Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / decimated dreams

• Documentul. Stia ca trebuia sa faca rost de el in mai putin de douazeci si patru de ore si sa i-l inmaneze personal noului stapan al intunericului. Poate-si dorise in repetate randuri sa moara, dar acum realiza ca totul fusese doar o iluzie. Nimeni nu vrea sa renunete la viata sa. Nimeni. In acele momente, cand viata sa era amenintata daca n-aducea documentul, intelegea cel mai bine notiunea de teama de moarte.
  
  Era acoperita de o roba neagra, iar fata ii era ascunsa sub gluga grea a acesteia. Daca cineva ar fi vazut-o tot planul ar fi putut da gres. Nu putea sa-si arate chipul si incerca sa treaca cat mai neobservata pe langa elevii ce se grabeau sa intre la ore. Era atenta cum mergea si incerca sa-si pastreze pasii mici si calculati pentru a nu da de banuit. Dupa ce ca era o intrusa, mai era si fata, lucru care nu era acceptat in Durmstrang, scoala nordica se vrajitorie exclusiva pentru baieti.
  Trecu ca o furtuna pe langa un grup de vrajitori acoperiti cu mantii negre si gulere groase din blana ce asteptau in fata unei sali de clasa. Doi dintre ei incepura sa se imbranceasca fara niciun motiv, iar unul isi pierdu echilibru si se lovi de ea. Injura in gand si continua sa mearga.
  'Scuze' auzi o voce masculina tipand in urma sa.
  Nu-i dadu niciun pic de atentie privind in continuare podeaua din piatra veche de sute de ani ce-i disparea sub picioare. Auzi niste pasi in urma sa, dar nu se intoarse. O lua, in schimb, pe un drum ocolitor ce ducea la biroul directorului. Pasii continuara s-o urmeze. Intelesese pe loc ca ceva nu era in ordine si imediat ce avu ocazia se retrase intr-una dintre salile vechi de clasa ce nu mai erau folosite. Era intuneric si nu putea vedea nimic, dar nu vroia sa-si aprinda bagheta. Statu pe intuneric fara sa poata vedea ceva, fara sa simta macar adierea vantului si isi asculta respiratia, singurul sunet ce putea fi auzit in linistea aceea sufocanta.

'De ce trebuie sa fie atat de frig?' se intreba Salathiel trecand pentru a doua oara pe langa sala unde-si tinea ora directorul scolii. Voia sa se asigure ca nu il asteapta nicio surpriza odata ce va incerca sa intre in biroul acestuia. Era imbracat doar intr-o roba subtire, semanand mai mult a pelerina. Zburase pana aici tocmai din Africa si nu se gandise sa-si ia si vreo garderoba cu el.
Evitase pana atunci Durmstrangul pentru ca prea multi copii ai Devoratorilor invatau aici si multi dintre ei erau "cunostiinte" din copilarie. Majoritatea il uitasera probabil si cei care il mai tineu minte l-ar fi intampinat ca pe un prieten Devorator, dar tocmai asta nu dorea Sal.
Trecu pe langa un grup de elevi ce se grabeau undeva, intrebandu-se de ce toti cu care se intalnise mergeau in directia opusa decat el. Din fericire lor nu li se paruse acest lucru atat de ciudat pe cat i se paruse lui, asa ca nu il bagasera in seama.
Trecu de o statuie ciudata si era gata sa intre pe un hol pustiu cand, de dupa o usa, o silueta i se adresa:
'Kak vam ne kholodno , moi drug?'
Viperinul ingheta. Habar n-avea ce ii spusese strainul, dar nu ii placea tonul si in plus putea vedea cu coada ochiului cum mana acestuia se afla pe bagheta aflata in buzunar. Nu era loc de ezitari.
"Avada Kedavra!" arunca el blestemul, miscandu-si scurt bagheta de la sold.
Nu auzi vraja pe care strainul o facu aproape simultan, dar vazu cum frumosul lui blestem de neiertat si de neoprit e oprit de vraja acestuia.
'Im-po-si-bil!' gandi el, aruncand in aer o bucata de perete si luand-o la fuga in directia din care venise. Cerceta din goana harta si o lua pe alta ruta, mai lunga, dar care ducea tot la biroul directorului. Dupa ceva vreme insa auzi pasi in fata si o usa inchizandu-se, desi aici n-ar fi trebuit sa fie nimeni, aripa aceasta fiind dezafectata. Se duse langa usa , respira adanc si dadu buzna inauntru, renuntand insa la blestemul lui preferat pentru a nu mai avea surprize:
"Expeliarmus!"

• Auzea pasii indrepatndu-se catre locul in care se ascundea. Se lipi si mai tare de perete tinandu-si bagheta strans in pumn. Nu intelegea de ce se afla cineva in partea aceea castelului care in mod normal trebuia sa fie pustie. Si-ar fi consultat harta desenata de insusi Igor Karkaroff, fost director al scolii, pe vremea cand era in viata, dar era prea intuneric ca sa vada ceva si nu vroia in niciun fel sa atraga atentia asupra acelei camere ascunse in perete.
  Isi tinu respiratia pret de cateva secunde cand auzi pasii oprindu-se chiar de partea cealalta a usii. Nu stia daca ar fi trebuit sa iasa si sa infrunte personajul misterios sau sa stea pe loc si sa spere ca totul era doar o concidenta nefasta.
  'Expeliarmus' auzi o voce masculina spunand in timp ce tranti usa de perete. Fata era surprinsa, nu se astepta ca individul s-o atace. Se dezmetici, insa, rapid si facu o vraja de protectie fara bagheta. Nu era experta in astfel de vraji, dar bagheta sa zuburase undeva in camera cand fu atacata de vrajitor si nu dorea sa se lase expusa intr-o asemnea situatie.
  Isi inchise ochii pentru ase concentra mai tare la campul ce incerca sa-l proiecteze in jurul sau. Invatase tot ce stia de la tatal sau sau de la devoratorii mai exeprimentati. Sper, insa, ca toate orele pierdute in Padurea lui Dean exersand vraji fara bagheta sub supravegherea atenta a unor devoratori ce erau atat de batrani incat primisera titlul de relicve, aveau sa-i fie de folos.

Fusese o ideea buna sa arunce vraja la intrarea in camera, deoarece auzi o bagheta cazand pe undeva prin camera intunecoasa. Vru sa arunce si o vraja de imobilizare pentru ca abia putea zari silueta vrajitorului din camera, dar inainte sa apuce sa faca ceva o durere sfasietoare ii strapunse bratul stang. Apuca doar sa se intoarca din pragul usii cand o a doua vraja ii azvarli bagheta din mana. Dadu cu ochii de adversarul sau, un elev la Durmstrang, probabil in anii mai mari, care dupa ce facu semne cuiva aflat pe un alt coridor, unde Sal nu putea sa vada, indrepta a treia oara bagheta spre el. Furios, viperinul intinse mana spre el "Sectum sempra!"
Din pacate pentru acesta din urma vraja il nimeri din plin in gat, facandu-l sa se prabuseasca in timp ce sangele tasnea din carotida ca dintr-o fantana arteziana. In capatul coridorului aparura aproape imediat inca trei elevi, urmati de necunoscutul cu care se intalnise Sal mai devreme. Acesta ridica bagheta si un sunet infernal, ca o alarma, umplu toata scoala.

• Bagheta sa era pierduta in intunericul de nepatruns, iar vrajitorul care o atacase inca se afla in prag. Se auzi un zgomot puternic, iar silueta acestuia disparu in spatele usii. Scutura din cap pentru ca nu realiza inca ce se intamplase si se lipi mai tare de perete. Zgomotele inca se auzeau venind dinspre coridor, iar fata simti ca acela era momentul oportun sa-si gaseasca bagheta. Era constienta ca nu putea lupta intr-un duel doar cu putinele vraji nonverbale pe care le stia.
  Spuse vraja accio, iar bagheta sa se intoarse in mainile sale. Nu credea ca vraja nu avea sa-i reuseasca pentru ca era foarte simpla, dar pentru putin timp isi tinu respiratia.
  Lipita de perete merse pana aproape de usa. Isi deparata putin fata de suprafata rigida de lemn a usii pentru a nu-si zgaria fata si se uita prin crapatura pe care vrajitorul o lasase in urma sa cand iesise. Era o mare diferenta intre bezna totala a odaii in care se afla si lumina puternica de pe coridor. Isi inchise ochii pentru ca incepura sa o usture din cauza diferentei de luminozitate, iar cand ii deschise vazu patru vrajitori atacandu-l pe un altul ce era singur. Unul dintre atacatori era grav ranit, sange curgandu-i in cantitati inimaginabile din gat.
  Isi tinea bagheta mai strans in mana ca niciodata si spera din tot sufeltul sa nu fie observata. Ii era frica sa fie atacata pentru ca nu credea ca ar fi putut sa se protejeze de toti acei vrajitori care probabil aveau si cunostinte vaste in magia neagra.
  Vrajitorul ce pana atunci fusese victima se dadu intr-o parte, iar gluga neagra ce o purta pe cap ii cazu in acel proces. Parul negru si des ii cazu pe piept, iar viperina ii recunoscu pe loc chipul.
  'Avada Kedavra' spuse aceasta atacand la nimereala pe unul dintre vrajitori si trecand in spatele baiatului pe care-l recunoscuse.
  Statea impietrita tinandu-si mana dreapta intinsa catre grupul de vrajitori si avea grija ca bagheta sa alba sa fie indreptata macar catre unul dintre ei. Se uita la corpul ce acum zacea inert pe podea si se intreba repetitiv ce fusese in capul sau. Da, unul dintre prietenii sai era la ananghie, dar nu-l cunostea atat de bine incat sa-si riste propria viata. Dupa ce isi analiza din nou actiunile realiza ca o facuse pentru ea. Stia ca dupa ce l-ar fi ucis, vrajitorii ar fi intrat in camera a carui usa el o lasase intredeschisa. In acel fel nu avea nicio sansa, dar acum erau ei doi impotriva altor doi vrajitori ce inca se mai tineau pe propriile picioare.

Sangele curgea puternic din bratul stang al lui Sal si orice incercare de vraja de vindecare esuase. Incercand sa-si pastreze calmul in ciuda sunetului ce il deranja, baiatul arunca un "Stupefy!" in cel mai apropiat adversar si se retrase putin. Deodata simti o apropiere ciudat de familiara si un blestem de ucis zbura de undeva de langa el, lovindu-l in plin pe alt elev ce tocmai il ratase cu niste scantei purpurii. Intoarse capul si amuti, in timp ce vrajitoarea trecu in spatele sau.

"Ronnie, sper ca ai un motiv foarte bun pentru care imi strici distractia!" ameninta el glumind, printre doua blesteme aruncate.

• In imaginatia sa ceilalti vrajitori ar fi trebuit sa se sperie si sa impietreasca pe loc, dar nu totul era asa cum isi dorea. Barbatii imbracati cu pelerina negre continua sa se apropie tinandu-si baghetele indreptate catre cei doi viperini.
  Nu ii mai era frica. Isi simtea sangele pompandu-i prin vene si stia ca totul se datora impulsului de adrenalina. Ar fi putut sa se se arunce in fata lor pentru ca stia ca nimic n-o mai putea rapune in momentul de fata.
  Ii arunca o privire fugara noului sau camarad si observa ca mana stanga a baiatului sangera. Probabil este un blestem, isi spuse viperina judecand dupa modul in care vrajitorii actionau.
  'Imperio' striga cand vazu ca vrajitorul mai tanar se apropiase extrem de tare de ei.
  Vrajitoarea ii comanda sa-i inmaneze bagheta viperinului, iar acesta se apleca undeva dupa o balustrada din fier si dupa ce o scoase i-o oferi acestuia.
  Barbatul trecut de o anumita varsta din fata sa era, dupa cum banuia Ronnie, un profesor. Era destul de inalt, cu pielea imaculat de alba si ochii albastrii sclipindu-i inuman din orbite. Fata ii era foarte osoasa, nasul carn, iar buzele ii erau subtiri. Acesta spunea ceva intr-o limba cunoscuta doar de el, dar nu actiona in niciun fel.
  Fata incepu sa se sperie putin de comportamentul profesorului si ii comanda elevului sa-l atace, dar acest nu reusi pentru ca barbatul riposta folosind blestemul mortal. Nu se astepta la asa ceva. La Hogwarts niciun pofesor n-ar fi pus viata elevilor sai in pericol pentru a si-o salva pe a lui.

Daca altadata viperinul nu si-ar fi lasat propria bagheta pe campul de lupta cu niciun chip, acum accepta serviciul vrajitoarei fara sa ezite. Incerca sa desluseasca ce se vobea in tabara cealalta dar fara succes. Avea nevoie de odihna si avea nevoie sa vada ce e cu blestemul pe care il primise in umar, deoarece toata partea stanga incepea sa-i amorteasca si nici picioarele nu il mai slujeau prea bine. Incerca s-o avertizeze pe Ronnie in legatura cu vrajitorul care probabil era profesor sau paznic la Durmstrang, dar inainte sa apuce sa spuna ceva acesta arunca un blestem de ucis catre elevul aflat sub vraja viperinei.

" Fara blesteme de neiertat Ronnie, ei sunt specialisti in asta. Improvizeaza."

Se dadu inapoi cativa pasi si indrepta bagheta spre un candelabru ce atarna din tavan.

"Engorgio!"

Un nor de praf si multe daramaturi ii dadura de inteles ca vraja isi atinsese scopul. Se uita rugator la vrajitoarea de langa el si privirea incepu sa i se incetoseze. Lasa capul in jos doar pentru a vedea o balta enorma de sange.

• Improvizeaza. Era un lucru usor de spus, dar greu de facut. Fata ramase impietrita in loc si astepta viitoare actiune a viperinilor. Cand acest spuse 'engorgio' si tinti catre candelabru intelesese ce vroia sa zica.
  Se uita la batranul profesor si vazu ca acesta statea nemiscat sub mormanul de fier in care se transformare candelabrul. Era acoperit de praf, iar suflu probabil si-l pierduse cu cateva secunde in urma. Zambi malitios si se intoarse catre Salathiel. Acum erau doar ei pe culoar si nu dorea sa mai atraga atentia altor elevi, dar mai ales a altor profesori.
  'Trebuie sa mergem' zise viperina, dar apoi vazu cantitatea de sange ce se scurgea din mana baiatului si realiza ca nu mai avea mult timp si ca trebuia sa actioneze pe loc. Nu era sigura ce sa faca asa ca se apropie incet de el si ii puse mana pe umarul stang avand grija sa nu apese prea tare. Lasa privirea in jos pentru a-i inspecta bratul si incepu sa spuna una dintre incantatile pe care le stia din timpul cand era sub infulenta blestemului. Rana se mai estompa, iar sangele nu mai curgea la fel de abundent, dar tot nu reusi sa stopeze hemoragia, ci doar sa-i diminueze din intensitate.
  'E tot ce stiu sa fac' spuse aceasta cerandu-si scuze din priviri.

Desi probabil ar fi trebuit sa-i multumeasca, mai ales ca vraja pe care tocmai o facuse era pana si peste nivelul lui cand venea vorba de vindecare., Salathiel considera ca era mai bine sa nu o faca. In schimb gasi ceva mai inteligent de spus:

"Desigur, ce rost ar fi avut niste bandaje, doar sangele curge prin ele oricum, nu? Ai dreptate cu mersul, dar nu ma descurc extraordinar de mult nici la capitolul asta. Asa ca in timp ce imi trag rasuflare, pot sa te intreb ce naiba cauti aici?"