Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Don't cry

-Te urasc! ii striga in reptomita nestiind daca era si el un vorbitor sa nu, desi nu credea ca era.
Statu cateva minute imbufnata apoi il imbratisa strans multumindu-i pentru ajutor. Nu ii venea sa creada ce facuse. Ceva era gresit nu era ea. Pur si simplu nu ii statea in fire sa multumeasca. Ii dadu drumul din imbratisare si isi drese vocea apoi ridica cu doua degete camasa de noapte si ii dadu drumul pe podea.
-E prea frig pentru aia, prefer sa dorm asa, mormai asezandu-se pe marginea patului.
Cat mai aproape de margine posibil. Se intinse apoi isi amintit ceva si tasni imediat in capul oaselor.
-Luna de miere? Serios!? intreba incepand sa rada.

• ''Eu sunt dispus daca esti si tu...Nu te-am sarutat degeaba.'' Ranjetul aparut pe buze era unul pe cat se putea de sugestiv dar dupa cum o cunostea el pe Odette,nu avea sa se intample nimic intre ei.Deocamdata.Desi ar fi facut o pereche mai mult decat perfecta. Fusesera amandoi sortati la Viperini,sange-pur,Intunecati. Ba mai mult,amandoi avusesera placerea de a fi aruncati in Azkaban. Erau sortiti sa fie impreuna.Sau nu. O prinse de mana,plasandu-si doua degete in zona incheieturii. Venele ii pulsau ceva mai mult. Ori era furioasa ori se...emotionase? Incredibil. Daca se emotionase,atunci cu siguranta era zi de trecut in calendar!

-Nu nu nu, spuse repede inghitind in sec.
Nu era dispusa pentru nimic, absolut nimic. Ofta incepand sa se gandeasca profund cand simti atingerea lui calda pe incheietura ei. Pulsul i se mari din cauza furiei care o cuprinse dar si din cauza emotiei. 'Arata bine totusi...Ah...la ce naiba ma gandesc puteam sa mor din cauza lui si totusi sunt aici. Nu e bine nu e bine nu e bine' isi spuse in gand. Era iar unul din acele momente cand purta conversatii cu ea insasi.
Se dadu brusc mai spre marginea patului uitand ca era defapt pe marginea patului si cazu pe podea cu un zgomot puternic.
-Daca razi...

• O privi putin,de aproape. Da,avea o privire tipica pentru o persoana proaspat cazuta din pat,de aceea cobori el insusi pe podea,luand apoi o pozitie verticala. Imaginea era nepretuita. Odette era pe podea,intinsa,asa ca el isi pozitiona bratele sub coapsele ei,ridicandu-i intregul corp. Ii simtea greutatea apasandu-i pe muschii antebratului,dar nu conta.
  
  Ii intalni privirea,mai ales in clipa in care o aseza din nou in pat,invelind-o cu patura,pentru a fi sigur ca ii era cald. ''Scuza-ma daca sunt prea direct sau prea lipsit de bun simt. Nimeni nu merita asa ceva,mai ales tu. Asa ca te voi intelege daca in zori vei dori sa pleci ... '' Uneori se intreba ce gandea despre el. Cu siguranta nu erau ganduri bune. O Malfoy nu putea gandi bine despre un vrajitor aparent inferior.

-Poate nu vreau sa plec, murmura Odette cuibarindu-se la pieptul lui Carsten.
Nu stia de ce facea asta dar stia un singur lucru: se simtea bine. Prea bine pentru a recunoaste. Inchise ochii si incepu sa se gandeasca iar la lucrurile petrecute in ultima vreme. Cum incercase ea sa isi salveze prietenul din Azkaban pentru a se revansa pentru ceva ce nu facuse si cum acesta in semn de multumire o lasa inchisa acolo spunandu-i familiei ei ca murise in timpul unei lupte si fusese aruncata in mare. Practic asa si se intamplase dar intr-o alta si lupta si nu murise doar se prefacuse moarta. Ochii i se umplura cu lacrimi dar le opri.
-Carsten de ce m-ai salvat? intreba sperand sa nu fi adormit si sa nu-l deranjeze.

• In ciuda faptului ca avea ochii inchisi,nu putea sa adoarma dat fiind faptul ca se simtea electrocutat la fiecare atingere a ei. Era un chin atat de placut! O stranse mai mult la piept,ca si cand ar fi vrut sa o inchida in trupul lui pentru a fi unul si acelasi pana la sfarsitul timpului. Ii auzi in final intrebarea,iar tonul pe care o spuse il facu oarecum curios. Chiar si faptul ca intrebase asa ceva era intr-un fel o curiozitate. '' Din acelasi motiv ca si acela pentru care te-am sarutat si l-am ucis pe barman.''
  
  Nu ar fi recunoscut niciodata ca tinea la ea. Cel putin nu direct caci pentru el nu vorbele contau,ci faptele. Una era sa o aduci intr-un loc dragut,la o intalnire interesanta si alta era sa iti risti viata si libertatea pentru ea,fiind in stare sa sacrifici nu numai averea si titlul ci si ultima picatura de sange,ultima particica a fiintei tale numai pentru a stii ca este bine. Asta intelegea el prin iubire:sacrificiu,si nimic mai putin,dar intotdeauna mai mult decat se putea oferi.

Odette intelegea foarte multe din vorbele lui Carsten. Zambi si nu mai spuse nimic, incerca sa adoarma. Nu ii fu prea greu avand in vedere ca era foarte obosita si trecuse prin atatea in ultimele douazeci si patru de ore.

Viperina se trezi din cauza razelor soarelui care bateau puternic in fereastra. Dormise foarte bine si se simtea extraordinar de odihnita. Se ridica in capul oaselor, se intinse si se uita prin camera dupa Carsten insa acesta nu era acolo. Nici pelerina lui nu era acolo. Odette inghiti in sec avea senzatia ca fusese lasata singura pentru a doua oara si ca cineva tocmai isi batuse joc de ea. Se ridica din pat si incepu sa se plimbe prin camera cu bagheta in mana. Fara sa isi dea seama lacrimi cristaline ii inundara ochii apoi se revarsara pe obraji.
-Sunt o mare idioata! striga tintind din greseala cu bagheta intr-o oglinda spargand-o.
Se apleca langa cioburi si incerca sa le stranga dar vederea ii era incetosata din cauza lacrimilor si se taie intr-un ciob. Injura cu putere cautand ceva cu care sa isi acopere taietura.

• Isi ridica privirea,intalnind acea nuanta inchisa de maroniu in reflectia din oglinda. Ii era oarecum teama de ceea ce se putea intampla asa ca se gandi sa se spele si sa se pregateasca de orice atac,de orice fuga care ar fi fost bine-venita. Pelerina si cele alte cateva articole vestimentare erau singurele lucruri pe care le avea si care ii tineau de cald. Auzi in cele din urma un zgomot si o injuratura venita din camera alaturata. Bun,deci se trezise!
  
  Nu mai trebuia sa intrebe cine era responsabil. Era mai mult decat logic,din punctul sau de vedere. Intra in camera,inca usor buimac si cu niste cearcane uriase. O observa stand pe podea,cu mana sangerandu-i si plangand. Aceasta imagine il facu sa simta un fior de-a lungul coloanei vertebrale. Era ranita. Chiar si din cauza ca fusese neatenta,dar daca ar fi ramas langa ea atunci ar fi putut preveni acest accident. '' Oh,in numele lui Merlin! Vino aici.'' Ii lua mana intr-a lui,analizand rana. Nu era cine stie ce,asa ca sopti pur si simplu '' Ferula'' iar in jurul ranii aparu un bandaj micut. Totul mergea mai bine si mai repede folosind vraji. Dar oare era bine sa folosesti orice tip de vraji? Daca ar fi fost,ei n-ar fi ajuns aici,iar ea nu ar fi fost ranita.'' Iarta-ma,te implor.''

Odette se uita la Carsten si se mai linisti putin. Dupa ce ii bandaja mana se ridica in picioare si ii dadu o palma.
-M-ai speriat! tipa viperina dandu-si seama abia dupa de prostia pe care o facuse.
'Cum fac eu acum sa para ca nu-mi pasa?' se intreba in gand. Incepuse sa ii pese de Carsten dar nu avea sa lase sa se vada nici cum.
-M-ai speriat cand ai intrat in camera, spuse stergandu-si lacrimile.
Carsten ridica din sprancene.
-Si plangeam pentru ca... pentru ca-privirea ii cazu pe bandajul de la mana-pentru ca m-am taiat, mai aduga incercand sa para sincera.
Ea nu plangea nici cand era torturata cu blestemul Cruciatus dar nu putea sa spuna adevarul.

• Daca esti sincera,atunci mie imi place sa ma imbrac in femeie. gandi el,fara a mai incerca sa se certe cu ea. I se paru pret de cateva clipe ca aude ceva,dar in cele din urma se aseza pe pat,privind-o. Sunetul acela disturbant se relua,aproape asurzindu-l. '' Auzi si tu? '' Privirea insa ii dezvalui ca nu,asa ca o lua repede de mana,intinzandu-i pelerina spre a isi acoperi corpul apoi privi pe fereastra,tragand la urma o injuratura de toate zilele.
  
  La orizont se zareau cateva persoane in negru,pe maturi. Nu erau Devoratori. ''Ii cunosti cumva,scumpo? Cumva reuniune de familie. Eu nu-s Malfoy,n-am ce cauta aici. O sterg...impreuna cu tine.'' Coborara prin usa din spate,dar cand se vazura in strada,tot ce putu Carsten sa faca fu sa rosteasca ''Accio Nimbus'' iar matura aparu. O obliga din priviri pe Odette sa se urce prima si sa porneasca,el ramanand in urma.