Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Hogsmeade
/
Don't cry in the moonlight
|
Don't cry in the moonlight
|
|
12 Jan 2011, 23:35
Post: #21 |
|||
|
|||
|
Am reusit sa imi dau seama ca Bell actionase deja si a facut-o corect. I-am zambit in semn de multumire,dar nu stiam daca a observat. Era prea scufundata in propriile ei ganduri , cu siguranta cautand solutii.Tot ce stiam in acest moment era faptul ca va trebui sa actionam non-verbal pentru ca varcolacul sa nu stie cum vom actiona. Am inghitit in sec la gandul ca habar nu aveam ce va urma iar acest lucru nu imi placea deloc,absolut deloc. Aveam insa incredere ca vom reusi pana la final. M-am mai linistit putin stiind ca ne pricepem amandoua la vrajile non-verbale.Deci acest lucru nu va semnifica o dificultate insemnata pentru noi.
Acum ma preocupa alt gand: cautatul solutiilor. Dupa urma de material pe care o avea pe blana dizgratioasa mi-am dat seama ca este un Vrajitor sau o Vrajitoare cu abilitatea de a fi Varcolac. Deci un lucru era clar: se va transforma inapoi exact cand va disparea luna plina. M-am uitat spre Bell si am rostit cu jumatate de gura: "Acum e acum. Nu stiu cum vom face,dar va trebui sa il tinem ocupat pana cand va disparea luna plina.!" Cand m-am uitat la ceas m-am ingrozit de-a dreptul. Imi era teama ca nu vom reusi intr-un timp atat de indelungat... ![[Image: giphy.gif]](https://media3.giphy.com/media/Cn1dqRNSIJ5n2/giphy.gif) |
|||
|
|
13 Jan 2011, 16:30
Post: #22 |
|||
|
|||
|
Cercetasa privi la randul ei ceasul de pe perete; era abia ora 21.30. Iar luna plina avea sa dispara abia spre dimineata. Nu puteau ramane acolo pana cand varcolacul avea sa se transforme inapoi in om. Era de'a dreptul tampit, si irational. Mai bine ieseau in fata lui, si astfel se termina cosmarul mai repede.
Secundele treceau alert de repede; intr'o agonie de nedescris, varcolacul cauta cu privirea feroce orice neregularitate a incaperii. Inca nu le vazu pe cele doua, barul fiind un bun mijloc de aparare. Dar Bell era constienta ca in curand acesta va ceva..Nu puteau sta degeaba, rugandu'se ca fiinta aceea demna de mila sa le atace dintr'o clipa in alta. Trebuiau sa faca ceva. Pe de o parte, Bell nu vroia sa'l raneasca; dar pe de alta parte, daca ar fi fost un varcolac recrutat de Devoratori, menit sa ucida, atunci ii dorea tot raul din lume. Si era greu sa realizezi care din cele doua variante era cea adevarata. Nu puteai sa'ti dai seama..dar nici nu aveai dreptul sa ranesti un om nevinovat, daca acesta se dovedea a fi doar sub influenta lunii pline si nu avea nicio legatura cu magia intunecata.. |
|||
|
|
|
13 Jan 2011, 16:56
Post: #23 |
|||
|
|||
|
Nu ne observase pana acum,il priveam disperata nestiind ce sa fac prinsa intr-o asemenesa situatie,totul parea ca o capcana din care nu voi putea iesi niciodata,insa nu acest lucru conta acum. Oare cum vom face sa scapam de el? Eu nu aveam de gand sa il ucid si din privirile lui Bell am reusit sa imi dau seama clar ca nici ea nu are de gand sa faca o asemenea fapta.
In timp ce se uita in partea noastra l-am privit mai atenta,iar ochii lui nu tradau deloc o anumita furie,ci mai degraba emanau o blandete deosebita. Am reusit sa imi dau seama in acel moment ca nu este un Devorator sub influenta lunii pline,ci doar un Vrajitor cu un asemenea...dar. Am privit Cercetasa incercand sa caut solutii in gesturile si privirile ei,dar se pare ca ramasese pe ganduri la fel ca mine... Nu ma gandeam niciodata ca ma voi intalni cu o astfel de situatie... |
|||
|
|
|
13 Jan 2011, 17:07
Post: #24 |
|||
|
|||
|
Bell continua sa priveasca varcolacul, iar acesta le observa in cele din urma; se apropie in graba de barul in spatele caruia erau ascunse, dar nu le ataca. Ramase doar tacut, privindu'le intr'un mod ciudat. Nu era furie..si nici ura..doar dezamagire. Dar fetele nu reusira sa realizeze ce incerca sa le spuna, abia decat dupa ce vazura masca de devorator intre coltii sai mari.
"-Rosalie" sopti Bell, iar aceasta ramase la fel de socata. "-Se pare ca s'au inversat rolurile" murmura ea. "-Deci a atacat un devorator" replica Bell. "-Da" raspunse Rosalie, dandu'si o palma peste frunte. "-Repede..trebuie sa'l impiedicam..intoarce'te la Sf. Mungo!" o sfatui Bell, iar Rosalie disparu in secunda urmatoare cu un mic pocnet. Bell ramase singura, cu varcolacul; nu ii mai era teama. Dar stia ca totusi nu va fi in siguranta prea mult timp. Un lucru era cert - vrajitorul luase potiunea Lupis inainte sa se transforme. |
|||
|
|
|
13 Jan 2011, 17:28
Post: #25 |
|||
|
|||
|
Am ajuns in cateva secunde la Sf. Mungo plina de furie,acel Devorator ne-a dus de nas. Trebuia sa caut un Vindecator,un Auror , orice ar fi. Trebuia sa ii avertizez. Acum. Am avut un noroc enorm de a observa un Auror...care iesea tocmai din...incapera unde se afla acel ranit.
L-am salutat in graba,acesta imi raspunse si i-am spus: "Acel ranit este un Devorator care a facut destul rau in Hogsmeade astazi. V-as ruga ca in momentul in care si-a revenit sa il duceti la Azkaban urgent,inainte sa mai creeze noi victime." Acum ma gandeam daca Bell este in probleme sau nu . Trebuia sa ma intorc urgent. Aurorul observand ca nu glumesc deloc dadu din cap in semn de aprobare apoi am Aparut inapoi la Trei Maturi. |
|||
|
|
|
13 Jan 2011, 20:37
Post: #26 |
|||
|
|||
|
Bell ramase in bar, privind varcolacul. Isi aminti de orele de Transfigurare - Arwen spunea ca daca vrajitorul isi bea potiunea, la momentul potrivit, si daca aceasta este facuta corect, atunci varcolacul nu va fi atat de violent, si isi va pastra facultatile mintale.
Stai asa isi spuse Bell in gand. Asta inseamna ca ma aude? Merita sa faca o incercare. Si totusi, nu ii suradea idee sa'si riste viata in incercarea de a ajuta un varcolac. In cele din urma, se ridica si privi creatura. Era asezata pe podeaua uda, culcata cu botul pe labe. Parea chiar inofensiva. Un mic pocnet insa ii intrerupse tentativa. "-Rosalie" murmura Bell, oftand usurata. "-Aurorii se ocupa de el" murmura aceasta. "-Perfect!" sopti Bell, zambind. Tanara privi in jur, iar apoi se intoarse la cercetasa. Se aseza pe un scaun, si isi muta privirile spre varcolac. Acesta ramase linistit, parand chiar plictisit. Se uita la un punct fixat sub picioarele unei mese, in timp ce fetele discutau in soapta.. |
|||
|
|
|
13 Jan 2011, 22:32
Post: #27 |
|||
|
|||
|
O priveam pe Bell intreband-o ce s-a intamplat. Ma uitam la el.la acel varcolac care practic era un om. Deci pur si simplu parea mai linistit decat atunci cand a vrut sa intre. Probabil era speriat de faptul ca acel Devorator a vrut sa faca rau cuiva. L-am acuzat pe nedrept.
Oare astepta sa il intrebam ceva? Oare astepta sa il bagam in seama? I-am trimis cercetasei gandurile mele apoi m-am indreptat spre Varcolac incet-incet atingandu-i putin blana. "Esti bine?!" Nu stiu de ce am reactionat asa,cu siguranta nu imi va putea raspunde,poate nici nu vroia... |
|||
|
|
|
13 Jan 2011, 22:52
Post: #28 |
|||
|
|||
|
Bell o vazu pe Rosalie ridicandu'se si apropiindu'se de varcolac. Pentru cateva clipe ar fi vrut sa se repeada asupra ei si sa o traga inapoi - putea fi periculos. Dar isi aminti ca avusese si ea aceeasi intentie, cu doar cateva minute in urma. Se apropie de tanara, si privi varcolacul.
"-Esti bine?" intreba Rosalie. "-Nu poate vorbi" murmura cercetasa, drept raspuns. "-Ah..greseala mea" ofta tanara, continuand sa'i mangaie blana. "-Dar ne intelege" chicoti Bell. Creatura le arunca o privire plina de inteles, dupa care se ridica. Miscarea brusca le facu pe amandoua sa tresara, iar Bell se ridica in graba si ea. O trase pe Rosalie de langa varcolac, dupa care privi inainte. Usa barului se deschise, si inauntru intra un vrajitor. "-Am vazut un varcolac intrand aici!" spuse el, iar cand dadu ochii cu vrajitorul transformat, intepeni. |
|||
|
|
|
14 Jan 2011, 00:45
Post: #29 |
|||
|
|||
|
Mereu trebuia sa se intample ceva,seara aceasta a fost de-a dreptul obositoare. Demult nu m-am mai simtit atat de neputincioasa in fata atator probleme. Bell mi-a spus ca Varcolacul nu poate vorbi,ceea ce era si normal...insa m-am consolat ca ne putea intelege. Ne-a aruncat o privire foarte blanda. Deci era clar ca gandea aboslut rational,ca o fiinta umana. L-am privit plina de interes. Abia asteptam sa isi revina sa ne poata povesti personal tot ce s-a intamplat,insa ceva imi intrerupse vorbele. Bell imi facu semn ca cineva tocmai a intrat pe usa...
Cand am privit intr-acolo am ramas uimita,ma uitam si nu imi venea sa cred. Un Vrajitor tocmai ajunsese aici ca sa intrebe de Varcolac. Nu stiu de ce am raspuns in asa fel insa am raspuns ferm: "Nu este aici!" |
|||
|
|
|
14 Jan 2011, 18:12
Post: #30 |
|||
|
|||
|
Bell o privi pe Rosalie, iar apoi varcolacul cuibarit pe podea. Tanara nu prea exersase mintirea, pentru ca vrajitorul deja vazuse creatura transformata, ramanand pe loc, speriat. Stia ca probabil il va lua, dar conta pe faptul ca luna plina avea sa il mai afecteze putin pe cel transformat. Intr'atat, incat sa poata evada inainte sa realizeze toti pericolul in care sunt pusi.
"-Fugi" sopti Bell, dupa care murmura Diffindo! in gand. Un scaun de langa ei exploda in mii de bucati, iar varcolacul profita de situatie si o zbughi pe usa. Debandada creata ii acoperi fuga, iar cand se dezmeticira, era deja departe. Vrajitorul privi dezorientat prin camera, uitandu'se dupa cel care disparuse. "-Nu e nimic aici" murmura Bell, convingatoare. "-Dar..l'am vazut" se balbai vrajitorul. "-Pe cine?!" interveni Rosalie. "-Cum adica pe cine? Va bateti joc de mine?!" mormai barbatul. "-Nu e nimeni aici" ofta Bell. "Poate aveti vedenii.." continua ea, incercand sa isi mentina tonul vocii serios. |
|||
|
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|