Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dezlegand misterul

Usa scartai. Aerul din camera era rece, dar nu ma deranja. A fost nevoie de cateva secunde ca sa descopar tainele acestei camere. Lumina rosiatica a amurgului patrundea printre draperiile prafuite, verzi ca jadul. Dadeau o stralucire infioratoare camerei.
Stabilisem cu Rose sa ne vedem aici. Urma sa-i spun despre ce descoperisem cand fusesem plecata la sora mea, Dawn. Porrin, un Devorator al Mortii cu care avusesem antecedente, in prezent locuitor permanent al Azkabanului, fusese atat de curajos incat sa stabileasca contacte.
Usa se deschise, iar eu m-am intors sa-i zambesc bunei mele prietene.

Astazi trebuia sa ma intalnesc cu Ema. De mult nu mai avusesem parte de discutii cu ea,de mult nu ne mai vazusem si nu am apucat sa ii spun multe despre Porrin. De aceea ma tem ca nu va reactiona prea bine,dupa cum este si cazul, in legatura cu tot ceea ce ii voi spune. Ultimele incidente de care am avut parte alaturi de Bell si Luke nu ne ajutau deloc in nimicirea lui Porrin si mai era o problema foarte mare: nici macar nu stie Ema ca Porrin a scapat de la Azkaban. Voi avea timp sa ii spun toate acestea insa acum trebuie pentru inceput,sa imi fac curaj sa ma duc la locul stabilit. M-am imbracat in graba cu roba mea de Adult si mi-am indreptat pasi catre "Camera Fantomelor". Ema mi-a spus ca trebuie sa ma puna la curent cu unele probleme si eu trebuia sa ii spun ei foarte,dar foarte multe despre Porrin si nu numai. O noua problema este pe cale sa inceapa...

" - Ro...se..."
Desi prima silaba era clar una entuziasta, sunetul se prelungi in ceva socant. Nu imi placea cum arata acum Rosalie. Parea obosita, parea macinata de ceva.
" - Esti bine?" am soptit usor speriata, apropiindu-ma de ea pentru ceea ce planuisem a fi o intampinare calduroasa in locul asta rece.
Ma intrebam ce oare putea sa mai fie. Privirea pe care o avea prevestea rele. Iar eu aveam sa-i spun despre capcana cu cutia. Despre toata tarasenia de pacaleala stupida pe care o intinsese. Probabil un plan de-al lui de a ma desparti de Dawn

Desi nu ma simteam tocmai bine am imbratisat-o pe Ema in semn de bucurie ca o revad. Apoi am tras aer in piept fiindca urma o poveste lunga si am inceput sa ii spun totul incetul cu incetul cat mai degajat:
"Emm..Uite: sunt foarte multe probleme in legatura cu Porrin. De aceea am hotarat sa accept sa ne intalnim aici fiindca timp nu prea am insa dorinta de a te avertiza cat mai repede in legatura cu el exista. Asa ca am sa iti spun totul : Porrin a evadat,a creat sase Horcruxuri din care unul l-a distrus Bell alaturi de mine iar celelalte cinci ... ei bine,planuim sa le distrugem..Si probabil ca am sa iti cer si tie ajutorul la asta , dar mai e de discutat pana atunci. Asta nu e tot: deci prin cate am trecut cu Bell- era sa murim de atat de multe ori. Mai nou Porrin are si un aliat: Charles Lestrange...Mai am multe sa iti spun,dar..."
Am facut o pauza fiindca am simtit ca nu mai am voce in mine si imi venea sa si plang putin dar m-am abtinut incercand sa ma mentin tare. Trebuia sa planuim multe de astazi incepand.

Am avut nevoie de ceva timp ca sa-mi dau seama ca aveam gura cascata. chis-o repede, facand maxilarele sa trosneasca.
" - Nu pot sa cred..." am soptit incet.
Se vedea ca Rose avea nevoie de o pauza. Asa ca m-am gandit sa incep si eu. Mi-am scotocit buzunarele interioare, cautand scrisoarea mototolita pe care o luasem de la Dawn.
" - Asta" am aratat spre peticul de hartie, "a primit-o sora mea cu ceva timp in urma. A sosit cu un pachet la doua zile dupa ce a ajuns in Sanctuarul Dragonilor."
Am inceput sa citesc cu voce tare:

Quote:Draga domnisoara Snow (cea mai mare),

Iertati-mi modul atat de manierat de a ma adresa. Ma gandesc ca situatia in care va aflati, situatie pe care o veti cunoste in urmatoarele randuri, ma obliga sa fiu mai politicos. Alaturi de aceasta scrisoare ati primit o cutie. Nu o sa va convina cand o s-o deschideti. Probabil veti dori sa ma pocniti. Linistiti-va, sora dvs. a facut asta inainte sa... ma rog

Toate cel bune,
Tom Porrin

" - Moara..." am completat cuvantul lipsa.

Am tras putin aer in piept inainte sa iau din mana foaia pe care o avea fiindca presimteam ca este ceva foarte rau . Cand mi-am revenit Ema imi inmanase scrisoare si am luat-o inghitind in sec. Am ramas buimacita cand am citit-o. Mi-am dat seama in momentul in care am terminat de citit scrisoarea ca era o capcana. Ma inecasem de furie iar cand am reusit sa respir pentru o secunda i-am spus:
"Nemernicul. Totul a fost pus la cale..Voia sa o faca pe sora ta sa moara de ingrijorare..ca mai apoi cu siguranta sa va..certati! Dumnezeule,ce om lipsit de suflet!!!"
Nu am mai spus nici-un cuvant,nu am gasit puterea necesara sa continui. Simteam cum toata fiinta mea cedeaza si acest moment isi dorea sa moara...sa mor...

Ceva imi striga in minte ca nu trebuie sa fac asta. O iubeam pe Rose si as proteja-o ca pe orice alt membru al familiei, dar simteam ca e mai bine daca ii arat acum. Am cautat iar in buzunare si am scos bucata de roba neagra, cu sigla Ochilor-de-Soim sclipind pe ea. Sub pasarea maiestoasa se aflau cusute cu ata albastra initialele S.E.
" - Asta a fost in cutie. Silvie Ergentante, fosta eleva la Hogwarts. A renuntat la studii, dar din cate am inteles, nimeni nu stie de ce."
Se auzi un oftat prelung. Pentru o clipa, am crezut ca e Rose, dar cand si ea se uita la mine, cu gura perfect nemiscata...
" - Nu am putut niciodata sa ma despart de locul acesta... Nu am renuntat la studii pentru ca am vrut, ci pentru ca am fost obligata"
M-am intors pe calcaie. O fata argintie stralucitoare, o fantoma, se rezema pe o biblioteca inalta. Era de o frumusete imposibila. Ochii candva de culoare deschisa, probabil albastri sau verzi (era greu de spus asta din moment ce acum aveau nuante luminoase de argintiu) ne priveau cu tristete. Gura potrivit de mica si rotunda, cu buze pline, creea un echilibru armonios cu pometii. Parul inchis, dar nu foarte, ii cadea intr-o cascadausor buclata pana in dreptul pieptului, unde se putea vedea ruptura robei. Ii lipsea emblema casei.

Cand Ema mi-a aratat sigla pe care scria "Ochi-de-Soim" si initialele "S.E." totul devenise mult mai clar. Voia sa o faca pe Dawn sa creada ca Ema murise si oarecum era logica toata povestea asta. Pe zi ce trece imi dadeam seama ca acesta era atuul lui Porrin: inteligenta. Astfel se explica si faptul ca a ajuns Devorator desi era Incuiat. Acest gand m-a facut sa ma infurii putin dar am preferat sa ma abtin in continuare. Cand am observat o fantoma indreptandu-se spre noi am tresarit si cand i-am observat roba mi-am dat seama imediat ca este acea fata de care spusese Ema. Ne-a spus ca a fost nevoita sa plece din Hogwarts..De fapt sa renunte la studii fiindca se pare ca nu a parasit niciodata castelul. Am rostit serioasa:
"De ce ai fost nevoita sa faci asa ceva? Cine te-a obligat?!"

Silvie ofta.
" - Era un barbat chipes..."
Am pufnit la ideea ca Porrin era asa ceva.
" - ... Parintii mei au murit cu mult timp in urma, iar eu am ramas sa am grija de fratele meu mai mic, Phillip. El este... era cu trei ani mai mic de cat mine si mai avea un an pana sa vina la Hogwarts, dar acest barbat m-a gasit aici si mi-a zis sa renunt la cursuri de buna voie. Mi-a spus ca il avea pe Phillip si ca daca nu fac ce-mi spune, il va termina..."
Fantoma incepu sa suspine. Avea genul de chip pe care, daca il vedeai in lacrimi, ti se sfasaia inima.
" - Mai stii cum il chema pe acel barbat? Porrin, cumva?" am intrebat incet, in timp ce-mi retrageam mana.
Avusesem impulsul de a o consola, dar cand aproape imi degerara degetele, m-am dat batuta.
" - Nu mai stiu..." recunoscu ea. " Stati! Era cu el un barbat Porrin. Mai scund si mai... peticit"
" - El era. Dar atunci cine era cel chipes?"
" - Avea fata de vita nobila" sopti Silvie.

Mi-am indreptat privirea catre Ema cu subinteles. Era clar cine era aceea persoana: pot sa imi dau seama dupa ceea ce a povestit fantoma. Am suspinat incet dupa care am intrebat-o fiindu-mi teama de un raspuns afirmativ:
"Lestrange cumva?"
Asteptam raspunsul acelei fete cu sufletul la gura. Desi banuiam ca despre el este vorba nu puteam sa fiu sigura pana nu confirma acest lucru. Deja ma saturasem de toata aceasta situatie cu Tom si Charles. Cand aveam sa scapam odata de atatea probleme? Acum pe langa Horcruxuri mai aveam o problema importanta: cea a Emei. Porrin acesta e nebun rau si nu ma va lasa odata pana nu imi va distruge toata familia si toti prietenii. M-am infuriat la acest gand dar am scuturat din cap si l-am facut sa dispara: nu voiam sa ma gandesc acum la moarte...
"Da,el este...cred!",spuse fata oftand.
Tocmai am primit confirmarea de care aveam nevoie.