Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Imprejurimile Hogwarts-ului
/
Padurea Interzisa
/
Dark Lord of the Ring
|
Dark Lord of the Ring
|
|
24 Jan 2011, 17:08
Post: #41 |
|||
|
|||
|
Bell ofta usurata cand simti pulsarea nervoasa a inelului in mana sa; acum avea dovada ca adevaratul horcrux ii era asezat in palma stransa. In cele din urma in gasisera. Nu mai avea nicio indoiala. Cosmarul era pe cale sa se sfarseasca..credeau ele.
Brusc, Rosalie disparu sub apa. "-Rose!" tipa cercetasa. Privi speriata in jur, dupa care isi trecu inelul pe degetul mare de la mana stanga si se scufunda in apa. O creatura a adancurilor o tinea pe Rosalie strans de talie, iar aceasta cerea disperata o gura de oxigen. "-Bell, fugi!" spuse ea, sotand mai multe bule de aer. "-Stupefy!" striga Bell, iar jetul de lumina rosie sperie mica fiinta. Aceasta o trase pe Rose la suprafata, luptandu'se la randul sau pentru oxigen; isi simtea plamanii atat de goi, si in acelasi timp, atat de grei. Presiunea care apasa asupra lor devenea din ce in ce mai chinuitoare, iar prima gura de aer ii arsese intreaga fiinta, binecuvantand'o in acelasi timp.. |
|||
|
|
25 Jan 2011, 00:10
Post: #42 |
|||
|
|||
|
Totul s-a intamplat atat de brusc,nu imi venea a crede ochiilor. Inca eram intr-o stare de soc,ramasesem fara aer. Daca pe tot parcursul acestei cautari nu am patit nimic,trebuia sa o patesc acum: era cat pe ce sa mor,mi-am vazut moartea cu ochii. Cand Bell m-a scos din apa imi venea sa plang si nu am reusit sa evit doua,trei lacrimi sa curga. M-am uitat speriata la Cercetasa in primul rand pentru a observa daca este bine,apoi m-am indreptat catre ea si imbratisand-o i-am spus:
"Bell.iti multumesc mult! Multumesc...!" Am spus-o din toata inima,desi eram inca intr-o stare total cumplita. Simteam cum inghetau toate oasele in mine,imi simteam venele pulsand..A fost groaznic.! ... ![[Image: giphy.gif]](https://media3.giphy.com/media/Cn1dqRNSIJ5n2/giphy.gif) |
|||
|
|
|
26 Jan 2011, 17:30
Post: #43 |
|||
|
|||
|
Cercetasa isi dadu ochii peste cap, mormaind. Chiar nu era timpul pentru multumiri. Rosalie ii salvase viata de prea multe ori, ca acum sa ii multumeasca. Putea sa o ia ca pe un favor intors. Nu uitase nenumaratele situatii din Padurea lui Dean, sau chiar cele din acea seara blestemata.
Incepura sa inoate spre mal; problema era ca nu prea stiau in ce directie sa o ia. Intunericul parea ca inghitise tot lacul, scufundandu'l intr'un cazan cu smoala inghetata. Era atat de frig..si atat de inghetat, incat apa parea solida. Cercetasa isi misca bratele cu greutate. Oboseala incepea sa i se raspandeasca in tot corpul, napadindu'i intreaga fiinta. "-Avem o mica mare problema" ofta ea, oprindu'se. "-Nu stim in ce directie e malul, nu?" intreba Rosalie, ragusita. "-Cam asa ceva.." murmura Bell, privind dezorientata in jur. "-Am luat horcrux'ul..partea cea grea a trecut" remarca tanara, zambind. "-Cred ca de abia incepe" raspunse cercetasa, privind in spatele ei.. |
|||
|
|
|
26 Jan 2011, 22:57
Post: #44 |
|||
|
|||
|
Odata cu gasirea acelui Horcrux parca o parte din tensiunea pe care o avusesem de cand cautam acel 'suflet pierdut' a disparut. Dar in momentul in care Bell imi spusese ca nu stie in ce parte sa o luam am oftat adanc si am luat aer in piept... Ma simteam de parca traiam intr-un cosmar in care suntem prinse pentru restul vietii. Ma simteam de parca eram vanate incontinuu,de parca era prinse intr-o capcana fara iesire...Simteam cum tot ce am reusit noi pana acum a fost in van...
Bell se intoarse brusc si vazu ceva,de fapt...vazuse pe cineva. Dumnezeuleee! "Bell,distruge , distruge Horcruxul acum!" I-am observat pe Porrin si Lestrange in departare.. |
|||
|
|
|
27 Jan 2011, 15:33
Post: #45 |
|||
|
|||
|
Cercetasa privi disperata in jur; nu avea cu ce sa distruga horcrux'ul. Sabia Cercetasilor era in castel, si pana sa ajunga acolo mai mult ca sigur cei doi aveau sa le captureze. Dar cu ce sa o distruga? Focul-demonic nu functiona in apa, iar coltii de bazilisc erau ascunsi in adancimile tainice ale castelului. Nu puteau face nimic.
"-Repede, intra sub apa" sopti Bell, scotand ceva din buzunarul robei. "-Alge-branhii" remarca Rosalie, inghitind mingea elastica. "-Exact" ofta Bell. "Nu stiu de unde le am, cred ca mi'au ramas de la Potiuni" murmura ea, inspirand apa rece. Oxigenul ii facea atat de bine, iar plamanii incepeau sa isi revina incetul cu incetul. "-Si acum?" intreba Rosalie, printr'o bula de aer. "-Acum asteptam; nu putem distruge horcrux'ul" replica cercetasa. "-De ce?!" obiecta Rosalie. "-..nu avem cu ce" mormai cercetasa. Dar cat puteau sa astepte..o vesnicie in niciun caz. Intrebarea era daca Porrin si Lestrange le vazura. Dar mai mult ca sigur observara hainele de pe margine. "-Hainele" ofta Bell. "-Le'am ascuns" raspunse tanara, cu o urma de zambet in voce. "-Esti un geniu" chicoti cercetasa, oftand usurata. |
|||
|
|
|
27 Jan 2011, 15:47
Post: #46 |
|||
|
|||
|
Am chicotit lejer apoi mi-a venit in gand fata lui Porrin,dupa care si cea a lui Lestrange fiind foarte nervosi. Nu stiam ce sa facem,cel putin eu stateam sub apa si ma intrebam daca ne vor gasi sau nu. Si totusi oare cat va trebui sa mai stam in aceasta ascnzatoare. Ma intrebam intruna daca a fost bine ce am facut noi in legatura cu Horcruxul si raspunsul a fost mereu acelasi: Da! Am privit in jurul meu instinctiv dupa Bell,dupa care mi-am inchis ochii incercand sa ma calmez macar putin,insa am avut o viziune si am rostit destul de entziasmata:
"Bell,nu ne va gasi acum..." "Dar cand??",rosti Cercetasa observand tonul meu preventiv. "Dar vom avea probleme cu ei peste foarte putin timp..Este o chestiune de cateva zile,ca sa zic asa!" Am inghitit in sec la aceste vorbe... |
|||
|
|
|
27 Jan 2011, 15:58
Post: #47 |
|||
|
|||
|
Bell ofta, privindu'si mana pe care avea inelul; acesta pulsa aproape dureros, strangandu'i degetul. Probabil simtea ca avea sa fie distrus..sau poate simtea prezenta stapanului. In orice caz, cele doua trebuiau sa ajunga la castel, ca sa distruga horcrux'ul. Si asta cat mai repede!
"-Oare au plecat?" sopti Bell. "-Nu stiu..hai sa ne uitam" murmura Rosalie. Isi ridica incet capul deasupra apei, dar ramase cu nasul si gura in apa; branhiile aveau nevoie continua de oxigenul luat din lacul rece. "-Au plecat" sopti cercetasa. "-Da..dar sigur au ramas in Padure" remarca Rosalie. "-Am pelerina invizbila..daca ajungem in siguranta pe mal, si intram sub ea, totul va fi bine" sopti Bell, ridicandu'se la suprafata de tot. Branhiile ii disparusera; iar acum, oxigenul ii ardea din nou plamanii. Stia ca avea doar cateva secunde la dispozitie sa ajunga la mal si sa se ascunda sub pelerina. Macar acum stiau in ce directie sa o ia. Incepura sa inoate repede, si in scurt timp ajunsera aproape de tarm.. |
|||
|
|
|
28 Jan 2011, 15:53
Post: #48 |
|||
|
|||
|
Eram putin cam speriata,ce aveam sa facem acum? Puteau sa fie oriunde,puteau sa fie chiar undeva in spatele nostru. Pe langa frigul care inca imi strabatea prin tot corpul mai era si frica pe care o simteam gandindu-ma ca cei doi Devoratori inca ne urmaresc. Ma intrebam oare cand o sa se termine aceasta poveste,oare cand vom scapa de aceasta fuga continua in care raul era pe urmele binelui? Nu avea nici o logica,nici un sens,nimic...Era ca un joc stupid din care se pare ca nu poti iesi niciodata,cel mai probabil.
"Bell,mergem spre mal? E destul de...aproape! In timp ce asteptam un raspuns de la Cercetasa,m-am uitat instictiv in jurul meu. |
|||
|
|
|
28 Jan 2011, 16:22
Post: #49 |
|||
|
|||
|
Cercetasa aproba usor din cap. Simtea cum puterile o parasesc, iar corpul incepe sa'i cedeze. Petrecuse mult prea mult timp in apa inghetata, nu aveau cum sa mai stea in ea nici o secunda in plus. Ajunsera la tarm, si iesira din apa. Vantul rece insa nu le lasara in pace, imbratisandu'le intr'un val glaciar, care le biciua cu fiori reci, aproape durerosi.
Se imbracara in graba, si intrara sub pelerina invizibila. Se privira reciproc pentru cateva clipe, dupa care se imbratisara. Reusisera. Gasisera horcrux'ul..in sfarsit, isi indeplinisera misiunea. Si inca mai erau in viata. Acum le mai ramasese sa il si distruga. Dar pana la castel, era prea mult de mers. "-Trebuie sa folosim focul-demonic" ofta cercetasa. "-Dar daca arde intreaga padure?" intreba Rosalie, speriata. "-Nu cred..ii vom da foc pe mal" replica Bell. "-Da, dar eu nu stiu incantatia vrajii!" remarca tanara. "-O stiu eu" chicoti Bell. "-Ore intregi in Sectorul Interzis, eh?" replica Rosalie, razand. |
|||
|
|
|
28 Jan 2011, 20:40
Post: #50 |
|||
|
|||
|
Eram destul de speriata datorita a ceea ce mi-a spus Bell,insa eram acum mult mai linistita cand ea m-a anuntat ca stie incantatia. Acum parea totul perfect,mai trebuia sa dea foc Horcruxului,sa il distruga apoi intr-adevar ne vom putea trezi din acest cosmar,dupa care totul va parea exact asa...ceva ce s-a terminat exact la timp inainte sa murim in bratele apei si a vantului care ne biciua fetele mereu.
"Bell,e timpul. Distruge-l!",am rostit eu oftand privind nesinguranta cercetasei,dar in acelasi timp si dorinta arzatoare pe care o avea sa distruga acel nenorocit de inel. I-am spus ca dupa ce va reusi acest lucru,ne vom simti mai bine,dar ca foarte curand..vom avea din nou probleme! Voiam sa o consolez cu aceste cuvinte,dar totusi cu ultimele voiam sa o trezesc la realitate. Stia si ea ce va urma... Iar nu se va termina niciodata pana unul dintre noi nu va muri..noi sau ei. Dar stiu ca totul va avea un sfarsit tragic! O stiu...o simt. |
|||
|
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|
| Possibly Related Threads… | |||||
| Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
| Don't leave me in the dark | Lylith Anne Campbell | 6 | 1,170 |
18 Jul 2011, 15:50 Last Post: Lylith Anne Campbell |
|