Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

1 2 3 4 5 Next »

/ Dirty Hands

Tremura marunt si asculta atent fiecare cuvant al baiatului, incercand sa indeplineasca fiecare instructiune exact cum i se cerea.
Incepu cu amintirea, frumoasa si dulcea amintire ce imbratisa un moment important, poate cel mai important din viata sa - momentul gasirii unui al doilea suflet care sa o intrleaga si sa-i ofere increderea, un suflet imbracat intr-o haina draguta de care se infragostise mai tarziu.Se gandi ca sigur va avea efect, era prima si cea mai puternica amintire ce ar fi confirmat legatura dintre ei si ar fi facut posibila "reintoarcerea" sa in lumea reala.
Infricosata de negrul acid ce se asezase in incapere dar si pe sufletul sau, instrainata de lumea adevarata, Fantine incerca sa desluseasca cateva crampeie din acea intalnire matinala.Se profilau usoare si diafane, abia deslusite, prea slabe pentru a avea vre-un efect cat de mic...Disperarea si lipsa unor amintiri puternice si bine conturate o facusera sa-si piarda incredera in toata teoria falsa a lui Colin, care ar fi trebuit sa o salveze...
...I se aseza surprinzator de repede si de sigur pe circumvoluntiunile creierului o idee ca o singura speranta de care se mai putea agata.
« Ar putea fuctiona » gandi fata si isi roti ochii meditand, schitandu-si un micut plan.
« Colin, ma mai auzi ? » nu atepta sa primeasca un raspuns, fiind parca sigur ca conactul acela destul de starniu inca nu disparuse « Colin, trebuie sa ma chemi, o sa incerc sa-ti urmaresc vocea »…
Spuse asta cu multa indoiala, gandinduse cam ce reactie va avea baiatul la auzul acelei aiureli...Schita un zambet ironic si sceptic, insa nu si-l pastra pentru mult timp, atentia fiindu-i furata de cele ce se petreceau chiar in acel moment, langa ea.Inca "neobservabila", Fantine privea ingrozita si "cu mainile legate", cum cei trei isi intind amenintatot baghetele spre tatal ei.
Bataia nerabdatoare din picior, aseptand ca Colin sa raspunda, voia vocea lui, care, ar fi putut s-o conduca spre casuta, in care se afla corpul ei.Ar fi recunoscut foarte usor drumul si s-ar fi intors sa-l salveze pe "eroul" ei, pe tatal ei, schimbandusi rolurile de data aceasta!

• Nu realiza daca abia acum devenise constient de simptomele somnului prezente pe trupul Fantinei. Muschii relaxati, miscarea din faza REM ce putea fi observata in spatele pleoapelor delicate, chiar si felul in care respira. Dar in ciuda acestor elemente, Fantine parea cat de poate de 'prezenta'. Si-ar fi dorit sa o ia cu pasi usori, sa o indrume cum putea mai bine prin teoria brusca din creierul sau, insa undeva, in tot procesul de gandire, realiza ca avea sa fie foarte dificil. Si apoi, Cercetasa vorbi.
  Se incrunta, iar sprancenele sale aproape ca trecusera de linia parului. Nu auzise ceva mai absurd sau mai abstract.
  " Dar sunt chiar aici, nu fi prostuta" sopti incurcat.
  Declickul din mintea lui era aproape sonor. Desigur! De ce nu se gandise la asta inainte? El era prostutul in toata povestea asta. Brusc, cuvintele fetei se invelira intr-un strat logic, iar Hawk a putut urmari cu usurinta firul.
  Se aseza pe podea, cu picioarele incrucisate turceste sub el, si isi intinse mana pentru a strange degetele moi ale Fantinei. Aproba cu o miscare a capului, desi realiza ca gestul era stupid si lipsit de sens. Hawk isi inchise ochii, gandindu-se ca probabil se va concentra mai bine asa. In bezna brusca din spatele pleoapelor, caldura din piept impinse in panza constientului. Soimeanul o ignora, incepandu-si mantraua pe un ton lipsit de inflexiuni, calm si linistit. Vocea lui era mult mai grava decat de obicei.
  " Sunt aici. Fantine Tholomyes, sunt chiar aici. Ma auzi. Concentreaza-te. Sunt aici. Urmareste vocea. Ramai atenta. Sunt aici. Fanty, sunt chiar aici..."
  La un moment dat, vocea sa se pierdu in fundal, ramanand un sunet constant, precum un 'humuit' calm, in tonalitati joase. Ramase doar el in intunericul pleoapelor, cu mana fetei intr-a lui si constient de faptul ca inca vorbea. Mai era doar bila de caldura din piept ce-i tinea companie.
  

Vocea baiatului suna acum mai puternica si sigura ca niciodata.Nu si-l imaginase niciodata pe Colin atat de "barbatos" , il credea un tip simplu, tare dragutel si incredibil de destept, atent la detalii in special. Il cunostea doar ca pe cel care o facea fericita intr-un fel neobisnuit, magic, incat nu mai avea timp sa fie atenta la latura lui barbateasca. Fantine zambi la gandul nazbatios ce i se juca sub claia rosie de par si nu putu sa isi reprime un micut zambet, chiar si in acele circumstante.
Rosti cunoscutul "Lumos" si pasi incet ghidata de lumina albastruie-stravezie si de vocea de care era indragostita. Glasul dulce o facea sa uite putin cate putin intunericul ce ii invadase mintea si sugletul.
Inainta ca o naluca invizibila prin garajul sinistru, iesind pe usa impunatoare sperand ca macar dupa aceasta se ascunde mult asteptata lumina.Chiar daca ura soarele si lumina, Fantine o dorea in acel moment mai mult ca niciodata. Sperase degeaba, fiindca acelasi intuneric nud o astepta la iesire.
Vocea o conducea pe un drum instrainat de vreme, prafuit si pustiu...
Deodata, in lumina slaba a baghetei, Fantine zari zacand la pamant o cretura ciudata si urata.Avea pielea uscata, iar pe alocuri era acoperita de o crusta rosiatica-maronie, sangeranda.Era ca un batran chircit, insa cat un copil de mic si scotea sunete ingrozitoare.Un harait infundat ii iesea din gura deschisa, cu buze subtiri de ata, sangerande.
"Esti prrrea slabbbaaaaaa! Nu vei reusi niciodata sa iesi de-aici, niciodataaaaaa!" ingana ghemotocul acela de carne prajita si zbarcita.
Fantine incepu sa fuga, apucand-o pe alt drum, nu tocmai cel pe care o ghida vocea lui Colin..
O adunatura de praf si pulbere, amestecare cu o substanta straina violet inchis o invalui dintr-o data, Fantine scapa bagheta jos si ramase ametita la vederea norului ce urca tot mai sus si mai sus, deasupra sa, iar apoi se lasa peste trupul ei tremurand. Incerca sa alunge norul cu amndoua mainile fluturandu-le salbatic sprin aer, si se repezi sa-si ridice bagheta din praf.
Ca printr-o magie necunoscuta, la aparitia luminii norul se dizolva, insa mai persista un miros intepator si o nuanta violeta.
Fantine isi recapata speranta si se intoarse inapoi pe drumul unde zarise creatura ciudata.Aceasta nu mai era acolo, iar in locul ei copila zari o lumina galbena-albuie ce indata lua forma unei copile zglobii ce aparea si dispare la fiecare clipire, razand si fugind vesela...
Fantine incerca sa se concentreze din rasputeri si sa-si adune gandurile, sa si le aseze frumos la locul lor si sa se concentreze pe ceea ce avea de facut.Vocea baiatului o conducea pe drumul drept, iar ea simtea ca era tot mai aproape si mai aproape...
Cand simti vocea slaba si epuizata incepu:
"Colin, am nevoie de tine, mai e putin de tot, ajutama, nu mai vreau sa vad frica mascata intr-o bucta de carne sangeranda, sau vina sa ma atace ca un nor de cerneala si praf...Speranta m-a parasit, a fugit cu zambetul pe buze, ca o ipocrita..."
Nu stia daca Colin intelesese ceva din ceea ce vorbea, insa era sigura ca ceea ce spusese era adevarat.Sentimentele capatasera forma, iar ea le vazuse cu proprii ochi...

• Vorbea si vorbea si vorbea. Statea pe loc, asteptand neputincios ca fata sa vina spre el. Insa alt element ii atragea atentia, o energie ce nu-i dadea pace si ii ingreuna concentrarea. Trase cu putere aer in piept si isi reincepu sirul de vorbe, incercand sa alunge prezenta ciudata din mintea sa.
  O vedea cu ochii mintii. Aurie si luminoasa, emanand o caldura linistitoare. Gandurile sale o luara anapoda, iar realizarea il lovi. Despre asta ii tot vorbise Ema cu atat de mult timp in urma. Asta era legatura cu fibra pamantului de care fata ii tot vorbise. Lui i se parusera baliverne la momentul respectiv. Abia acum intelegea. Vrajitorii erau fii si fiicele pamantului, ale marii si ale cerului. Precum magia insasi. Iar sfera calda din pieptul sau, ce pulsa precum o a doua inima, era propria lui magie. Magia pe care o vedea acum in spatele pleoapelor, in auriul soarelui. Magia care deveni treptat alb-albastruie, cu valuri concentrate alunecand pe suprafata rotunda. Colin zambi.
  In micul lui moment, gandurile i se pierdusera. Vocea Fantinei il aduse la realitatea ciudata. Incepu iar sa vorbeasca, mai tare, mai in forta, dar cumva la fel de calm ca mai inainte.
  " Sunt aici. Ma auzi. Concentreaza-te, Fanty. Sunt chiar aici."
  Bula de lumina reactiona la cuvintele si emotiile lui, dandu-i tarcoale lente. Pentru o clipa, Hawk se intreba daca tot ce vedea era real sau era doar in imaginatia sa. Insa ii era teama sa-si deschida ochii, fricos sa nu spulbere imaginea.
  " Sunt aici. Sunt chiar aici. Vino!"
  Continua sa vorbeasca, concentrat, in timp ce urmarea cu ochii mintii sfera de lumina. Incepea sa se modifice. Lua o noua forma, vaga la inceput, dar din ce in ce mai gratioasa. Si in curand, Hawk a putut sa il vada. Aripile se deschisera in toata maiestria lor, capul aproape rotund se inalta, iar coada matura aerul. Soimul argintiu isi puse aripile protector in jurul umerilor baiatului, invaluindu-l in caldura si pace.
  ' Te-ai intors' gandi el, zambind bland.
  " Sunt aici, Fantine. Asculta-ma. Sunt aici. Vino"
  Se intelesera din priviri si poate chiar mai putin de atat, caci ei imparteau acelasi suflet. Era aceeasi fericire. Unul o simtea, iar celalalt era format din ea. Baiat si soim. Om si fericire. Patronusul lui reactiona imediat. Isi lua zborul, disparand in intuneric, spre mintea in care Fantine hoinarea. Cu zambetul pe buze, Colin isi relua mantraua.
  

Nici ghemul de carne parjolita si sangeroasa si nici norul ne praf si lichis violet nu isi facura aparitia...
Mai spera inca sa-i zareasca rochia aurie bine asezata pe trupu-i micut si sprinten, leganandu-se ca o papadie.Astepta parca ca fetita de lumina sa apara, ca speranta "in carne si oase" sa se intoarca la ea si sa-i ofere energia de care avea nevoie.Da!Chiar avea nevoie, fiindca picioarele o dureau incredibil de atata mers, iar intunericul ii amortea mintea.Se gandise la o transformare, insa ii era prea frica ca nu cumva legatura aceea sa dispara, ca singura salvare sa se evporeze, iar ea sa ramana prizoniera pe vecie in intuneticul instrainat...
Doar gandul ca ar putea sa-si salveze tatal ii mai dadea speranta.Acelea erau micile clipociri de lumina, cand se zarea indepartata o lumina, o lumina mai slaba acum si mai transparenta.
Ochii i se familiarizara atat de mult cu itunericul, incat nu mai avea nevoie de bagheta, o lasa totusi sa lumineze, cu toate ca mana ridicata ii amortise si ea demult, de teama ca s-ar putea intampla cine stie ce, iar ea nu ar reusi cu vraja.
Era disperata, incat lumina galbena a rochiei si rasetul copilei cu suflet de speranta nu mai aparea.Trecusera minute bune de cand nimic nu se ivea la orizont, numai Fantine inotand in bezna rece.
...Isi ridica mana pentru ca un scut pentru a se apara de albastrul sidefiu ce venea din departare ca o avalansa de lumina.La inceput sinistra si straina, mai tarziu atat de familiara si de dulce si calda, ca o mangaiere. Asemeni unui patronus, emanand aceeasi caldura si energie pozitiva si speranta, insa cu totul diferit, soimul lui Colin se aseza in spatele fetei, protector si autoritar in acelasi timp.Ii placea!Era inebunita dupa senzatia aceea, se simtea protejata! Acum lumina galbena aparu din nou, mai reala si aproape naturala!
Fantine inainta fericita ca intr-un vis frumoas, in mijloc de lumini, din fata condusa de speranta de foc; si protejata de un suflet fluid albastrui si cald, din spate.
Zari in lumina peternica placuta rugenita si veche, sprijinita intr-un picior de lemn aratand la fel de jalnic.Doar apropiinduse reusi sa desluseasca : "Pestera lui Godric" scris cu literea negre si cojite...

• Daca ar spune ca aceea nu era cea mai ciudata experienta traita vreodata, ar minti. Sincer, nici el nu-si putea explica. Buzele i se miscau in continuare, articuland cuvinte logice si coerente. Aproape ca ii intrasera in reflexul exprimarii, incat nu mai trebuia sa se concentreze atat de mult pe ceea ce spune. Inca simtea podeaua din casa batranei sub el si inca simtea caldura degetelor Cercetasei in mana sa. Intr-un colt al mintii, inca era constient de prezenta batranei ce-l privea cu atentie si grija. Insa, in mod straniu, Hawk era la fel de bine invaluit in senzatii ireale.
  I se parea ca e in trei locuri deodata. In casa de pe strada Hunter, in propria sa minte si in propriul sau intuneric, acolo unde putea efectiv sa-si vada magia, dar si intr-un loc complet nou si strain, lipsit de prea multe elemente. In ultimul plan, era asezat undeva deasupra. Era plin de caldura, protector si autoritar. Vedea, desi imaginea era putin cam prea albastruie - de parca s-ar fi uitat printr-un geam inghetat in Finlanda, capul roscovan al Fantinei. Altceva, un soi de energie ce-l revitaliza, se putea simti undeva in fata Cercetasei, desi el nu era capabil sa o vada.
  Nu putea sa-si explice. Pentru ca era atat de multe lucruri in acelasi timp. Mana sa era goala, insa simtea palma fetei, dar cumva degetele lui erau pene. Picioarele ii erau amortite datorita pozitiei in care se asezase pe podea, insa erau reci in intuneric si cumva calde in spatele Fantinei. Corpul sau era cat se poate de material, insa intunecat in propria minte, emanand lumina patroniala in jurul fetei. Undeva la mijloc, Colin refuza sa se mai gandeasca la toata povestea asta. Era brusc multumit cu faptul ca exista si nu mai conta incotro era constientul sau.
  Ceva se starni in interiorul sau, magia agitandu-se spre suprafata, clocotind sub piele, in sange si in carne. Cuvintele ce il insotisera pretutindeni asemenea unui zgomot de fundal murira pe buzele sale, lasandu-l doar sa ia o gura zdravana de aer pentru a elibera un urlet disperat.
  " Fantine!"
  

Simtea in spate o prezenta vie inexplicabila...
Lumina sidefie nu era doar un ghem artificial albastu ce emana raze puternice si feerice, era mai mult de atat, era un suflet viu, cald si nespus de "natural".
Simtea prezenta lui Colin atat de aproape, incat isi imagina mirosul lui acolo.Nu era doar mica distanta care ii despartea cauza acelui sentiment neobisnuit de frumos de apropiere, dar mai era si sufletul lui mascat intr-un vulture impunator care ii era aproape si o apara intr-un fel misterios.
Totul in jur devenise mai viu, mai plin de viata si natural, strazile si casele mici, simple, din ce in ce mai familiare si cunoscute.Era un semn bun, se apropia tot mai mult si mai mult de casuta de poveste de unde pornise firul vietii sale...Se simtea in pielea Fiului Ratacitor, dornic de a savura din nou din dragostea si caldura revederii, reintoarcerii...
...Se profila la orizont, mica si senina, chiar daca in plina noaptea, ca si cand era singura care mai dadea viata intregii stazi, inviind fiecare firicel de praf si fiecare frunza...
Intra entuziasmata si fericita cu adevarat.Ramase surprinsa cand lumina puternica nu avuse nici cel mai mic impact la atingerea ochilor ei, fara a-i provoca iritatie...
"Sunt o fantoma, doar!" si izbucni intr-un ras zglobiu, provocat mai mult de senzatia intoarcerii, decat de micuta constatare.
Il intalni pe Colin asezat in felul lui favotit, cu picioarele incrucisate turceste, cu mainile prinse int-ale ei.Era o senzatie destul de neobisnuita, de-a dreptul stranie.Sa-ti vezi corpul detasat de suflet nu era chiar o senzatie traita in fiecare zi.Isi privi corpul indelung.Ramase multumita!Nici nu avea de ce fi altfel, fiindca nu era una din fetele interesate de felul cum arata.Acum isi privea corpul doar ca pe o bucata de carne care era o ajuta sa-si indeplineasca scopul - sa isi salveze tatal.
Acum ramanea sa se produca legatura aceea mult asteptata, contopirea sufletului cu trupul.Dar cum?Era oare posibila!?
"Colin, am ajuns!"

• In ciuda tuturor lucrurilor luminoase pe care le vedea in minte, in forma ciudata din spatele celeilalte forme ciudate ce reprezenta sufletul fetei, Hawkeye simtea panica ridicandu-i-se in gat. Cumva, stia ca in realitate respiratiile i se accelerasera. Insa nu asta conta acum. Se concentra pe lucrurile ce-l inconjurau, in toate cele trei planuri de care era constient, dar nimic nu-i atragea atentia. Doar negativismul ce crestea rapid, fortandu-i inima sa bata, iar adrenalina sa intre in sistem. Nici nu mai acorda importanta felului ciudat in care isi vedea propriul trup atunci cand urmase energia Fantinei inapoi in casa. In schimb, privirea ii aluneca prin incapere, cautand sursa pericolului.
  " Colin, am ajuns!"
  Cuvintele il trezira cumva la realitate. Isi intoarse automat capul spre fotoliul in care statea fata si ii scapa un sunet jos din gat atunci cand se observa pe sine. Aproape in intregime relaxat, umerii sai picasera putin, facandu-l sa para oarecum cocosat. In schimb, la cuvintele Fantinei, ochii i se deschisesera imediat. Intreaga imagine i se paru sinistra. Ochii albastri precum cerul erau complet goi, privind nefocalizati in departare. Nu era nicio scanteie de viata in ei, doar banalul natural. Nimic care sa-l faca sa creada ca intr-adevar traia - cu exceptia ridicarii si caderii treptate a pieptului sau in timp ce respira. Chiar i se parea ca albastrul devine treptat gri, inchizandu-se in lipsa unei picaturi de suflet.
  " Fantine, du-te! Trebuie sa intri inapoi in corp acum. Hai!" spuse grabit, desi nu-si vazu buzele miscandu-se si nici nu auzi cuvintele reverberand intre peretii camerei.
  Toate legaturile se rupsera brusc. Soimul argintiu disparu odata cu vederea din exterior, iar sfera calda de magie se intoarse, facandu-si prezenta abia simtita undeva in interiorul pieptului sau. Colin trase cu putere aer, umplandu-si plamanii in nestire, in timp ce privirea i se focaliza iar in interiorul incaperii, asa cum trebuia. Perspectiva era cea veche, atat de simpla si atat de sigura incat il bucura. Era din nou asezat turceste langa fotoliu. Se uita spre Fantine, dar nu apuca sa mai faca ceva. Mana sa aluneca de pe degetele ei in timp ce el cazu pe spate, simtindu-se brusc rupt de realitate.
  Nu mai stiu nimic din ce s-a intamplat; era doar vag constient ca poate isi pocnise capul cand picase. In schimb, intampina intunericul inconstientei cu bratele deschise.
  

Era ca un film de scurt metraj pe care il privise mereu, serie cu serie, si de a carui continuitate era sigura...De data asta, ca sub o pelicula schimbata, totul lua o alta turnura, iar corpul slabanog si inebunitor de frumos, ce statea cuminte in poza aceea preferata, strict turceasca, fu obiectul a un sir de transformari ce nu durara decat cateva secunde.Colin era ca o jucarie in ghearele Luminii albastre, care dupa ce il "tortura" nesfarsit cu torente puternice de lumina transparenta, finisa prin a-si baga gherele in pieptul baiatului si a se transforma intr-un nor de nimic, ca si cand ar fi intrat sub pielea baiatului.O disparitie pe cat de misterioasa si bizara pe atat de dubioasa. Fantine, insa, nu reactiona in nici un fel,nu fu deloc surprinsa de cele intamplate, nu acum cand deja era familiarizata cu fenomenele sinistre.Nu mai stia la ce sa se astepte, insa parca ar fi fost sigura ca orice ciudatenie s-ar fi derulat acolo totul avea sa se sfarseasca frumos.Nu era in firea ei sa reactioneze in acest fel, atat de linistita si calma, ea care se putea numi o "regina a dramei" si care vedea totul prin prisma negativismului; insa lumina aceea daruitoare de speranta pesemne nu isi diminuase inca focul ce se ascunse in sufletul ei ca intr-un ascunzis.Spera sa o pastreze acolo pentru totdeauna, sa o stie mereu atat de tanara si firava, daruitoare de nadejde.
Linistea si pacea aceea sufeteasca dura ca o clipire, si se sfarsise odata cu caderea brusca a baiatului, parca strivit sub zgaraiturile bulei de lumina albastra de forma unei pasari maiestre.Fantine se tranti la podea ca o nebuna, ca o disperata, crezand ca-l pierde, insa afisa un zambet dulce si multumit cand simti cum degetele nevii, tot dintr-o lumina, dintr-un lichis fluorescent alcatuite, gadilasera pielea fetei baiatului iar acesta zambi nemultumit parca, din cauza fiorilor reci ce-i ciuguleau pielea.
Uitase cu desavarsire ca adevarata Fantine zacea in fotoliul de langa semineu, iar ea era doar un gaz invizibil cu "trasaturi de lichid" ...

• Cu siguranta devenea dificil sa-si aleaga cea mai ciudata experienta traita vreodata. Pentru ca si ce se intampla in acea secunda era cat se poate de anormal. Dar ii placea. Macar de data asta avea ceva logica. Mai bine spus, foarte putina logica.
  Era ca un spectator la teatru, intr-o ipostaza fantomatica. Si se afla intr-o camera cat se poate de cunoscuta. Cu peretii albi si mobila solida din lemn de culoare inchisa. Pe biroul inalt se observa o lampa magica, un teanc de partituri, cateva pene de chitara aruncate alandala pe langa o cutiuta metalica. Pe un perete era un singur raft decorat cu machetele celor mai importante maturi vrajitoresti si cu cartonasele celor mai cunoscuti jucatori de Vajthat. Pe acelasi perete, emblema Ochilor-de-Soim statea cu mandrie pe perete, schite colorate in albastru si bronz alaturi. In biblioteca pricajita, sprijinite de cartile mult prea rasfoite, erau poze cu chipuri cunoscute si dragi. Hawkeye zambi, simtindu-se linistit, asa cum se intampla de fiecare data cand statea in camera sa. Se apropie de biblioteca pentru a se uita la poze. Intr-una erau elevii de la Ochi-de-Soim de acum un an. O recunoscu pe Arlin, pe Ema, pe Rosalie, Zoey si inca un pusti, Nathan, stand de o parte si de alta a lui Hawk. Alaturi, era poza din primul lui an. Aici insa erau doar el si Ema, fata aratand mult mai tanara si mai vioaie, lipsita de griji, decat in poza alaturata. Urma o poza cu parintii sai si una in care el si Freddie, frate-sau, se strambau de zor. Zambi, insa tresari violent cand usa se deschise. Incremeni, vazandu-se pe sine abia tarandu-si picioarele spre pat. Era o senzatie cat se poate de stranie. Vazu cum pica in pat, mormaie ceva despre cat de mult uraste sa scuture praful si adormi instantaneu. Hawkeye isi aminti momentul asta. Fusese cu cateva luni in urma, aproape de inceperea anului scolar.
  Lucrurile se lichefiara in jurul lui, capatand noi forme. Simti vag o atingere delicata, dar rece, pe obraz si se grabi sa o inlature cu mana, zambind nemultumit. Era aceeasi camera, insa lipseau multe lucruri. In primul rand, nu mai era monumentul Soimaresc, ci doar o simpla emblema a Hogwarts-ului, mult prea mica. Nici pozele nu mai erau pe rafturile ticsite cu carti puerile. Un Colin mult prea mic, poate nu mai mare de sapte ani, intra furtunos in camera, aganozand intr-un joc imaginar de o moarte lenta. Freddie aparu imediat, mimand ca tine o bagheta spre fratele sau mai mare, cu o expresie destul de salbatica pe chip. Alta imagine... Hawkeye se vazu in mijlocul unui test la Farmece, frecandu-si plictisit degetele. Imaginea se schimba iar. El, cu obrazul zdrelit, stand in fata unui copil, cu mainile arse. Tot el, incercand sa-si faca patronusul mai mare si mai puternic, in Padurea Interzisa. El, strambandu-se in tunelul din Sala Armurilor. El, razand cu Rosalie pe marginea lacului. El, primind o palma peste ceafa de la Ema. El, stand langa un lup adormit, in poiana mangaiata de racoarea noptii. El, rastindu-se la Fantine. El, veghand de la intrarea in pestera. El, cu conflictul vizibil in ochi atunci cand Fanty ii impartasise secretul. El, izbind cu pumnul in masa cand nu stia unde era Cercetasa. El, cu mana insangerata, privind cu disperare lupii ce isi aratau coltii. El, in momentul de liniste din propria minte, cand vazuse stancile irlandeze. El, in exact acea dimineata, mergand la cativa pasi in urma Cercetasei.
  Simti pur si simplu cum intreaga sa fiinta urla.