Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Dragon blood

• Asculta tot ce zise patronusul, deci la Sanctuar nu era..poate era prin alta parte, dar dupa ce se gandi la asta primi deja raspunsul. Insa spera doar sa ia legatura cat mai repede cu ele si sa fie de la o unitate, ceva..ceva care macar sa le de-a un indiciu. Inghiti in sec si isi prinse parul intr-un coc lejer, era o caldura dogoritoare chiar daca era seara.
  Ofta scurt. Ce zicea soimeanca era adevarat, nu puteau sa-i cheme mama..doar strigand. I veni o idee in minte, de ce sa nu foloseasca magia daca tot o aveau la indemana nu? Se aseza langa Ema si i facu semn sa ia cartea.
  
  Incepu sa o rasfoiasca si gasi o vraja perfecta pentru a face asta. Se ridica de acolo si observa cum puiul o privea nedumerita si isi intorcea capul intr-o parte si in alta, mda..nu era o idee prea buna dar trebuiau sa se foloseasca de orice mijloace pentru a-l ajuta.
  - Punct ochit! Uite... continua ea uitandu-se la vraja aceea.

Ema isi arunca privirea peste umarul Julietei, placut surprinsa de faptul ca fata parea sa stie limba veche. Isi ridica bagheta spre cer cu o miscare ce se dorea lejera, dar mana ii tremura. Inghitind in sec, Soimeanca isi uda buzele si citi de doua ori vraja in minte, asigurandu-se ca avea sa pronunte corect cuvintele.
" O Draka, hieran min gebed ac becuman!"
Varful baghetei licari scurt, palid, iar pentru o secunda chinuitor de lunga, Ema se temu ca vraja nu avea sa functioneze. Cand luminita disparu, dragonasul isi ridica capul, aducandu-si urechile mari in fata.
" Cam asta e... Ne mai ramane doar sa asteptam..."
O gramada de intrebari ii lovira mintea. Ce se intampla daca mama puiului nu avea sa raspunda chemarii magice? Ce se intampla daca nu era o mama in viata care sa vina? Vor trimite dragonul la Sanctuar? Ar fi fost bine daca l-ar fi luat din padure? De cat timp statea micutul singur pe aici?
Ema chicoti scurt cand gandurile ei luara o intorsatura comica. Isi imagina ce s-ar intampla daca ar ascunde dragonasul la Hogwarts, plimbandu-l din Turnul Cercetasilor in cel al Soimilor.
" Hei, Jul!" striga ea brusc. " Ar trebui sa-i dam un nume micutului!"

• Ofta scurt si i facu un gest din cap in semn de bravo soimencei. Chiar voia sa termine cu toata chestia ast asi sa nu se mai agite, dar nu putea lasa saracul pui de dragon singur acolo in padure.
  Era prea mic, nu stia sa se hraneasca singur si in plus nici sa se ingrijeasca singur, chestiile astea tineau de atributiile unei mame, sa-si invete puiul sa se ingrijeasca si toate cele.
  Tinea minte cum mama ei i aratase tot felu de chestii, bune rele, iar Julieta sa stie sa faca diferenta intre ele..macar asta sa-i fi ramas de la mama ei pe langa amintirile, pozele si toate clipele traite.
  Isi reveni in scurt timp din aceea transa de visare si continua sa se uite la Ema cand pomeni ceva de numele lui..Hmm, ce nume puteau sa-i puna unui dragon? Unul haios presupunea ea. I zambi malefic soimencei si zise:
  - Ei bine..daca tot e un asa zis dragon, i putem spune Dino.. Zise ea incepand sa rada. Si eu aveam un animal de plus in forma de dinozaur si sora mea Ivy il poreclise Dino si asa i-a ramas. Continua ea privind-o pe soimeanca, avea chef de glume la ora aceea..chiar daca nu era cazul, trebuiau sa se mai destinda putin nu. Ofta scurt si o privi pe Ema.

OCC: Scuze de intarzierea URIASA, Ema><

" Dino, fiorosul dragon" zambi Ema. " Ei, asta e ceva amuzant"
Ii placea cum suna, asa ca se intoarse spre pui si il scarpina pe ceafa.
" Dino... Iti place, amice?"
Dragonasul o privi cu ochii larg deschisi si scoase un sunet din gat, un sunet ce-i amintea Emei de torsul pisicilor. Ignorand-o apoi pe Soimeanca, se intoarse spre Julieta si se ghemui langa ea. Artemait isi lua zborul de pe creanga si se aseza pe umarul Emei, ciupind-o de ureche si tragand de suvitele de par. Tanara raspunse mangaind-o sub gat.
" Se pare ca Dino are o mica pasiune pentru tine, Jul" zambi Ema.
Se ghemui pe pamant, cu Art pe umar, si isi prinse genunchii cu bratele. Era un detaliu ce ii scapa Emei, un detaliu ce putea raspunde la foarte multe intrebari din mintea ei. Statu un timp privindu-i pe Cercetasa si pe puiut. Nu stia cum sa intrebe, nu stia daca era bine sa intrebe. Ignora gandurile, concentrandu-se pe aripile bufnitei sale ce se deschideau uneori pentru ca Artie sa-si tina echilibrul. Era putin aiurea, caci varful aripii stangi o lovea usor pe Ema peste cap. Soimeanca banuia ca era 'dulcea razbunare a bufnitei', asa ca statea si suporta, stiind ca Artemait se va simti mai bine dupa.
" Iarta-ma ca intreb..." incepu tanara incet, " ... dar de ce esti atat de... preocupata de Dino?"
Se stramba. Nu iesise cum vroia ea. Desigur ca intelegea de ce, in fond, si Ema nu ar fi lasat dragonul de capul lui. Era doar chestia ca i se parea ca Julieta era prea personala in trebusoara asta.

• Dadu absenta din umeri la ultima intrebare a soimencei. Nu stia de ce, nu stia de ce se atasase asa mult de el. Zambi si incepu sa rada cand dragonul se ghemui langa ea si il mangaie usor pe langa urechi iar acesta incepu sa scoata un sunet de placere. Dadu din nou absenta din umeri, zicand:
  - Nu stiu. Ma atasez mult de animale in general, pentru ca am o obsesie pentru ele..aproape pentru toate. Zise ea razand si privind-o pe Ema.
  - Am si eu un labrador acasa, Blade. Si cred ca as si muri daca el nu ar mai fi in viata mea, a devenit parte din mine ca si cum m-as atasa de un om. In plus, banuiesc ca si bufnita ta e la fel pentru tine, nu, Ema? Continua ea inca privind-o, stiind ca si tanara tinea la animalul ei de companie, de aceea il avea, nu?
  Ofta scurt si continua sa-l priveasca pe Dino care adormise acolo langa ea si brusc auzi zgomote iar dragonasul isi ciuli urechile si incepu sa miroase cu nasul intr-o parte si in alta.
  - Sa fie mama lui? Inghiti ea in sec si continua sa isi mute privirea de la Ema la dragon si de la ei in jur in stanga si in dreapta de unde se auzea acel sunet.

Ema ii zambi, apoi se uita la Artie.
" Da, la fel. Artemait e din familia mea pufoasa, alaturi de o husky si un leopard de zapada. Dar daca stau sa ma gandesc, Art e cea mai veche. Practic, am crescut impreuna."
O gadila sub cioc, iar bufnita scoase un sunet carait si isi intoarse capul intr-una din acele miscari pline de mobilitate.
Zgomotele o facura sa tresara. Ema se culese de pe jos, ducandu-si mana la bagheta. Inima ii batea intr-un ritm accelerat, iar in minte ii rasunau cuvintele vrajii: 'O dragon, asculta-mi ruga si vino'. Soimeanca simti un fior rece pe spate si tremura scurt.
Analiza tot ce auzea, privind imprejur si incercand sa strapunga intunericul padurii. Intr-un final, sunetul deveni ceva mai cunoscut. Ema simtea presiunea in aer in timp ce asculta bataile constante ale aripilor de dragon. Se auzi un buf sigur, urmat de trosnetul unor crengi rupte. Dupa doua clipe de liniste, un raget animalic scutura padurea. Soimeanca privi in directia sunetului si, dupa ce-si miji ochii cum se cuvine, zambi. La nici o suta de metri in dreapta lor, se afla posibila salvare a lui Dino.
" Julieta, cred ca ea e" sopri Ema si se intoarse sa priveasca dragonul.

• Zambi cand auzi cat tine si ea la animalutele ei care i tineau companie mereu. Asa tinea si ea la Blade, chiar daca nu se mai atasase de alte animale in ultimul timp, exceptand dragonul acesta mic si pufos care i furase inima din prima.
  Ofta scurt si cand auzi zgomotele acelea se ridica direct uitandu-se in stanga si in dreapta, inghitind in sec la vorbele soimencei. Auzi brusc un raget animalic, sigur era dragonul, adica mama puiului acela ratacit care era prea mic sa-si de-a seama.
  Julieta isi scoase bagheta pentru ca sa fie in orice caz precauta si observa cum copacii se misca deoarece greutatea mamei dragonului era imensa, fiind un dragon adult.
  - Daca n-o sa murim din cauza ca ne va crede vinovate de rapire, apai atunci nu o sa mai murim de nimic. Zise ea razand dar apoi isi reveni la starea initiala cand observa dragonul cum ajunse in fatza lor si pufnind.
  - Dar nici nu e foarte mare, e IMENSA!Continua Julieta ramanand putin socata de marimea dragonului.

" De ce imortalitatea de care vorbeai pare atat de departe?" intreba Ema pe un ton mic, usor sugrumat.
Julieta spusese tot ce incercase Soimeanca sa adune in sinea ei cand privea mama puiului. Imensa. Imensa! Chiar ca imensa! Ii auzise ragetul cand nu o vedea si intelesese cat de puternica e. Dar nici macar acel mic indiciu nu o pregati pentru urletul pe care dragonul il slobozi inaintea lor. Ii ingheta sangele in vene.
Dino scoase un chitait vesel, dar Ema nu-l baga in seama. Era constienta de privirea mamei atintita asupra celor doua si de Artemait care se rotea agitata deasupra intregii scene. Soimeanca se simti de parca dragonul o priveste in suflet si, desi asta ar fi trebuit sa o bucure, caci nimeni nu poate minti cu sufletul, o infiora. Inima ii pacanea ritmat si aproape ca putea sa simta cum i se scurge adrenalina prin trup. Muschii gambelor se contractara fara ordin, dureros, pregatiti sa puna piciorul intr-o miscare iute.
Soimeanca incerca sa-si infranga instinctele. Ce naiba, doar statuse de atatea ori printre dragoni mult mai mari cand se dusese cu sora ei la Sanctuar! 'Dar niciodata nu ai stat in preajma unui dragon liber' sopti o voce undeva in adancul mintii ei.
Ema zambi, cam tremurator si stramb ce-i drept, si isi ridica mainile in fata pieptului, intr-un gest de predare si respect. Iar apoi, haosul ameninta sa se dezlantuie cu un marait puternic.

• Auzi vag vorbele Emei, insa nu se putu concentra pe ele. Muschii picioarelor i erau contractati la fel si tot corpul ei parca vibra de la sperietura, nu se speria usor insa acum era teama si frica de a nu pati ceva.
  Stia ca acum cateva luni nu i-ar fi pasat daca ar fi murit, nu ar fi lasat pe nimeni in urma, insa nu acum cand il gasise pe Artimei. Inspira aerul adanc si rece si tresari din nou cand mama dragon scoase un raget ce facu toti copacii sa se cutremure la fel ca pamant si ele.
  Inima i batea puternic si se izbi de spatele soimencei, acum stateau cot la cot iar daca era lovita una se lovea si cealalta si invers. Isi dadu ochii peste cap cand observa dragonasul cel mic cum da din coada, mama era pe aproape sigur.
  Simti un nod in stomac si o prinse pe Ema de mana tragand-o dupa ea cand observa mama dragon cum ajunse langa ele si era cat pe ce sa le manance pe amandoua, daca nu cumva si pe puiul ei.
  Ajunsera intr-un loc sigur si isi puse mainile pe genunchi rasufland greu si sacadat:
  - Nu era in program sa alerg astazi.

Ema doar aproba din cap, nesigura de vocea ei. Incerca sa-si calmeze ritmul respiratiilor.
Dupa cateva secunde - ce durara o eternitate plina de tremurici, daca o intrebai pe Ema - Soimeanca isi intoarse privirea spre Julieta.
" Ce facem?" intreba cu o voce scazuta.
Trebuiau cumva sa o linisteasca pe mama inainte de ce era mai rau. Desigur, Ema ar fi lasat-o foarte simplu sa-si ia puiul si sa plece, dar ceva ii spunea ca dragonul nu le va lasa pe cele doua sa scape, mai ales daca prindea ideea falsa cum ca elevele ar fi responsabile de disparitia lui Dino.
Soimeanca isi inchisa ochii si lasa un oftat lung sa-i scape. Miscandu-se usor, se intinse intr-o parte, privind spre locul unde il lasasera ultima oara pe Dino. Micul dragonas isi bagase capul sub barbia mamei si scotea mici paraituri, facand-o pe Ema sa-si aminteasca din nou de torsul pisicilor. Cu o miscare energica, Dino se retrase din imbratisarea dragoneasca si privi spre locul unde se aflau cele doua. Tanara se retrase cat mai discret posibil. 'Nu veni aici, nu aici, nu aici!' gandi ea frenetic si se intoarse iar spre Julieta. Nu spuse nimic, dar privirea Emei ii faceau cunoscute gandurile.
Isi drese vocea cat de incet putu. " Trebuie sa gasim o cale sa ne demonstram nevinovatia" sopti ea.