Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

« Previous 1 2

/ Dragons and other problems

Cercetasa o privi pe Ramona si ofta; nu era sigura daca vestile ajunsera pana in Romania. Profetul nu circula decat in Anglia, iar din Anglia pana acolo era o distanta destul de mare. Insa existau si scrisorile. Deci poate stia.

"-Pai..toata lumea e alertata" murmura Bell.
"-Alertata? Mai sa fie..De ce?!" intreba Legolas, nedumerit.
"-Deci nu stii" remarca Ramona.
"-Sa stiu ce?!" mormai tanarul, devenind usor iritat.
"-Potter a fost rapit de slujitorii Intunericului" raspunse Bell, incet.
"-Cum?! Harry Potter?!" intreba Legolas, socat.
"-..mda" ofta Ramona.

Se lasa tacerea; fiecare fulg de nea care cadea pe langa ei parea sa le impartaseasca ingrjorarea. Se topea repede, fara durere, pe pamantul inghetat. Curand, ninsoarea deveni mai deasa, cernandu'se in rafale stravezii din inaltul nemarginit al vazduhului. Inca nu ajunsesera la padocul dragonilor, dar se vedeau flacari in departare. Probabil creaturile erau nervoase..

Flacarile dansau in cerul inghetat, napustindu-se asupra fulgilor, ca si gloantele asupra victimei. Cerul era intunecat si aducea cu sine tristete, lasandu-i pe calatorii micuti ce se intreptau spre sanctuar intr-un stres nedeslusit.

„-In orice caz, Potter se va descurca! Noi ar trebui sa ne facem griji pentru altele!” zise Legolas uitandu-se la flacarile fierbinti, care topeau zapada ce alunca usor din cer.
„-Vad ca dragonii sunt foarte nervosi!” spuse Ramona uitandu-se la fata ingrijorata a lui Legolas.
„-Ar fi bine sa ne grabim!” continua Bell privind decorul rosiatic.

Calatorii grabeau pasul, dar mergeau cu precautie pentru a nu aluneca pe pamantul inghetat, in acest timp dargonii scoteau sunete furioase, semn ca ceva ii nemultumea.

Ajunsi in fata padocului in care erau cei doi dragoni, Legolas se intoarse spre fete si le privi serios.
"-Nu puteti intra aici" spuse el.
"-Sincer..nici nu intentionam" murmura Bell.
"-Dar de ce nu?!" intreba Ramona.
"-E prea periculos; iar dragonii sunt deosebit de nervosi" ofta tanarul.
"-De ce?" intreba Ramona.
"-Cred ca zapada ii supara" mormai Legolas, indepartandu'se.

Le mai striga o data sa nu se apropie, iar cele doua fete ramasera in urma, privind intreaga scena. Tanarul se apropie repede de ei, si isi scoase bagheta. Edgar era deja acolo, incercand sa potoleasca femela-dragon. Fara succes insa. Flacarile pe care aceasta le scotea se pierdeau in rasuflarea glaciala a iernii, inrosind cerul. Era o munca prea periculoasa. Legolas se aventura in spatele dragonului, incercand sa il potoleasca.

Legolas facu o vraja cu care incerca sa acopere padocul dar aceasta nu reusi, fiind un loc prea mare de acoperit.
Femela era un fel de rasa pitica, care nu depasea mai mult de trei metri. Avea solzii negri, mari cat palma. Capul sau era decorat cu patru tepi mari,doi mari si doi mici, care iti inselau privirea, facandu-te sa crezi ca sunt coarne. Masculul, de langa ea, era un Tintat Maghiar, o rasa inspaimantatoare. Avea ochii galbeni-rosiatici, si il privea adanc pe Legolas. Isi misca coada spinoasa si neagra incet si regulat, lasand urme in pamant.

„-Ce slujba periculoasa!” suspina Ramona uitandu-se ingrozita la dragoni.
„-Sper sa nu pateasca nimic!” zise Bell afirmand spusele Ramonei dand din cap.

Legolas il lua pe Edgar de umar si iesira pe poarta mica padocului. Baiatul isi ridica bagheta si spuse tare o incantatie scurta. O patura neagra aproape invizibila acoperi padocul inghetat, invaluindu-l in liniste.
„-...este mult mai bine ca nu i-am impietrit!” continua Edgar sa spuna apropiindu-se de fete.

Legolas privi inca o data padocul, si se indeparta; Edgar mergea in liniste alaturi de el, iar din cand in cand, mai arunca priviri ingrijorate in spate. Chiar nu vroia sa se trezeasca din nou cu doi dragoni furiosi, care incingeau atmosfera glaciala a iernii.

"-E ok?" murmura Bell, zambind.
"-Dap; pentru moment s'au linistit" chicoti Legolas.
"-Fetelor, ce ziceti daca v'am arata ceva" propuse Edgar.
"-Depinde ce" replica Ramona, razand.
"-Un pui de dragon..are doar cateva zile" murmura Legolas, iar Bell zambi.

Cele doua ii urmara pe Legolas si Edgar spre un padoc mai micut. Era acoperit, lucru extrem de ciudat. Dragonii aruncau flacari care "prajeau" totul in cale. Si chiar daca acoperisul era din fier, dupa cum parea, tot era ciudat.
"-De ce e acoperit?" sopti Ramona.
"-Pai..puiul e singur" ofta Edgar.
"-De ce?!" intreba Bell, socata.
"-Mama sa a murit" remarca Legolas, cu o urma de regret in voce.

„-S-a imbolnavit?” intreba Ramona cu un glas putin ragusit.
„-Ei bine, a fost ranita de masculul cu care statea in padoc, iar apoi, dupa ce i-am separat, s-a imbolnavit!” zise Legolas trist.
„-Nu ati putut sa o vindecati?”intreba Bell uitandu-se la Edgar.
„-Nu mai avea nici o sansa, boala era destul de avansata, asa ca nu am mai incercat sa o chinui sa bea potiuni!” zise acesta.

Vantul scutura fulgii trimitandu-i pe pamantul alunecos. Varul lui Bell inainta pana la poarta padocului si scoase o cheie gigantica, o introduse in broasca si o intoarse cu greutate. Poarta se deschise instantaneu, scotand un scartait enervant. Grupul micut, care arata ca o pata neagra pe langa zapada stralucitoare, intra in padocul micut.
Bell si Ramona inaintara pana la puiul care statea in mijlocul terenului, jucandu-se cu coada prin iarba minuscula. Acesta scoase un orocait si isi agita coada mult mai tare.

„-Se bucura ca are vizitatori!” zise Legolas zambind.
„-Cum il cheama?” intreba Ramona apropindu-se tot mai tare de micut.
„-Inca nu i-am pus un nume! Voi ce nume i-ati pune?” raspunse Edgar.

Bell chicoti; nu se gandise niciodata la ce nume ar putea sa puna unui dragon. Era ciudat sa denumesti aceste fiinte, dupa bunul plac. Cand ele erau lasate de natura sa fie libere, independente..si fara nume?! Cercetasa chicoti, si se apleca in zapada, sa vada micul dragon mai de aproape.

"-E atat de..mic" sopti ea, atingandu'l usor pe spate.
Puiul se intoarse brusc spre ea, si isi inalta botul in adierea vantului.
"-Ne este foarte greu cu el" recunoscu Legolas.
"-La alimentantie, in special" mormai Edgar.
Ramona ofta incetisor, ingenunchind langa Bell.
"-E foarte..foarte frumos" marturisi ea.

Cei doi barbati dadura usor din cap; era intr'adevar o minune de dragon. Atat de mic si inofensiv. Dar nici macar nu incerca sa fie agresiv. Pur si simplu le privea cu oarecare teama. Saracul se gandi Bell.
"-Deci, nu stiti niciun nume?" chicoti Legolas.

„-Dar este fetita sau baietel?” intreba Ramona zambindu-i puiului.
„-E baiat!” mormai Edgar.
„-Ei bine, noi speram sa fie fata, deoarece face parte dintr-o rasa extraordinara!” zise Legolas privind cum dragonul se rasucea pentru ai privi pe toti vizitatori sai.
„-Din ce rasa e?” intreba Bell privind cum straluceau solzii puiului.
„-Ar fi fost un minunat Verde Galez, dar se pare ca a iesit un Maro Galez” chicoti Legolas.

Urma o clipa de tacere in care fetele se uitau la puiul care le privea si el intens. Era greu sa gasesti un nume acestei dragalesenii care mai tarziu putea sa te manance.
„-Stiti, mie mi se pare ca arata ca si un Tobby!” exclama Ramona.
„Nu stiu ce sa zic!” mormai Edgar.„Bell, tu ce parere ai?”

Cercetasa incepu sa rada.
"-Tobby rimeaza prea mult cu Dobby" spuse ea.
Legolas o privi serios.
"-Ok, ok; mi se pare perfect" remarca cercetasa, inca razand.
"-Si ce daca rimeaza cu Dobby? Nu e spiridus de casa" murmura Edgar, ganditor.
"-Nu'l luati in seama..mereu a vrut o fiinta de aia, obsedata de munca" sopti Legolas, iar Bell incepu sa rada iar. Era prea amuzant sa se poate abtine.
"-Legolas?" intreba Ramona, usor derutata.
Tanarul se intoarse spre ea, atent.
"-E normal sa iasa flacari de acolo?" sopti ea, aratand cu mana in departare.

Cei doi barbati se uitara unul la celalalt pret de cateva secunde, dupa care o luara la fuga; cercetasele incepura sa alerge si ele in spatele lor. Chiar nu stiau de unde veneau acele flacari. Bineinteles ca de la un dragon; intrebarea era de la care. Erau zeci de dragoni in acel padoc. Si fiecare reactiona total diferit la unele lucruri.

"-E un Bot-scurt Suedez" mormai Edgar.
"-Pe care l'am adus saptamana trecuta" il completa Legolas.
Fetele tacusera.
"-Si se pare ca nu ii prea place aici" ofta batranul.
"-Dar nu faceti nimic?" sopti Bell, usor derutata.
"-Doar daca vrem sa ne prajim nitel" chicoti Legolas.
"-Trebuie sa asteptam sa se potoleasca" murmura Edgar.
"-Nu distruge nimic..deci putem sta linistiti" remarca tanarul, privind flacarile ce se ridicau in vazduh.

„-Dar nu ii enerveaza pe ceilalti dragonii?” intreba Ramona inca ingrozita de flacarile auri.
„-Se pare ca ceilalti nu il baga in seama!” raspunse Edgar calm.

Flacarile trandafiri zburdau voioase pe cerul inghetat, amintindu-ti de artificiile prezente in prima zi a anului. Un racnet fioros impanzise atmosfera intr-o liniste nerabdatoare. Nici un carait nu deranja atmosfera adormita, flacarile se rareau din ce in ce mai tare, apoi un sforait calm domina terenul.

„-A adormit!” sublinie Bell inca inspaimantata.
„-Vedeti! S-a linistit repede!” adauga Legolas zambind.

Soarele care era pierdut printre norii reci de iarna, incepea sa se piarda din ce in ce mai tare, asa ca Edgar adauga:
„-Haideti! Se insereaza! Trebuie sa verificam daca toti dragonii sunt in siguranta, si daca au tot ce le trebuie!”

Ramona si Bell inaintara pana la Tobby si il sarutara pe fruntea calda. Ele se indreptara dupa aceea spre poarta gigantica si iesira din padocul micut salutandu-l pe Tobby.