Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / decimated dreams

• Il urma in liniste. Vazuse urma de dezamagire din ochii sai si se decisese sa taca. Nu trebuia neaparat sa vorbeasca, stia asta, dar de fiecare data cand trebuia sa nu spuna nimic incepea sa vorbeasca despre cele mai banale si inutile lucruri. Zambi totusi multumita pentru ca in acel mod nu trebuiau sa piarda timp palavragind.
  O lua in fata viperinului fiind sigura pe ea si incepu sa-si numere mintal orele pe care le mai avea. Pierduse pana in acel moment mai mult de ora luptandu-se cu vrajitorii, incercand sa-i vindece mana baiatului si apoi trecand prin clipele de cosmar cand acesta avusese o previziune. Cu toate aceste inca statea bine in materie de timp ramas.
  Isi duse mana involuntar la gat atingandu-si medalionul si simti ca ceva nu era de bine. Trecu de o arcada de piatra si apoi se opri brusc. Isi stranse bagheta in mana si o indrepta in fata sa incercand sa tinteasca creatura inspaimantatoare ce-o privea nedumerita. Nu stia ce ar fi putut face pentru ca nu se mai intalnise pana atunci cu vreun trol. Il privea impietrita asteptand ca acesta sa faca vreo miscare.

Sal era recunoscator ca Ronnie continuase sa mearga in tacere. Mereu fusesera obligati sa vorbeasca in timp ce se luptau pentru viata lor sau erau amenintati de vreo primejdie. Si-ar fi dorit sa poata discuta cu ea intr-un cadru mai placut, cu o ceasca de ceva cald in fata poate si sezand in ceva comod.

'As putea sa o intreb daca nu vrea sa ne intalnim undeva. N-ar fi o intalnire...din aia, nu? Sigur n-ar fi...adica...'

Sirul gandurilor ii fu intrerupt de Ronnie si un troll, care statea fata in fata undeva naintea lui agitandu-se.

"Bagheeeeeeera!" striga Sal, considerand ca viperina se poate descurca cu un singur troll.

Patronusul veni cu coada intre picioare, iar Sal incepu sa-i explice cum trebuie sa-l avertizeze de absolut orice pericol de acum inainte, nu doar de vrajitori intunecati, iar dupa ce termina Bagheera o lua iar inainte. Baiatul isi ridica privirea pentru a vedea de ce se joaca Ronnie atat de mult cu trollul.

• Dupa cate isi putea da seama viperina, trolul era unul de padure. Avea pielea de culoare verde, iar capul ii era aproape chiel. Nu stia o vraja speciala pentru troli, dar Petrificus Totalus parea sa mearga pe toata lumea. Isi intise bagheta catre el si spuse vraja cu voce tare, iar trolul cazu pietrificat la pamant. Nu-i fusese frica de trol nici macar pentru o secunda pentru ca stia ca cei din specia lui au o inteligenta destul de redusa, dar ramasese destul de umita de faptul ca un trol aparuse de nicaieri in mijlocul scolii. Bestia ar fi putut ataca un elev mai nepregatit, i-ar fi putut manca carnea sau accidenta foarte rau.
  Se uita ingrijorata in jurul sau pentru ca de abia in acel moment realizase cat de nedorita era prezenta celor doi viperini in scoala. Continua sa mearga pentru a ajunge in dreptul baiatului, dar cu exact un pas inainte de a ajunge langa el se agata in coltul unui birou amplasat destul de dubios pe mijlocul culoarului. Se uita la roba sa si realiza ca se intamplase exact ceea ce prevestise varajitorul. Trase de ea pentru a se elibera, dar acesta se sfasie fiind foarte puternic prinsa intr-un cui ce iesea din birou. Si-o dadu jos si apoi si-o indesa in geanta de piele pe care-o cara pe umar. Nu vroia sub nicio forma sa lasa vreun indiciu in urma sa.

Salathiel tocmai se intreba de ce nu prevazuse ceva mai interesant decat o roba rupta. O privi atent pe Ronnie, urmarindu-i liniile corpului care se vedeau acum mai clar. Gandul de mai inainte ii reveni, dar trecu peste el repede de data aceasta. Trebuia sa se miste in continuare, asa ca o atinse usor pe Ronnie pentru a o felicita pentru cum se descurcase cu trollul si apoi porni inainte. Dupa ceva timp auzi un sunet infundat, ca un marait, care se repeta de mai multe ori, si se opri.

"Ronnie, e ceva in fata, si ceva inseamna multi. Poti transfigura pasari?"

Avea o idee, dar totul depindea de prietena sa. Nu se pricepea la transfigurari deloc si nici la conjurat pasari nu era prea bun.

• Nu stia ce se afla in fata lor, dar trebuia sa aibe incredere in viperin. Pana acum n-o dezamagise si sper ca nici nu avea s-o faca. Se gandi pentru o secunda la vraja de conjurat pasari si dadu din cap in directia baiatului. Era o vraja usoara pe care ar fi putut-o face si in somn.
  'Avis' spuse aceasta.
  Bagheta inca ii era indreptata in fata, iar din varful acesteia incepura sa iasa pasari de culoarea galbena. Se putea auzi si un sunet neplacut venind dinspre bagheta, dar viperina nu avea ce face, acele sunete erau parte din vraja.
  Cand termina se uita admirativ la multimea de pasari ce iesise din bagheta sa si apoi se concentra pe ceea ce spusese baiatul. Multi. Oare cati puteau fi si ce intenti aveau? Cu siguranata nu vroiau sa-i intampine cu ospitalitate in scoala lor.

Cand spusese 'pasari' se referise la pasari, nu la pasarele galbene si pe deasupra si vesele care ciripeau de colo-colo. Dar trebuia sa se multumeasca cu ce avea la dispozitie, dat fiind ca daca ar fi incercat vraja facuta mai inainte de Ronnie i-ar fi iesit pasari moarte sau lilieci.

"Foarte bine. Acum, crezi ca poti sa le faci pe toate de lemn in timp ce zboara?"

Intentiona sa le faca o supriza inamicilor, dar avea nevoie de talentul de transfigurator al viperinei pentru asta. Era printre putinele dati cand se baza pe cineva intr-o situatie critica, iar faptul ca reusise sa gandeasca un plan care sa-i implice pe amandoi il suprinse destul de mult.

• 'Desigur' spuse fata sficuindu-si bagheta in aer.
  Pasarile se transformara pe loc in niste bucati de lemn zburatoare, inca pastrandu-si mai mult sau mai putin forma initiala. Nu stia ce vroia viperinul sa faca, dar spera ca planul sau sa dea roade, iar daca acela era tot efortul pe care trebuia sa-l depuna pentru a-l ajuta, n-o deranja s-o faca. In plus, vrajile de transfigurare i se pareau extem de simple, mai ales ca obisnuia sa predea acea ora de curs la Hogwarts.
  Dupa ce termina vraja se intoarse catre el afisand un mic zambet. Simtea ca nici lui nu-i placea sa-i ceara ajutorul si ii multumea din priviri c-o facuse. Abia in acel moment puteau spune cu adevrata ca erau prieteni si ca se puteau baza unul pe altul pentru a se ajuta.
  'Si acum?' intreba ea aproape chicotind.

"Acum" incepu Salathiel, cu un zambet " fa asta de inca vreo doua ori in timp ce fugi dupa mine si incerci sa ne aperi de orice blestem ar veni incoace, desi ma indoiesc sincer ca ar veni vreunul."

Ii zambi inca o data, incercand sa o asigure ca va fi bine, desi nici el nu stia acest lucru. Oricum avea sa stea in spatele lui si urma sa aibe o libertate mai mare in a face vraji fata de el care avea doar o mana la dispozitie. Ironic, se antrenase foarte mult timp sa faca vraji simultan cu amandoua maini.

Trase aer in piept si iesi drept in fata locului unde se afla Patronusul sau, care era privit cu nedumerire si ura de catre cinci vrajitori. O vraja oarecare il lovi in bratul stang, cu care oricum nu mai simtea nimci de ceva vreme. Razand, isi indrepta bagheta spre ei.

"Oppugno!"

Vrajitorii nu prea intelesera ce inseamna vraja pana cand fostele pasari nu ajunsera aproape de ei, prinse din urma de a doua vraja.

"Incendio!"

• Se uita uimita la pasarile sale din lemn cum zburau spre vrajitori atacandu-i sub comanda vrajitorului. Incercau cu disperare sa gaseasca orice bucata de carne libera pentru a o ciupi. Cand viperinul facu si a doua vraja, pasarile luara foc creand un minunat joc de culori.
  Fata se opri la o distanta rezonabila de vrajitori si refacu vraja dupa cum ii indicase Salathiel. De fiecare data cand isi sficuia bagheta in aer, mici si fragile pasari galbui se imprastiau prin camera, iar apoi erau transformate in bucati de lemn, pierzandu-si din frumusete.
  Statea si ii privea pe vrajitori cum incercau sa se apere de pasari, dar nu reuseau. Din cate stia ea, nu exista o vraja anume care sa le opreasca pe micutele creaturi, iar toate celelalte inacantatii adaugate la vraja intiala le facusera chiar mai puternice.

Planul lui mergea de minune, dar nu era destul. "Oppugno! Incendio!" arunca el in continuare vrajile si profitand de faptul ca toti vrajitorii erau la pamant, in incercarea de a se proteja de micile torte ce ii atacau, o lua la fuga printre ei, strigandu-i viperinei sa il urmeze.
Observa ca sangele ii imbibase bandajul de pe umar si il reinnoi. Stia ca sangele nu se va duce inapoi in corp. dar macar Ronnie nu avea sa vada. Mai arunca doua-trei vraji de vindecare si simti oarecare imbunatatire, cu siguranta insa datorata inchiderii unor rani minore si nu a celei provocate de vraja. Continua sa alerge, sperand ca urmatorul colt nu va aduce suprize peste care sa nu treaca.