Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ Do you remember standing on a broken field?

Isi ridica podul palmei la nivelul ochilor, cercetand micile zgarieturi de pe piele. Mda... Ar fi trebuit sa fie mai atent cu aterizarea si sa nu pice ca un tanc de cinci ani. Continua sa mearga, cu simturile intinse la maxim. Il bucura faptul ca patrundea din ce in ce mai multa lumina printre crengile copacilor.
Ramase locului cand observa silueta ce alerga spre el. Se gandi repede la cateva vraji, dar renunta cand recunoscu chipul Sandrei. Si cand observa creatura ce alerga in spatele ei. Soimeanca il trase de mana, iar el isi puse picioarele in miscare, concentrandu-se pe respiratie.
Privi spre creatura in timp ce astepta ca fata sa capete un avans in urcare, urmand-o intr-un timp foarte scurt. Se aseza pe o creanga si isi balangani usor picioarele, gasindu-si echilibrul. Ochii lui cercetara terenul de dedesubt.
" Protego maxima" sopti Hawkeye si isi roti bagheta spre Sandra. Ii zambi stramb. " Trebuia sa ma gandesc mai devreme la asta" chicoti el incet.
Studie ciudatul animal in timp ce se indeparta. Nu intelegea cum putea ceva atat de hidos sa fie atat de rapid. Isi intoarse iar privirea spre Sandra.
" Ne mai balanganim putin pe aici sau ai alte idei?" intreba el cu un zambet strengar.

• Isi inclesta pumnul pe creanga, daca nu s-ar fi aflat aici probabil acum ar fi stat in pat cu o cana de cafea in mana sau ar fi citit ceva, ceva cu care sa se fi cultivat nu sa stea catarata in pomi.
  Isi musca buza inferioara apoi incerca sa se calmeze si sa-si calmeze si bataile inimii cand vazu creatura cum dispare din aria lor de vizualizare. Isi intoarse privirea catre Colin, zicand:
  - Bine, daca nu o sa murim de aici atunci nu mai murim niciodata. Nici macar nu stiu de ce ne aflam aici, de ce imi risc eu viata pentru ceva care n-are importanta? M-am saturat ca toti sa traga de mine intr-o parte si in alta, fa aia..fa alta. Spuse ea si apoi continua, gesticuland:
  -Bine, scuze..poate m-am descarcat putin mai mult. Spuse ea razand si apoi incerca sa se de-a jos de acolo, insa nu se dovedi eficienta atat la urcat cat si la coborat.
  Una din doua trebuia sa o faca asa ca isi intoarse privirea spre baiat si zise:
  - Coboram de aici..insa se pare ca nu sunt atat de eficienta la coborat cat si la urcat. Spuse ea privind distanta de jos care era destul de mare, insa trebuia sa se descurce.

Colin rase usor.
" Uau! Voi ajunge sa-mi cunosc stra-stra-stra-nepotii" glumi el.
O masura din ochi pe Sandra, apoi se uita in jos. Ok, avea doua posibilitati de a o da jos. De fapt trei, dar ultima era sadica si chiar nu il tenta. Prima varianta era rapida, insa o mica eroare ducea la un esec total. Doar o miscare gresita... A doua era mai lenta, dar mai sigura.
" Prinde!" zise Hawk si ii intinse bagheta lui Sandrei.
Isi sterse mainile de pantaloni si se sprijini in maini.
" Am fost la sala" glumi Colin. Se intinse, bataindu-si piciorul pana atinse o creanga de sub cea pe care statea Soimeanca. Aproape sarind, se muta pe craca respectiva, castigand un mic tremurat sonor din partea frunzelor. Se rasuci pe varfurile picioarelor si cauta o prindere buna. De indata ce a gasit-o, se ridica in maini. In urma tuturor miscarilor, ajunsese cumva sa stea cu spatele spre Sandra, chiar langa ramul pe care se afla aceasta.
" Hopa sus!" zise Colin si isi intoarse usor capul. " Adica hai in spatele meu" rectifica, realizand ca ei erau deja undeva sus.

• Isi rasuci capul intr-o parte in semn de negativism, nu voia nici sa-l faca sa aiba o hernie destul de dura caci ea era grea, dupa parerea ei insa il privi pret de cateva secunde si toate miscarile lui.
  Niciodata nu-i placusera inaltimile, de aceea se ferea in mare parte de ele si prefera sa stea cuminte.
  -Nu nu nu...de ce mereu eu? Se planse Sandra si apoi prinse bagheta lui Colin bagand-o in buzunarul de la bluza aceea neagra cu roz de care se saturase, langa bagheta ei.
  Inspira si expira pentru a-si calma bataile inimii si frica, trebuia sa-si infrunte frica odata pentru totdeauna desi simtea ca asta va fi prima si ultima ei data cand da de astfel de chestii.
  - Bine, nu am sa-ti platesc spitalizarea daca faci hernie, inteles? Spuse ea aratandu-si degetul aratator, amenintator spre el si apoi se ridica in picioare tinandu-se de copac, nu privi in jos altfel sigur avea sa calce stramb sau sa faca o gafa.
  Lua o gura de aer rece buna si apoi inchise ochii si i deschise iara sarind la Hawk in spate, tinandu-se bine de el, dar nu atat de bine incat sa-l sugrume.
  - Putem sa terminam mai repede cu asta, te rog? Spuse ea privind in sus.

Hawk rase iar, dar se opri repede.
" Iti voi trimite oricum nota de plata de la spital" glumi el.
Isi stranse mainile in jurul crengilor de care se tinea, pregatindu-se sa preia greutatea fetei.
" Bine. Ajungem imediat jos, maimuta!"
Se rasuci iar, avand grija sa nu se indeparteze prea mult de trunchiul copacului pentru a nu o lovi pe Sandra de crengi. Incet, incet, verifica fiecare creanga inainte sa puna piciorul. Ii era destul de usor sa se miste.
" Stii, ai o parere proasta in legatura cu greutatea ta" spuse Hawk si trase cu putere aer in piept, incordandu-si mainile. De ce urcasera atat de sus? Il deranja doar faptul ca le lua ceva mai mult sa coboare decat apreciase. ' Mai bine sigur decat cu regrete' isi spuse el si continua sa coboare.
Crengile se terminara la jumatate de metru deasupra pamantului. Colin isi lasa picioarele sa atarne, o anunta pe Sandra sa se tina bine si isi dadu drumu'. Ateriza bine, dar se dezechilibra putin. Dand din maini, Hawk ajunse sa imbratiseze copacul. Urmara doua clipe de tacere si nemiscare. Soimeanul se desprinse de trunchi si isi tinu palmele pe post de scarita.
" Gata, maimuta" rase el.

• Isi inclesta maxilarul si inchise ochii cand am pornit in jos, nu voia sa vada asta nici sa stie ca are noua vieti ca piscile. Isi musca buza inferioara cand simti vantul rece care i trecea usor prin buclele blonde prinse intr-o coada de cal lejera dar isi reveni la normal in scurt timp. Cand totul se termina se dadu jos din spatele lui Hawk si il saruta pe obraz, zicand:
  - Multumesc. Continua ea ca apoi sa isi puna mainile in solduri cand isi auzi noua porecla, continuand:
  - Hei! Nu-mi mai zi asa, altfel sunt nevoita sa te numesc urangutan. Asa ca tu alegi. Spuse ea si apoi isi reveni din seriozitatea care nu o prindea deloc la realitate.
  Privi in stanga si in dreapta cautand o solutie, i facu semn baiatului sa o urmeze, trebuiau sa caute o iesire sau mai bine zis linia de sosire caci se uita la ceasul cumparat din lumea Incuiatilor si se pare ca mai aveau doar o ora ca sa ajunga acolo.
  Insa nici macar nu le spusese ca aveau timp trei ore, doar ca mereu batranii uitau sa zica detaliile importante. Se intoarse brusc, aproape izbindu-se de baiat si zise:
  - Bine, ori ne despartim si cautam iesirea ori..nu stiu, folosim ceva vraja? Si incercam sa ne aparam spatele.

Colin se incrunta profund, dandu-si apoi ochii peste cap.
" Dintre toate primatele, trebuia sa alegi urangutanul!" pufni el. " Nu tu gorila, nu tu lenes, nu tu maimutica aia mica si cu par scurt. Nuuu! Urangutan!"
Ofta si se gandi o clipa, luand decizii importante. Urangutan pentru maimuta... Hmm...
" N-ai pentru ce... Sandy" raspunse baiatul cu un zambet, desi scoase limba la ea in secunda doi.
Se uita in jur. Sincer, si-ar fi dorit sa nu se mai desparta. Pe de alta parte, batranelul ciudatel le spusese sa lucreze pe cont propriu. Sau ca echipa daca... Lovi cu putere in trunchiul copacului si isi intoarse mana sa scoata o aschie ce-i intrase in piele.
" O, vai. O sa mor. Durerea asta e ingrozitoare" spuse Hawk pe un ton lipsit de inflexiuni. " Acum ce-ar fi sa stabilim o directie in care sa mergem?" zambi el. " Ah! Imi poti da bagheta, te rog?"
Privi iar in jur. Mai bine lucrau in echipa. In felul asta, unul putea sa aiba grija de directie in timp ce celalalt asigura protectia. Acum mai ramanea doar terminarea circuitului si mosulachele cu gluga.

• - Lasa-ma sa te ajut, spuse ea privind aschia aceea care era destul de mare si i intrase in mana lui Colin. Avea noroc ca avea unghiile mari si o scoase cu usurinta iar apoi zambi, privind din nou in stanga si in dreapta avand acel sentiment de nesiguranta. Scoase bagheta soimeanului rapid si i-o inmana in momentul in care el termina de zis propozitia, era destul de rapida pentru varsta ei.
  Isi scoase si ea bagheta pentru orice precautie si murmura "Lumos" si se intoarse privindu-l urat cand acesta scoase limba si incepu sa vorbeasca de parca era o moara stricata, insa era simpatic si i starnea mereu rasul blondinei.
  -Bine, urangutanule. De acum asta iti va fi porecla, insa sa revenim la oile noastre. Bine..deci, directia..in partea aceea? Spuse ea privind o cascada superba, insa ori era o iluzie ori chiar ala era drumul ce ducea la linia de sosire.
  Tot ce le mai ramanea erau sa mearga acolo sa afle, caci daca stateau in loc numai bine nu era. Nu puteau sa piarda vremea. Tanara isi lua curaj si o lua in fatza insa in momentul urmator un jet de lumina rosie i trecu prin fatza si se preschimba in litere aurii, zicand: " Se pare ca micuta blondina a gasit unul dintre indiciile catre sosire, e randul tanarului viteaz sa faca treaba mai incolo"
  - Pardon, e tanarul urangutan. Spuse ea privindu-l si apoi punfi in ras.

Hawkeye isi dadu ochii peste cap.
" O sa-ti iau un cos cu banane de ziua ta" murmura si privi spre cuvinte.
' Tanarul viteaz'. Ei, sa-si traga palme! Colin isi ridica usor barbia, adoptand un aer superior.
" Stiai ca urangutanii tineri se pot dovedi destul de violenti, Sandrica?" intreba Hawk, ridicand o spranceana. Izbucni in ras si isi invarti bagheta pe degete.
O cascada in Padurea Interzisa. Nu avea sa comenteze asta. Nu-l mai surprindea. Putea la fel de bine sa vina un unicorn cu coama in culoarea curcubeului si sa-i zica ca-i daruieste comoara piratului pierdut. Chiar nu-l mai mira ceva cu usurinta dupa ce trecuse prin atatea.
Inaintara spre cascada, iar tanarul ridica sceptic din sprancene, aruncand priviri prin jur.
" Trebuie sa trecem prin cascada?" o intreba el pe Sandra, strangand in mana bagheta.
Facu un pas mare inainte si isi trecu cu grija mana prin apa. Ii uda cotul pana sa se opreasca. Nu parea sa existe un obstacol in spatele perdelei de apa.

• Un cos cu banane? Serios, Colin? Atunci fi sigur ca nu o sa stii ziua mea de nastere, never! Isi spusese tanara in gand si isi dadu ochii peste cap teatral razand, i parea bine ca il cunoscuse pe Colin desi mereu cand se intalneau sau ieseau impreuna se intampla cate o chestie dinastea, desi adrenalina era esentiala in viata omului.
  - Stiam si ca urangutanii tineri nu lovesc soimencele! Asa ca revizuiesteti comportamentul, Hawk altfel sunt nevoita sa raspandesc vestea ca un "urangutan" a invadat castelul. Spuse ea si apoi scoase un ras malefic de care nu stiuse niciodata, dar apoi gesticula cu mainile in gen "glumea" dar ramase ca traznita cand observa si auzi de la baiat ca trebuia sa treaca prin apa.
  Macar apa era elementul ei preferat asa ca il prinse de mana si il trase dupa ea in apa, zicand:
  - Sper ca nu ti-e frica de apa. Spuse ea si il trase in apa trecand prin ea pe partea cealalta, intr-o pestera. Isi puse mainile pe corp realizand ca acum era ca o pisica uda, iar parul nu-i statea nici mai bine de atat. Isi desfacu parul blond si il lasa sa curga pe spate apoi il ciufuli putin, dade arata mai bine decat inainte.
  - Un urangutan ud! Asta nu vezi zilnic. Spuse ea privindu-l ud din cap pana in picioare.