Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dorinte mute

Urcam incet, in liniste, treptele inghetate ce duceau spre hambar. Ma jucam absenta cu scrisoarea.
Usa scartaii, iar eu am pasit inauntru. Cateva pasari se foira nelinistite.
" - Artemait? Unde esti?"
Am privit cum imi ingheata suflarea. Bufnita mea nu era aici, nu o vedeam. Trebuia sa urc mai sus.
In timp ce urcam, ma uitam la fiecare pasare ce semana cu Art, acestea aruncandu-mi priviri suparate, indignate, somnoroase sau indiferente. Nu era nici aici... Plecase... Dar se va intoarce repede. Artemait nu lipsea niciodata prea mult decat daca o trimiteam eu cu scrisori.
M-am asezat pe pervazul inghetat, asteptand-o. Nu dura mult, iar cateva bufnite de jos se agitara, semn ca cineva intrase.

Era prima data cand intram in hambaarul bufnitelor, asa ca am fost putin uimita de numarul mare de pasari pe care l-am intalnit aici. Multimea indignata imi tinu privirea atenta, fara a observa ca mai este cineva in incapere, dar totusi un fosnit imi atrase atentia.
In apropierea ferestrei statea o fata ce mi se parea ca este din anul VII, dar apoi am recunoscut-o, era sefa de casa a Ochilor-de-Soim.
''-Buna, am zis eu sfioasa.''
''-Buna, a zis Ema, privind mirata la faptul ca nu-i ajungeam nici pana la gat. Tu trebuie sa fi din anul I, nu-i asa?''
''-Aaa, da, am raspuns eu uitandu-ma printre bufnite. Crezi ca mai putea ajuta sa-mi gasesc bufnita?

P.S. Pe bufnita o cheama Codwig, este micuta si maronie.

" - Desigur!" i-am zambit vesela si m-am ridicat, scuturandu-mi repede roba. " Ia sa vedem..."
" - Codwig" striga usor Ramona.
M-am uitat atenta printre pasari. O bufnita mare si neagra se scutura si plonja de langa noi, direct pe fereastra. Mi-am rotit ochii peste cap.
Cand mi-am indreptat spatele, am observat o bufnita maronie, micuta. Nu o mai vazusem in anii trecuti printre bufnitele scolii si ale elevilor. Trebuia, deci, sa fie a unui student din primul an. Se uita calma la noi.
" - Ea este?" am intrebat-o pe cercetasa curioasa.

''-Da, dar cum ai gasit-o atat de repede?''
''-Este noua, nu am mai vazut-o si in ceilalti ani'' raspunse Ema chicotind cand vazu cum se scutura mica bufnita.
Am intins mana spre Codwig, dar acesta se intoarse cu spatele si scoase un ciripit ascutit.
''-Haide, Codwig, nu te face de rusine in fata bufnielor mai mari.'' i-am raspuns eu, calma.
Acesta isi intoarse capul si ma privi usor. Zburand spre mine, se aseza pe roba mea, ca un papagal. Ema il lua pe mana si ma ajuta sa ii leg scrisoarea, care era cu putin mai mica decat pasarea.
''-Le scri parintilor?" ma intreba Ema zambind.
''-Da, le-am promis ca le voi povesti cum e la Hogwarts, stii, ei sunt incuiati''
Ema se speriase cand auzi un carait puternic in spatele sau.
''-Bufnita ta?'' am intrebat-o eu, vazand ca inca mai are o scrisoare in mana.

" - Probabil isi intinde aripile. Trebuie sa apara"
I-am mangaiat usor capul lui Codwig.
" - Esti o bufnita cumine, nu-i asa?" am intrebat-o zambitoare, apoi mi-am ridicat privirea spre Ramona. " Si mama mea e Incuiata. A fost amuzant cand sora mea mai mare ii trimitea scrisori in primul ei an la hogwarts. Mama se tot minuna de nebuniile existente aici. Chiar si cand am inceput eu scoala, pe Aleea Diagon... Carti ce musca, cazane, baghete magice si animale. A avut pe fata o expresie de neuitat" am chicotit.
Se auzi iar un carait, dar diferit de data aceasta, mai inalt si mai moale. Stiam prea bine ce insemna asta. Mi-am intins bratul, simtindu-ma pentru o clipa un antrenor de soimi, iar bufnita alba, de dimensiuni medii, mi se alatura.
" - Buna, Artemait!" i-am zambit, gadilandu-i gatul. " Te-am asteptat. Aceasta este Ramona, iar ea e Codwig"
Art isi inclina capul intr-o parte, curioasa.

Codwig ciripi entuziasmat cand il vazu pe Artemait, si isi indrepta aripile ca acesta aratandu-ne ca ei doi seamana. Artemait se uita mirat la micut si scoase un ciripit care semana a chicoteala. Ema zambea si ea, iar Codwig isi ridica nasul in sus si se duse mandru spre Artemait.
''-Pana si Artemait crede ca esti amuzant'' i-am spus eu lui Codwig indreptandu-i mana.''Haide, si lui ii place penajul tau, haide, stiu ca poti zbura!''
''- Unde l-ai gasit pe micutul asta?'' a intrebat Ema razand de-a binelea.
''-De la Menajeria Magica, vanzatorul mi-a spus ca cei din familia lui sunt foarte buni, dar acum imi dau seama ca se referea la buni comedianti, nu buni zburatori'' am raspuns eu zambind.
''-Si Artemait a fost la fel cand era mic'' a zis Ema privindu-ma-n ochii.
''-Si tu le-ai scris tot parintilor?''

" - Fetita mica si aiurita" i-am ingaimat lui Art. " Ne certam mereu. Nu chiar" i-am raspuns la intrebare Ramonei. " I-am scris surorii mele, Dawn. Este in la Sanctuarul Dragonilor, studiaza acolo anatomia Negrului Vienez. E mai dificil sa pastram legatura. Artemait nu ar rezista unui drum atat de lung, asa ca ea doar livreaza scrisorile pana la Posta Drago-aeriana. Circula in interiorul continentului"
Artemait se umfla in pene, plina de importanta.
" - Gata, Art. Ce faci tu nu este ATAT de important" am chicotit.
Am legat cu grija scrisoarea de piciorusul ei, apoi am dus-o pana la fereastra.
" - Ne vedem mai incolo. Ai grija de tine!"
M-am intors apoi spre Ramona.
" - Si... Cum ti se pare aici pentr inceput?"

''-E minunat! Imi place totul, de abia astept sa mai trec astazi prin biblioteca!'' am exclamat eu usor.''Tie cum ti s-a parut primul an?"
''-Perfect!'' a raspuns Ema zambind.
''-Chiar crezi ca Ministerul cauta Piatra Invierii?" am intrebat-o eu incet.
''-Unde ai auzit de asta?'' ma intreba si ea.
''-Scria in Profetul Zilei din 1 septembrie'' am raspuns eu, putin mirata ca Ema nu auzise.
''-Nu stiu, inca nu am vazut pe nimeni care sa caute''
''-Probabil fac asta fara ca noi sa stim'' am continuat eu.''Vrei sa vezi articolul?''
''-Il mai ai?'' ma intrebase Ema curioasa.
''-Da, este in cufarul meu, crezi ca ai putea face vraja Accio?"
''-Desigur!'' raspunse Ema chicotind.
''-Accio Profetul Zilei!'' tipa aceasta dupa putin timp.
Dupa un minut, se auzi un falfait iar ziarul intra pe fereastra. Ramona l-a apucat si a inceput sa citeasca :
-''Ministrul Magiei declara ca este multumit de Directorul Scolii de Magie si Vrajitorie Hogwarts, dar ca ar dorii sa investigheze mai bine locul in care se presupune ca ar fi Piatra Invierii detinuta ultima data de Harry Potter! Locul presupus este Padurea Interzisa , Ministerul va trimite un agent pentru investigarea locului '' atat scrie despre Minister, restul este despre Domnul Director, ce parere ai?

P.S. Putem presupune ca Ramona este inca in anul I?

OOC: Eu nu am nimic impotriva. Oricum, nu cred ca suna prea bine ca la inceputul topicului sa fi in anul I, iar la sfarsitul sau in anul II

" - Nu pot face asta..." am soptit abatuta. " Bine, uita ce am zis, o pot face, doar e Ministerul, dar... asta inseamna multe lucruri aflate la nelocul lor. O sa fie un haos in castel daca Ministerul va trimite pe cineva aici ca sa cerceteze, la fel ca ultima data"
Am oftat puternic si m-am suit inapoi pe pervaz. Privind spre soarele plapand dintre nori, am continuat ganditoare:
" - Iarta-ma daca ai alta parere, dar eu consider ca nu e bine ca Ministerul sa detina Piatra Invierii. Nu dai obiecte valoroase pe mana lor. Au fost de atatea ori controlati cu usurinta de adeptii Celui-al-Carui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit. Securitatea Ministerului poate cadea iar in fata lor, iar cu o putere precum cea a Pietrei Invierii... O sa avem un razboi nou... In care vom pierde mult, chiar daca in final castigam"

''-Sunt de aceeasi parere cu tine! Dar sincer este primul meu an in lumea magica, asa ca nu stiu atat de multe, tot ce am aflat am citit prin carti'' a inganat Ramona putin sfioasa.
''-Cu timpul o sã afli tot ce trebuie șiut” îi rãspunse Ema zâmbind.
„-Deci crezi cã Ministerul va gãsi Piatra?” o intrebase Ramona uitându-se la bufnițele care se agitarã in spate.
”-Ți-am mai spus, sper sã nu ajungã pe mâinile lor” zise Ema ștergândui-se zâmbetul.
Bufnițele începurã sã facã tot mai mult zgomot, semn cã venea cineva. Ema înaintã puțin dar nu zãri pe nimeni.
”-Poate cã e pisica lui Filch!” zise Ramona incet.
”-Atunci s-ar fi auzit vocea lui!” șopti Ema.„Probabil vine vreun elev”