitit in sec doar gandindu-ma la faptul ca exista posibilitatea sa nu il gasim,sa nu il distrugem,dar totusi sa murim...Oare chiar merita acest efort,acest sacrificiu? Am privit-o pe cercetasa,iar aceasta se uita si ea la mine. Dupa intrebarea ei mi-am dat seama de un lucru: niciuna nu si-a dat inca seama ce facem noi cu adevarat. Chiar nu stiam.
Am oftat dupa care am spus: "Avem un drum lung de strabatut!"... ![]() |
|||
19 Jan 2011, 17:56
Post: #15 |
|||
|
|||
Bell incuviinta din priviri; era atat de mult de mers, incat toata fiinta ei protesta. Deja isi simtea picioarele amortite, iar muschii mainilor incepusera sa oboseasca din cauza crengilor pe care trebuia sa le dea la o parte.
Si cand se gandea ca ar putea sta in patul ei cald, de la castel; fara sa se teama pentru viata ei..fara sa aibe grija zilei de maine, asta daca o va mai apuca. Era atat de greu sa lasi in urma tot, si sa renunti la cel mai de pret dar pentru a te razbuna. Uneori ajungeai sa intrebi daca merita. Insa in situatia ei, merita; vroia sa il razbune pe Hayden. Si vroia sa o ajute pe Rosalie. Stia ca si ea se simte la fel de ingrozitor, dar nu o arata. Vroia sa para puternica, sa nu o descurajeze si pe cercetasa. Insa lucrurile nu stateau prea bine, cand venea vorbe de oftaturi lungi sau priviri aruncate pe furis. "-Vom fi bine" murmura Bell. "-Nici tu nu crezi asta" raspunse Rosalie. "-..adevarat" sopti cercetasa. Nu stia ce se va intampla..dar era constienta de pericolul care le pandea la tot pasul. Si se simtea gata sa'l infrunte! |
|||
19 Jan 2011, 20:19
Post: #16 |
|||
|
|||
Aveam si eu tendinta sa spun ca va fi bine,dar chiar daca spuneam acest lucru stiam ca nu va fi deloc asa ceva. De fapt,nu stiam ce urmeaza..insa stiam in ce situatie eram acum: cautand acul in carul cu fan,dupa cum spunea o vorba Incuiata. Imi era frica sa ma folosesc de Previziuni pentru a afla ce ne asteapta si sincer banuiam ca nu va fi bine,deci cu atat mai mult nu o voi face.
Desi ne uitam pe furis una la alta si ne temeam amandoua pentru viata noastra,pentru ceea ce avea sa urmeze. Insa curajul nostru inca exista acolo si stiam , de fapt aveam incredere in ceea ce eram in stare ambele. Desi nu suntem intr-o situatie stralucita tind sa cred ca vom reusi sa gasim Horcruxul si vom reusi sa il distrugem. ![]() |
|||
19 Jan 2011, 22:09
Post: #17 |
|||
|
|||
Bell ramase in urma; simtea ca nu mai poate inainta. Era atat de mult de mers, incat incepeau sa o ia durerile de cap doar cand se gandea. Nu isi putea imagina cum aveau sa gaseasca ele horcrux'ul in acea seara..si mai ales sa mai si intre in Lac sa'l distruga.
"-Bells" murmura Rosalie, intorcandu'se spre ea. Se aseza pe acelasi trunchi de copac, iar Bell isi puse capul pe umarul ei. Se simtea atat de vulnerabila in fata situatiei, incat nu mai rezista. "-Nu vom reusi" spuse ea. "-Haide..nu te mai gandi la asta" ofta Rosalie. "-Dar e adevarat..nu avem nicio sansa" insista Bell. "-Ce fel de cercetasa esti tu?!" mormai tanara. Fata tacu; era o Cercetasa - adevarat. Dar acum era vorba de viata sa. Si chiar nu vroia sa o piarda; nu vroia sa lase in urma totul, acum, ca era atat de bine sa fi Bell Evans. Inainte si'ar fi dat viata in schimbul a orice, dar acum lucrurile stateau atat de diferit, incat era hotarata sa lupte pentru ea pana la capat. "-Ai dreptate.." sopti Bell, cu vocea plina de incredere. "Hai sa distrugem horcrux'ul ala!" continua ea, plina de speranta. Totul trebuia sa fie..altfel nu se putea. |
|||
20 Jan 2011, 00:23
Post: #18 |
|||
|
|||
Cand am observat noua atitudine a Cercetasei nu am avut cum sa nu chicotesc si sa nu zambesc intr-un spirit de admiratie. Apoi am spus pe o voce amuzata:
"Ha,stiam eu ca asa o sa te conving.! Vom reusi! Trebuie sa reusim!". Nu stiu daca intr-adevar asa va fi dar nu imi pierd speranta. "Speranta moare ultima" spunea o vorba Incuiata. Si chiar asa si voiam sa fie. Pur si simplu simteam de data aceasta ca daca vom inainta,triumful va exista cu adevarat. In plus-nimic nu se compara cu distrugerea unui Horcrux-,oricine ar dori sa faca acest lucru pentru a distruge ceva obtinut dupa o fapta marsava. Am oftat si m-am infuriat doar la gandul ca Porrin Tom a comis o crima pentru a obtine asa ceva. Era un fapt inadmisibil,dar atat de obisnuit pentru el. ![]() |
|||
20 Jan 2011, 17:11
Post: #19 |
|||
|
|||
Bell arunca priviri fugare in jur, atenta la orice zgomot; crengile le loveau din toate partile, scuturandu'si patura de omat pe ele sau lovindu'le cu capetele ascutite. Cercetasa era plina de zgarieturi pe fata si pe maini..dar asta nu avea sa o opreasca din cautarea horcrux'ului. De fapt, nimic nu o putea opri.
Era mai hotarata ca niciodata sa duca aceasta sarcina pana la sfarsit; asa avea sa se razbune complet. Stia ca nu era corect, dar gandurile ii fura purtate spre comportamentul celor doi devoratori, din Padurea lui Dean. Nu meritau mila..pentru ca in ciuda faptului ca le salvasera viata, ei tot incercasera sa le omoare. Tacerea se intindea in jurul lor, cu o plasa de intuneric drept companie; era atat de obscura Padurea Interzisa, incat ai fi spus ca te afli intr'o camera fara geamuri, si nici urma de lumina unei baghete sau a unui felinar. Prea ciudat..pentru ca Luna Noua aducea mereu a rau. "-Oare mai avem mult de mers?" murmura Rosalie; sunetul vocii ei sperie o bufnita, care zbura agitata in copacul din spatele lor. Bell tresari. "-Nu cred..in curand ar trebui sa ajungem la Lac" raspunse ea, cu rasuflarea intretaiata. |
|||
20 Jan 2011, 17:37
Post: #20 |
|||
|
|||
Am tresarit usor cand o bufnita isi facu aparitia in fata noastra , iar Bell reactiona cam la fel. In acest moment trebuia sa fim atente la orice sunet ciudat,orice lucru ce ne-ar putea indica faptul ca suntem urmarite. Desi de data aceasta nu parea deloc a fi asa. Eram in cautarea unui Horcrux care daca nu va fi distrus va aduca o multime astfel de orori. De cate ori ma gandesc ca cineva a fost ucis pentru creearea unui asemenea obiect ma infior cumplit. Un sentiment de teama ma apuca,iar vantul rece care imi batea prin par ma facea sa ma simt si mai expusa la pericole. Se pare ca si Cercetasa era destul de agitata,desi acum parea ca are o vointa si o dorinta imensa de a ne continua drumul...
Cand am auzit cuvintele binevoitoare a fetei am rostit: "Abia astept sa ajungem. Iar atunci...Atunci vor incepe problemele!" Am inghitit in sec apoi am zambit incercand sa par linistita. ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|
Possibly Related Threads… | |||||
Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
Don't leave me in the dark | Lylith Anne Campbell | 6 | 1,170 |
18 Jul 2011, 15:50 Last Post: Lylith Anne Campbell |