Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ Do you remember standing on a broken field?

Colin rase, amintindu-si de curatenia de sambata. Nu fusese rar intalnita ocazia cand aproape ca sparsese ceva. Uneori i se parea ca are mainile prea mari si ca e prea neindemanatic. Ridica din umeri, inca zambind.
Hawk isi scarpina ceafa, strambandu-se in timp ce-si alegea cuvintele.
" O duc cam prost cu luptele magice... "
Era cam slab si il enerva asta.
" Asa ca am exersat aproape in fiecare noapte. Nu cine stie ce, in general Protego. Am incercat sa pun cat mai multa forta in scut, sa-l fac cat mai solid, mai rezistent"
Isi musca interiorul obrazului si se uita in jos. Incepea sa alunece iar in vartejul gandurilor. Realiza ca, usor-usor, parerile celorlalti contau. Asta era ceva... neobisnuit. Hawkeye fusese intotdeauna de neclintit in fata comentariilor, fie ele bune sau rele. Dar in ultimii ani asta se schimbase. Isi aminti cum stateau lucrurile cand era doar un boboc. Devenise 'ucenicul' farsorului Casei, iar pentru asta aveai nevoie de urechi de fier. Il amuza sa auda plangerile celorlalti. Desigur, nu era niciodata de acord cu poantele dubioase sau care se puteau terminau prost.
Ofta, incercand sa scape de voalul negru al mintii. Isi ridica privirea spre departari.

• Isi arcui din instinct o spranceana si surase cand i auzi vorbele baiatului, deci el se perfectiona pe zi ce trecea. Ofta usurata ca nu era singura care facea asta, i placea sa se antreneze si singura de aceea in fiecare noapte aproape fugea de la castel si mergea in Padure pentru asta.
  Si-ar fi dorit sa fie si altii cu care sa se antreneze insa si daca era singura era bine, se obisnuise cu asta inca de cand venise la Hogwarts. Era genul care vorbea mult si uneori plictisea oamenii, chiar se considera indemanatica in anumite chestii insa nu avea sa schimbe asta, defapt nu putea nici daca voia.
  Isi drese glasul si brusc simti cum un vant rece trece pe langa gatul ei, i se paru ciudat sa se intample asta...in toiul verii.
  Se intoarse brusc si apoi cand isi reveni la loc observa ca nu mai erau unde fusesera inainte, ci in Padurea Interzisa.
  De dupa un colt aparu un batran imbracat intr-o pelerina alba si cu gluga pe cap astfel incat nu i se vedea nici macar o parte a fetzei, era prea intunecata partea aceea ca sa vezi.
  - Uhm..ce se intampla? Cred ca ne-ati confundat.
  - Deloc..spuse batranul. V-am auzit din greseala vorbind despre ceva pregatire, ma rog...si din cate vad Sandra si-a dorit sa i-a mai multa lume parte la antrenamente, asa ca v-am gasit pe voi doi.
  - Stai..IMI CITESTI GANDURILE?!

Hawkeye inchise ochii. Era putin cam multa lumina pentru gustul lui.
Linistea se dovedi stapana pentru cateva momente. Soimeanul dori sa zica ceva, dar renunta, ascultand in jur. Poate ca o lua razna. I se parea ca sunetul se estompeaza. Simti un curent de aer rece mangaindu-i obrajii. Initial nu-l lua in considerare. Un amarat de vanticel bine venit intr-o zi caniculara. ... O zi caniculara. O zi caniculara lipsita de binecuvantarea vantului. Un vant rece intr-o zi caniculara lipsita de binecuvantarea vantului.
Colin deschise ochii, complet luat pe nepregatite de ceea ce a vazut. Erau in ceea ce parea a fi... ' Oh, la naiba!' gandi Colin alaturi de o injuratura. Cum de li se intampla sa ajunga mereu si mereu aici?!
Arunca o privire spre barbatul pe care nici macar nu-l remarcase pana sa vorbeasca Sandra.
' Si tu ce mai esti? Anhora, Paznicul Unicornilor?' se gandi Hawkeye, incruntandu-se spre el. Si inlemni aproape instantaneu, luand in calcul posibilitatea ca batranul sa citeasca intr-adevar gandurile.
" Nu, departe de mine acest personaj de care vorbesti" raspunse barbatul pe un ton foarte calm.
" Hopa... Um... Sandra... Cred ca..." incepu Soimeanul.
" Da, aveai dreptate" continua batranul.

• Bine, bine trebuia sa gandeasca repede. Daca era o capcana? Daca nu erau in siguranta si aveau sa pateasca ca data trecuta?
  Nu voia sa mai infrunte tunele ce arata sumbru si erau al naibi de urate, pur si simplu ti se facea scarba cand le vedeai.
  Inghiti in sec si in gand i se derulau cuvintele " Daca e capcana? Daca batranul asta are de gand sa ne faca ceva? Insa realiza ca el o auzise si atunci, murmura:
  - Nu nu e o capcana, Sandra. Si nu nu am de gand sa va fac nimic. Spuse el razand si privind-o fix.
  - Inceteaza sa-mi mai citesti gandurile! Ma trezesc ca o sa zici si ce..si nimic. Spuse ea oftand si incruntandu-se la el.
  - Bine, daca am terminat cu vorbaria am sa va explic de ce va aflati aici. In primul rand nu veti pleca de aici pana nu veti termina circuitul de aparare si de lupte care va va urma, asa ca succes si comoara o veti vedea la sfarsit. Brusc el disparu si Sandra se vazu imbracata intr-un costum negru ca de pisica si cu cateva fasii roz pe o parte si alta a coapselor si la gat fiind prinsa o bareta roz pe care scria cu auriu Sandra Brown. Isi duse ochii catre Colin, zicand:
  - Incep sa cred ca arati ca o balerina. Spuse ea razand.

Hawkeye se uita la noile lui haine. Pantalonii erau negri si drepti, cu dungi albastre pe laterala. Tricoul era negru de asemenea, cu exceptia cusaturii albastre de la gat. Bratara de piele de la mana stanga ii disparuse, lasand in loc o panglica albastra decorata cu litere aurii: Colin Rovson. Pufni.
" Balerina sau nu, imi vreau camasa inapoi. Nu ma intereseaza, e singura mea camasa albastra simpla!" mormai el in timp ce scotea bagheta.
Daca s-ar fi lasat putin mai mult condus de senzatii, cel mai probabil i-ar fi tremurat genunchii. Isi simtea gatul uscat. Se apropie de Sandra si vorbi pe un ton jos, desi privirea lui fugea mereu prin jur, incercand sa anticipeze ceea ce se va intampla.
" Poate e doar un sentiment, un gand ratacit, dar nu cred ca ceva e in regula..."
Colin incerca sa-si scuture fiorul de pe sira spinarii. Trebuia sa gandeasca limpede, la rece.
Se auzi un zgomot puternic precum o bubuitura, iar tanarul se rasuci pe langa fata, stand spate in spate cu ea. Adrenalina curgea libera prin sistemul lui.
" Gata?" intreba el cu zambetul pe buze.

• Am zambit si ras in acelasi timp si eu imi voiam rochia rosie inapoi, primita in dar de la mama de ziua mea si nu hainle astea. Insa ce puteam spune era ca erau comode, doar ca si chestia ai de le gat, baerta o enerva. Incerca sa si-o de-a jos insa in zadar.
  - Se pare ca trebuie sa facem ce zice batranul ala, haide. Vreau sa scap de aici cat mai repede.
  Murmura ea nervoasa insa statea lipita spate in spate cu Colin, desi el era mai inalt, considerabil de inalt.
  Un fulger lovi locul dintre ei doi si i facu sa se desparta, cazand amandoi la pamant imediat dupa izbitura. Pe cer aparura cateva litere aurii si frumoase, zicand: Fara lucru in echipa, va despartiti si lucrati individual. Veti lucra in echipa doar daca celalat e ranit. Si apoi se evaporara ca prin minune. Dadu din cap afirmativ si schita un zambet, zicand:
  - Succes. Eu o iau in stanga tu ia-o in dreapta. Spuse ea nedumerita si ridica bagheta in aer zicand " Expecto Patronum", astfel incat patronusul ei in forma de leu imediat aparu, gratios si cu o culoare grii spre un alb deschis si stralucitor. Se invartea in jurul ei ca sa o protejeze de potentialele atacuri.

Se ridica si isi scutura pantalonii.
" Mersi. Mult noroc si tie!"
Isi inclesta degetele in jurul baghetei si o lua spre directia indicata. Se opri dupa cativa pasi si se intoarse in loc. Hawk privi o clipa patronusul, apoi zambi si striga: " Si Sandy! Ai grija!" Isi vazu de drum.
Pe masura ce inainta, padurea devenea din ce in ce mai intunecata.
" Lumos" sopti Soimeanul si se rezema cu spatele de un copac, asteptand ca ochii sa i se adapteze la noua luminozitate. Degeaba folosea vraja daca nu putea vedea macar putin in spatele umbrelor. Dupa cateva minute, porni iar.
Linistea era stapana. Colin avea grija pe unde pasea, caci nu-si dorea sa faca sunete puternice, precum trosnetul unei ramurele sub greutatea lui. Era cu ochii in patru, cautand mereu pericolul. Si tot nu il vazu la timp.
Ceva se lasa cu toata forta in umarul Soimului, trantindu-l la pamant. Hawk se rostogoli pe spate, tinand bagheta ridicata. Atacatorul lui parea sa fie ceva ce semana extraordinar de mult cu un lup. Animalul maraii, lasandu-se pe labele din fata pentru a se lansa in atac.
" Locomotor mortis!" striga Hawk si urmari cum picioarele lupului cedeaza sub el. Astepta cateva clipe si porni intr-un pas alert de indata ce se convinse ca animalul nu avea sa vina dupa el.

• Isi inclesta degetele pe bagheta si tresari cand il auzi din nou pe Hawk, dadu din cap afirmativ si apoi pasi usor pe crengile ce se aflau pe pamantul moale. Patronusul ei inca se invartea in jur, sigur avea sa de-a ceva semne cand pericolul se apropia.
  In general nu i era frica, stia ca era destul de bine pregatita insa acum simtea acel sentiment de nesiguranta si in acelasi timp isi facea griji si pentru baiat, daca unul dintre ei avea sa iasa mort de acolo?
  Rasufla usurata deoarece frica parca disparuse si isi musca buza inferioara cand observa un tip apropiindu-se de ea, era inalt brunet, bine facut si cu o expresie de "killer" de inalta clasa.
  Insa in secunda urmatoare ea rapid spusese "Protego" iar vraja ce o dadu el o proteja partial si la fel si patronusul. Insa flutura bagheta inca o data rapid zicand: "Accio copac" si unul dintre copacii de langa ea iesi din radacini izbindu-se de acel barbat.
  In minutele acelea cat tipul ala era la pamant, Sandra profita de ocazie si o lua la fuga in cealalta parte cat o tineau picioarele, incerca cu greu sa se fereasca de copacii enervanti insa se pare ca o ajutasera cat de cat, din nou simti cum cineva o prinde de picior si cade la pamant. Se intoarse brusc zicand "Aguamenti" si un jet de apa merse catre "atacator" astfel incat il indeparta, din nou fugind cat o tineau picioarele.

Se incrunta, analizand cu atentie trunchiurile copacilor doborati. Ce cauta un zid de treunchiuri in mijlocul padurii? Colin oscila. Sa gaseasca o modalitate de a trece de obstacol sau sa il ocoleasca? Il masura din ochi. Era prea inalt sa-l sara, desi, cu putin efort, putea sa se catere. Copacii din Padurea Interzisa avea de obicei inaltimi ametitoare. Din ce-si putea da seama, zidul ajungea undeva la zece metri lungime.
Hawkeye incepu sa mearga de-a lungul trunchiurilor. Observa silueta delicata din fata si ramase locului. Isi miji ochii. Era cumva Sandra? Persoana paru sa-l observe. Un suvoi de lumina verde trecu pe langa urechea stanga a Soimului, iar Hawk se feri langa zid. Nu, sigur nu era Sandra.
" Expelliarmus!" striga el. Cand bagheta atacatorului zbura prin aer, Colin prinse cu coltul ochiului stralucirea roscata a parului fetei. Putea sta linistit.
" Petrificus totalus!"
Se asigura ca vraja functiona si se grabi inapoi. Apuca bagheta cu dintii si isi freca mainile, agatandu-se de denivelarile de pe trunchiuri. La felul in care aratau, probabil erau resturile unor crengi taiate. Hawk trase cat de tare putu, sustinandu-si greutatea in maini. Curand, putea sa-si puna picioarele pe zid pentru sustinere. Muchii bratelor urlau, dar el continua sa urce. Odata ajuns in varf, se lasa sa alunece de cealalta parte a zidului.

• Isi prinse rapid parul intr-o coada de cal ca sa nu i mai fie asa greu cu el sau sa-i intre in ochi si continua sa alerge cand auzi cateva bubuituri. Nu indrazni sa se intoarca, era mult prea mult si deja devenea prada unui animal care daca o prindea o sfasia sigur.
  Insa se opri, brusc simtind respiratia cuiva la spatele ei, se intoarse incet incet si observa un animal ciudat, jumate om jumate animal ce sufla inspre ea astfel incat ea zise:
  - Ar trebui sa te mai speli pe dinti. Insa animalul marai si mai rau incat Sandra ajunse sa alerge din nou, insa in directia din care venise. Probabil avea noroc si scapa cu viata sau nu. Inclesta degetele pe bagheta si se intoarse zicand:
  -Duro! Vrand ca tinta sa fie transformata in piatra insa se pare ca, creatura se ferea destul de bine. Se izbi frontal de cineva si observa ca era Colin, il trase de mana si il facu sa alerge in ritm cu ea, zicand:
  - Nu am timp de explicatii, fugi cat te tin picioarele. Spuse ea si continua sa alerge insa observa un copac mai ciudat si i facu semn baiatului sa se urce odata cu ea, creatura nu avea sa-i urmareasca acolo. Se urcara cu chiu cu vai si se aseza pe o creanga opusa lui Hawk, privind in jos creatura care le depistase mirosul insa nu i vedea, asa ca o lua la goana.