Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

« Previous 1 2

/ Dragons and other problems

Bell se trezi devreme in acea zi de sambata, si privi pe fereastra dormitorului sau. Ningea; fulgi mari se indreptau intr'un vartej ametitor spre pamantul inghetat, acoperit cu o patura de omat cristalizat. Era un peisaj care iti fura privirile, facandu'te sa'ti doresti sa ajungi cat mai repede afara.

Se imbraca in graba. Un pulover albastru, pe gat, o pereche de blugi bleumarin, cizmele lungi, negre, si pelerina de drum. Isi lasa parul lung, ondulat, pe spate, si lua bagheta de pe noptiera. Era gata sa infrunte o noua aventura. Planuise de zile intregi sa ii faca o vizita varului sau, Legolas, care lucra in Romania, la Sanctuarul Dragonilor. Iar acum era momentul potrivit. Mini-vacanta sosise exact la timp.

Iesi din dormitor, si cobori treptele in spirala pana in camera de zi a cercetasilor. Trecu repede de multimea gaalgioasa, si ajunse in linistea tainica a coridorului. Se intoarse insa brusc cand auzi un sunet de pasi in spatele ei. Puse mana pe bagheta, in interiorul robei, si se intoarse. Vazu o silueta cunoscuta.

"-Salut, Ramona!" spuse ea, cu o voce blanda.

”-Salut, Bell!” raspunse cercetasa zambind.
”-Ti-ai prgatit bagajul?” o intreba Bell grijulie.
”-Desigur! Si am uitat sa iti spun ceva!”
”-Ce?” intrebasa Bell uitandu-se putin uimita la Ramona.
”-Stii, parinti mei locuiesc in Romania, te superi daca le vom face o vizita?” continuase Ramona uitandu-se pe pereti.
”-De ce m-as supara? As vrea sa vizitez cat mai multe locuri din Romania. Deci unde locuiesc?”
”-In Sighisoara! Locul unde s-a nascut Dracula! Sper sa iti placa!” zise Ramona cu entuziasm.
”-De abia astept! Deci coboram?”
Fetele inaintara pe coridor pana la scari, de unde incepura sa coboare in fuga. Bell era inchisa in mintea ei, gandindu-se la calatoria pe care aveau sa o faca si spera sa nu intalneasca nimic periculos. In acest timp, Ramona se uita in geanta ce o avea pe umar si cotrobaia prin cartile pe care le luase de la biblioteca in speranta sa nu fi uitat nimic.
”-Deci, ce slujba are Legolas?” intreba Ramona dezlipindu-si privirea de pe ghiozdan.

Bell continua sa coboare scarile in graba; abia astepta sa iasa de pe domenii si sa dispara. Vroia sa ajunga in Romania. Sa viziteze o data si o data acele tinuturi, despre care se spunea ca sunt atat de frumoase si bogate. Auzise multe povesti, cu vampiri sau dragoni. Dar acum vroia sa le vada cu proprii sai ochi. Iar o experienta in acea tara era foarte captivanta.

"-Ce slujba are Legolas?" intreba Ramona, privind'o curioasa.
"-Ingrijitor al dragonilor" chicoti Bell.
"-Aww; asta da slujba periculoasa" remarca Ramona.
"-Intr'adevar..dar ii place mult ce face" continua cercetasa, iesind din castel.

Frigul le invalui de indata ce parasira holul linistit al castelului; cerul era senin, aproape ireal de albastru, invitandu'le parca la o plimbare pe domenii. Strabatura in graba pajistile acoperite cu lanuri de diamante inghetate, si ajunsera in sfarsit la portile Hogwarts'ului.
"-Trebuie sa disparem acum" chicoti Bell. "Tine'te bine de mine" continua ea, apucand'o pe Ramona de incheietura.

Bell o stranse mai tare pe Ramona si incepu sa se gandeasca la Sancruarul pe care fratele sau il descrise mai mult decat detaliat. Decorul castelului incepu sa dispara si sa le invaluiasca intr-o ceata densa.
Imaginea unui castel vechi, cu ziduri albe si ferestre mari cat un om le primi in Romania.
„-Parca am fost scoase dintr-o sticla!” rasufla Ramona ametita.
„-O sa te obisnuiesti cu timpul!” zise cercetasa zambind.
O lumina neobisnuit de puternica le acoperise ochii, lasandule oarbe.
„-Ce multa lumina e aici!... chiar m-am obisnuit in Anglia.” exclama Ramona acoperindu-si ochi.
„-Deci, asa e in fiecare zi?” intreba Bell, uitandu-se la cerul luminos si plin de nori albi.
„-Nu! Vara este si mai mult soare”
„-Ah! Sper ca Legolas sa ajunga odata, altfel voi orbi detot!” zise Bell intorcandu-se cu spatele la soare si cautandu-l cu privirea pe fratele sau.
„-Bell! La ce ora ziceai ca ne va astepta varul tau?”
„-La 2 fix! I-ar acum este 2:05.” raspunse fata dandu-si seama de greseala.
Bell isi scoase cesuletul maroniu din roba si il fixa la ora corespunzatoare zonei.
„-Ce o sa facem pana la 2?”o intreba Ramona cautandu-se prin buzunare dupa ceasul sau.

OOC: Am spus ca Legolas e varul meu, nu fratele corecteaza te rog ><

Bell isi privi ceasul si ofta; plecasera prea devreme. Nu tinusera cont de diferenta de ora, care era destul de mare. Cu doua ore inainte, Romania era plasata mai spre est; iar aceasta amplasare ii dadea si caracteristicile sale. Inaintand spre Siberia, clima devenise mult mai aspra. Spre deosebire de Anglia, cercetasa putea simti diferenta de temperatura. Aici era mult mai frig; si mult prea multa lumina. Incepea sa o dispere asta.

"-Deci..Legolas probabil ne asteapta inauntru" chicoti Bell.
"-Dap" ofta Ramona.
"-Si cred ca intarziatele suntem noi" continua cercetasa.
"-Ai dreptate; nu am tinut cont de fusul orar" mormai Ramona.
"-Eh; se mai intampla" chicoti Bell.
"-Si pe unde ar trebui sa o luam?" intreba mica cercetasa, privind in jur.
"-Ultima data cand am venit aici..trebuia sa intram pe poarta aia" medita Bell.

Isi lua geanta, si porni urmata indeaproape de Ramona spre o poarta din metal; o privi pret de cateva clipe, si spuse Alohomora! in gand. Farmecul functiona, si cele doua putura sa intre in padoc. Totul era acoperit de zapada, iar intr'o casuta cu luminile aprinse se putea vedea o silueta miscandu'se. Bell zambi; mai mult ca sigur era varul sau, Legolas.

Casuta emana o lumina aurie care sclipea pe zapada inghetata, un decor fermecator, dar fetele erau prea grabite din cauza gerului pentru a observa asta.
Bell ciocani incet la usa aproape inghetata. Zgomotul calm pasilor se auzea din ce in ce mai tare, un barbat inalt, batran si cu cearcane in jurul ochilor le intampina zambitor la usa.

„-Da?” le intreba acesta mirat.
„-Il cautam pe Legolas!” zise Bell cu un accent pur englezesc.
„-Hraneste dragonii la aceasta ora, dar il puteti astepta aici!” spuse batranul.

Barbatul le deschise usa larg si le facu semn sa se aseze la masuta rotunda din dreptul semineului.
„-Se va intoarce curand!” le spuse acesta.„Mi-a spus ca va avea musafiri astazi. Deci voi sunteti rudele sale de la Hogwarts?”
„-Doar eu sunt ruda cu Legolas, Ramona doar ma insoteste!”raspunse Bell uitandu-se la fereastra inghetata. „Si dumneavoastra sunteti?”
„-Eu sunt Edgar, Vindecator al Creaturilor Magice adica, cum s-ar zice, un fel de veterinar!”
„-Este ranit vreun dragon?” intreba Ramona.
„-O, nu, sunt aici deoarece eu si Legolas lucram la un proiect.”

Scartaitul zapezii se auzi din ce in ce mai tare, semn ca varul lui Bell se apropia.

Cercetasa isi simti inima luand'o la goana; nu il mai vazuse pe varul sau de ani buni, iar acum era atat de aproape de ea. Ii desparteau doar cativa metri. Curand, usa scartai, iar clanta se apleca sub greutatea palmei lui Legolas. Acesta intra in coliba, scuturandu'si zapada de pe haine.

Privi nou-venitii si zambi, dandu'si haina jos.
"-Bellyshor" sopti el, imbratisandu'si verisoara.
Era inalt; si foarte bine facut. Avea un par lung, blond, lasat pe spate, si ochi albastri ca azurul senin al cerului. Cercetasa zambi, amintindu'si de copilaria petrecuta alaturi de el. Era doar cu cativa ani mai mare, respectiv avea 20 de ani.
"-Bine ai venit" spuse el.
"-Bine te'am gasit; nu te'ai schimbat prea mult" chicoti Bell, zambind.
"-In schimb tu, m'ai dat gata; sa nu te recunosc" glumi Legolas. "Dar vad ca ai mai adus pe cineva" continua el, uitandu'se la cercetasa.
"-Ea e Ramona Neardow" spuse Bell.
"-Incantat" murmura Legolas, intinzandu'i mana.
"-La fel!" chicoti Ramona, zambind.

„-Cum de ati ajuns asa de repede?” le intreba Legolas zambind.
„-Am uitat sa tinem evidenta la diferenta de fus orar, asa ca uite-ne!” spuse Bell privind fata palida a varului sau.
„-Va rog sa ma scuzati putin, dar trebuie sa ii dau ceva Domnului Edgar, cu care probabil ati facut cunostinta deja.” zise Legolas deschizand debaraua din coltul camerei.
Legolas lasa usa de la debara deschisa si iesi in fata casutei de unde lua o galeata enorma, plina cu ceva cenusiu. O aduse in casa si o puse in fata lui Edgar, care tipa si zise entuziasmat:
„-Astea sunt minunate! De unde le-ai luat?” trebuia sa le arunc deoarece sunt de la un dragon bolnav, dar le-am pastrat.
Baiatul scoase o patura verde din debara si acoperi galeata plina cu piele naparlita de dragon. Edgar luase galeata si zise tare incat sa-l poata auzi si fetele din fundul camerei.
„-Ma bucur ca v-am cunoscut fetelor! Si multumesc, Legolas!” apoi iesi pe usa, facandu-se nevazut.

„-Asta face parte din proiectul vostru?” intreba Bell cu aceeasi curiozitate ca si a unui copil.

Legolas dadu usor din cap; Pielea de dragon era folosita in multe potiuni, iar cei doi dezvoltau un proiect prin care sa arate importanta ei. De obicei, pielea ramasa de la dragonii morti, sau cei care naparleau era aruncata. Lucru ce era considerat o adevarat risipa.

"-Deci un proiect nou, huh?" murmura Bell, zambind.
"-Dap..altul" replica tanarul, razand.
"-Adica au fost si altele?!" intreba Ramona.
"-Dap; dar nu le'am dus la capat" ofta Legolas.
"-De ce?!" intreba Ramona, curioasa.
"-Ministerul ne'a pus bete in roate..de fiecare data" mormai tanarul.
"-De data asta sa ghicesc ca nu stiu de micul proiect, nu?" chicoti Bell.
"-Adevarat!" replica Legolas, ranzad.

Cercetasa se aseza pe un scaun, iar Ramona ii urma exemplul; era cald in casuta celor doi, iar un miros de ciocolata calda domnea in aer. Legolas le inmana doua cani pline cu lichidul cald si dulceag, continuand sa vorbeasca. Ii fusese dor de el..

Mirosul si aburul caldut al ciocolatei o lasara pe Bell intr-o atmosfera de visare, aceasta zambea si se uita la Legolas, aducandu-si aminte de toate momentele petrecute impreuna.
Focul trosnea si sfaraia lasandu-le pe fete tacute. Ramona se uita pe fereastra decorata cu flori de gheata, si observa ca a inceput sa ninga, invaluind terenurile din jurul casutei intr-o manta argintie.

„-A inceput sa ninga!” a spus aceasta trzind-o pe Bell din visare.
„-Ah! Ar trebui sa vad daca dragonii sunt in regula, stitii nu le prea place zapada!” zise varul Bellei chicotind si ridicandu-se de pe scaunul de langa fereastra.
„-Stai!Venim si noi! ii zise Bell ridicandu-se si ea.
Legolas inainta cu fetele care se tineau in spatele sau, apoi intreba curios:
„-Deci, ce e nou la Hogwarts?”